FAPTELE SFINȚILOR APOSTOLI
 
CAPITOLUL  1 
Cuvânt începător. Înălțarea lui Iisus la cer. Alegerea lui Matia în locul lui Iuda Iscarioteanul. 

1. Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face și a învăța, 
2. Până în ziua în care S-a înălțat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, 
3. Cărora S-a și înfățișat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre împărăția lui Dumnezeu. 
4. Și cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, pe care (a zis El) ați auzit-o de la Mine: 
5. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. 
6. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei așeza Tu, la loc, împărăția lui Israel? 
7. El a zis către ei: Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, 
8. Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului. 
9. Și acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor. 
10. Și privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat lângă ei, îmbrăcați în haine albe, 
11. Care au și zis: Bărbați galileieni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer. 
12. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă. 
13. Și când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru și Ioan și Iacov și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacov. 
14. Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui. 
15. Și în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraților (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis: 
16. Bărbați frați, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. 
17. Căci era numărat cu noi și luase sorțul acestei slujiri. 
18. Deci acesta a dobândit o țarină din plata nedreptății și, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. 
19. Și s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, încât țarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Țarina Sângelui. 
20. Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie și să nu aibă cine să locuiască în ea! Și slujirea lui s-o ia altul". 
21. Deci trebuie ca unul din acești bărbați, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, 
22. Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălțat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. 
23. Și au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia. 
24. Și, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales, 
25. Ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. 
26. Și au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli. 

CAPITOLUL  2 
Pogorârea Duhului Sfânt. Cuvântarea lui Petru. 

1. Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. 
2. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. 
3. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. 
4. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 
5. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 
6. Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 
7. Și erau uimiți toți și se minunau zicând: Iată, nu sunt aceștia care vorbesc toți galileieni? 
8. Și cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? 
9. Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, 
10. În Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți, 
11. Cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! 
12. Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? 
13. Iar alții batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must. 
14. Și stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a vorbit: Bărbați iudei, și toți care locuiți în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută și luați în urechi cuvintele mele; 
15. Că aceștia nu sunt beți, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; 
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: 
17. "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vise vor visa. 
18. Încă și peste slugile Mele și peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu și vor prooroci. 
19. Și minuni voi face sus în cer și jos pe pământ semne: sânge, foc și fumegare de fum. 
20. Soarele se va schimba în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită. 
21. Și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui". 
22. Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni și prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum și voi știți, 
23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit și după știința cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați luat și, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-ați omorât, 
24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morții, întrucât nu era cu putință ca El să fie ținut de ea. 
25. Căci David zice despre El: "Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin. 
26. De aceea s-a bucurat inima mea și s-a veselit limba mea; chiar și trupul meu se va odihni întru nădejde. 
27. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. 
28. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieții; cu înfățișarea Ta mă vei umple de bucurie". 
29. Bărbați frați, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoșul David, că a murit și s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta. 
30. Deci el, fiind prooroc și știind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să așeze pe tronu-i din rodul coapselor lui, 
31. Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui și nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea. 
32. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toți suntem martori. 
33. Deci, înălțându-Se prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeți și auziți voi. 
34. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, 
35. Până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale". 
36. Cu siguranță să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ați răstignit, L-a făcut Domn și Hristos. 
37. Ei auzind acestea, au fost pătrunși la inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Bărbați frați, ce să facem? 
38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. 
39. Căci vouă este dată făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. 
40. Și cu alte mai multe vorbe mărturisea și-i îndemna, zicând: Mântuiți-vă de acest neam viclean. 
41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. 
42. Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 
43. Și tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni și semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, și mare frică îi stăpânea pe toți. 
44. Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște. 
45. Și își vindeau bunurile și averile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 
46. Și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii. 
47. Lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau. 

CAPITOLUL  3 
Petru vindecă un olog și propovăduiește mulțimii Evanghelia. 

1. Iar Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. 
2. Și era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau și-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu, 
3. Care, văzând că Petru și Ioan vor să intre în templu, le-a cerut milostenie. 
4. Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Privește noi; 
5. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, așteptând să primească ceva de la ei. 
6. Iar Petru a zis: Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă! 
7. Și apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat și îndată gleznele și tălpile picioarelor lui s-au întărit. 
8. Și sărind, a stat în picioare și umbla, și a intrat cu ei în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. 
9. Și tot poporul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 
10. Și îl cunoșteau că el era cel care ședea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat. 
11. Și ținându-se el de Petru și de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. 
12. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbați israeliți, de ce vă mirați de acest lucru, sau de ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca și cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? 
13. Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-ați predat și L-ați tăgăduit în fața lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. 
14. Dar voi v-ați lepădat de Cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș. 
15. Iar pe Începătorul vieții L-ați omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morți și ai Cărui martori suntem noi. 
16. Și prin credința în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeți și îl cunoașteți, l-a întărit numele lui Iisus și credința cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor. 
17. Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut rău ca și mai-marii voștri. 
18. Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că Hristosul Său va pătimi. 
19. Deci pocăiți-vă și vă întoarceți, ca să se șteargă păcatele voastre, 
20. Ca să vină de la fața Domnului vremuri de ușurare și ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, 
21. Pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinților Săi prooroci din veac. 
22. Moise a zis către părinți: "Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre frații voștri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultați în toate câte vă va spune. 
23. Și tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor". 
24. Iar toți proorocii de la Samuel și cei câți le-au urmat au vorbit și au vestit zilele acestea. 
25. Voi sunteți fiii proorocilor și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri, grăind către Avraam: "Și întru seminția ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului". 
26. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutățile sale. 

CAPITOLUL  4 
Petru și Ioan închiși și aduși să dea socoteală în fața sinedriului. Rugăciunea credincioșilor. Viața de obște. 

1. Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoții, căpetenia gărzii templului și saducheii, 
2. Mâniindu-se că ei învață poporul și vestesc întru Iisus învierea din morți. 
3. Și punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci acum era seară. 
4. Totuși mulți din cei ce auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților credincioși s-a făcut ca la cinci mii. 
5. Și a doua zi s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim, 
6. Și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc, 
7. Și punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume ați făcut voi aceasta? 
8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului și bătrâni ai lui Israel, 
9. Fiindcă noi suntem astăzi cercetați pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, 
10. Cunoscut să vă fie vouă tuturor, și la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră! 
11. Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului; 
12. Și întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi. 
13. Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau, și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus; 
14. Și văzând pe omul cel tămăduit, stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă, 
15. Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, 
16. Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută și nu putem să tăgăduim. 
17. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu amenințare să nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om. 
18. Și chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai învețe în numele lui Iisus. 
19. Iar Petru și Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. 
20. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și am auzit. 
21. Dar ei, amenințându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse. 
22. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani. 
23. Fiind sloboziți, au venit la ai lor și le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii și bătrânii. 
24. Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu și au zis: Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele, 
25. Care prin Duhul Sfânt și prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte? 
26. Ridicatu-s-au regii pământului și căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului și împotriva Unsului Lui, 
27. Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, și Irod și Pontius Pilat cu păgânii și cu popoarele lui Israel, 
28. Ca să facă toate câte mâna Ta și sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie. 
29. Și acum, Doamne, caută spre amenințările lor și dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, 
30. Întinzând dreapta Ta spre vindecare și săvârșind semne și minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus. 
31. Și pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunați, și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu. 
32. Iar inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una și nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obște. 
33. Și cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos și mare har era peste ei toți. 
34. Și nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toți câți aveau țarini sau case le vindeau și aduceau prețul celor vândute, 
35. Și-l puneau la picioarele apostolilor. Și se împărțea fiecăruia după cum avea cineva trebuință. 
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuiește fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru, 
37. Având țarină și vânzând-o, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor. 

CAPITOLUL  5 
Anania și Safira. Apostolii sunt închiși, dar un înger le dă drumul. Sfatul lui Gamaliel. 

1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, și-a vândut țarina. 
2. Și a dosit din preț, știind și femeia lui, și aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. 
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minți tu Duhului Sfânt și să dosești din prețul țarinei? 
4. Oare, păstrând-o, nu-ți rămânea ție, și vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu. 
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și a murit. Și frică mare i-a cuprins pe toți care au auzit. 
6. Și sculându-se cei mai tineri, l-au înfășurat și, scoțându-l afară, l-au îngropat. 
7. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat și femeia lui, neștiind ce se întâmplase. 
8. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă ați vândut țarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. 
9. Iar Petru a zis către ea: De ce v-ați învoit voi să ispitiți Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine. 
10. Și ea a căzut îndată la picioarele lui Petru și a murit. Și intrând tinerii, au găsit-o moartă și, scoțând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. 
11. Și frică mare a cuprins toată Biserica și pe toți care au auzit acestea. 
12. Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne și minuni multe în popor, și erau toți, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. 
13. Și nimeni dintre ceilalți nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. 
14. Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei, 
15. Încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. 
16. Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau. 
17. Și sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizmă. 
18. Și au pus mâna pe apostoli și i-au băgat în temnița obștească. 
19. Iar un înger al Domnului, în timpul nopții, a deschis ușile temniței și, scoțându-i, le-a zis: 
20. Mergeți și, stând, grăiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia. 
21. Și, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă pe apostoli. 
22. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniță și, întorcându-se, au vestit, 
23. Zicând: Temnița am găsit-o încuiată în toată siguranța și pe paznici stând la uși, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni. 
24. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. 
25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbații pe care i-ați pus în temniță sunt în templu, stând și învățând poporul. 
26. Atunci, ducându-se, căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii i-au adus dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre. 
27. Și, aducându-i, i-au pus în fața sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat, 
28. Zicând: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învățați în numele acesta? Și iată ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și voiți să aduceți asupra noastră sângele Acestui Om! 
29. Iar Petru și apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. 
30. Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-ați omorât, spânzurându-L pe lemn. 
31. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălțat Stăpânitor și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertarea păcatelor. 
32. Și suntem martori ai acestor cuvinte noi și Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă. 
33. Iar ei, auzind, se mâniau foarte și se sfătuiau să-i omoare. 
34. Și ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învățător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puțin, 
35. Și a zis către ei: Bărbați israeliți, luați aminte la voi, ce aveți să faceți cu acești oameni. 
36. Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbați ca la patru sute, care a fost ucis și toți câți l-au ascultat au fost risipiți și nimiciți. 
37. După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în vremea numărătorii, și a atras popor mult după el; și acela a pierit și toți câți au ascultat de el au fost împrăștiați. 
38. Și acum zic vouă: Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; 
39. Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-i nimiciți, ca nu cumva să vă aflați și luptători împotriva lui Dumnezeu. 
40. Și l-au ascultat pe el; și chemând pe apostoli și bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, și le-au dat drumul. 
41. Iar ei au plecat din fața sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară. 
42. Și toată ziua, în templu și prin case, nu încetau să învețe și să binevestească pe Hristos Iisus. 

CAPITOLUL  6 
Alegerea și hirotonirea celor șapte diaconi. Obștea sporește. 

1. În zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. 
2. Și chemând cei doisprezece mulțimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. 
3. Drept aceea, fraților, căutați șapte bărbați dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. 
4. Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea cuvântului. 
5. Și a plăcut cuvântul înaintea întregii mulțimi, și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt, și pe Filip, și pe Prohor, și pe Nicanor, și pe Timon, și pe Parmena, și pe Nicolae, prozelit din Antiohia, 
6. Pe care i-au pus înaintea apostolilor, și ei, rugându-se și-au pus mâinile peste ei. 
7. Și cuvântul lui Dumnezeu creștea, și se înmulțea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă și mulțime de preoți se supuneau credinței. 
8. Iar Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 
9. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, sfădindu-se cu Ștefan. 
10. Și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și a Duhului cu care el vorbea. 
11. Atunci au pus pe niște bărbați să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. 
12. Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. 
13. Și au pus martori mincinoși, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt și a Legii. 
14. Că l-au auzit zicând că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta și va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. 
15. Și ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger. 

CAPITOLUL  7 
Cuvântarea și martiriul lui Ștefan. 

1. Și a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea? 
2. Iar el a zis: Bărbați frați și părinți, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran, 
3. Și a zis către el: Ieși din pământul tău și din rudenia ta și vino în pământul pe care ți-l voi arăta. 
4. Atunci, ieșind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această țară, în care locuiți voi acum, 
5. Și nu i-a dat moștenire în ea nici o palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire și urmașilor lui după el, neavând el copil. 
6. Și Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmașii lui vor fi străini în pământ străin, și acolo îi vor robi și-i vor asupri patru sute de ani. 
7. Și pe poporul la care vor fi robi, Eu îl voi judeca - a zis Dumnezeu - iar după acestea vor ieși și-Mi vor sluji Mie în locul acesta". 
8. Și i-a dat legământul tăierii împrejur; și așa a născut pe Isaac și l-a tăiat împrejur a opta zi; și Isaac a născut pe Iacov și Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 
9. Și patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vândut în Egipt; dar Dumnezeu era cu el, 
10. Și l-a scos din toate necazurile lui și i-a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt și peste toată casa lui. 
11. Și a venit foamete peste tot Egiptul și peste Canaan, și strâmtorare mare, și părinții noștri nu mai găseau hrană. 
12. Și Iacov, auzind că este grâu în Egipt, a trimis pe părinții noștri întâia oară. 
13. Iar a doua oară Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi și Faraon a aflat neamul lui Iosif. 
14. Și Iosif, trimițând, a chemat pe Iacov, tatăl său, și toată rudenia sa, cu șaptezeci și cinci de suflete. 
15. Și Iacov s-a coborât în Egipt; și a murit și el și părinții noștri; 
16. Și au fost strămutați la Sichem și au fost puși în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat cu preț de argint, de la fiii lui Emor, în Sichem; 
17. Dar cum se apropia vremea făgăduinței pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul și s-a înmulțit în Egipt, 
18. Până când s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu știa de Iosif. 
19. Acesta, purtându-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe părinții noștri să-și lepede pruncii lor, ca să nu mai trăiască. 
20. În vremea aceea s-a născut Moise și era plăcut lui Dumnezeu. Și trei luni a fost hrănit în casa tatălui său. 
21. Și fiind lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe un fiu al ei. 
22. Și a fost învățat Moise în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și în faptele lui. 
23. Iar când a împlinit patruzeci de ani, și-a pus în gând să cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. 
24. Și văzând pe unul dintre ei că suferă strâmbătate, l-a apărat și, omorând pe egiptean, a răzbunat pe cel asuprit. 
25. Și el credea că frații săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le dăruiește izbăvire, dar ei n-au înțeles. 
26. Și a doua zi s-a arătat unora care se băteau și i-a îndemnat la pace, zicând: Bărbaților, sunteți frați. De ce vă faceți rău unul altuia? 
27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine domn și judecător peste noi? 
28. Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorât ieri pe egiptean? 
29. La acest cuvânt, Moise a fugit și a trăit ca străin în țara Madian, unde a născut doi fii. 
30. Și după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug. 
31. Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar când s-a apropiat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el: 
32. "Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov". Și Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească; 
33. Iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încălțămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este pământ sfânt. 
34. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt și suspinul lor l-am auzit și M-am pogorât ca să-i scot. Și acum vino, să te trimit în Egipt". 
35. Pe Moise acesta de care s-au lepădat, zicând: Cine te-a pus pe tine domn și judecător?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn și răscumpărător, prin mâna îngerului care i se arătase lui în rug. 
36. Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului și în Marea Roșie și în pustie, timp de patruzeci de ani. 
37. Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu din frații voștri; pe EL să-L ascultați". 
38. Acesta este cel ce a fost la adunarea în pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai și cu părinții noștri, primind cuvinte de viață ca să ni le dea nouă. 
39. De acesta n-au voit să asculte părinții noștri, ci l-au lepădat și inimile lor s-au întors către Egipt, 
40. Zicând lui Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce i s-a întâmplat". 
41. Și au făcut, în zilele acelea, un vițel și au adus idolului jertfă și se veseleau de lucrurile mâinilor lor. 
42. Și S-a întors Dumnezeu și i-a dat pe ei să slujească oștirii cerului, precum este scris în cartea proorocilor: "Adus-ați voi Mie, casă a lui Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, junghieri și jertfe? 
43. Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-ați făcut, ca să vă închinați la ele! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon". 
44. Părinții noștri aveau în pustie cortul mărturiei, precum orânduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca să-l facă după chipul pe care îl văzuse; 
45. Și pe acesta primindu-l, părinții noștri l-au adus cu Iosua în țara stăpânită de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din fața părinților noștri, până în zilele lui David, 
46. Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească un locaș pentru Dumnezeul lui Iacov. 
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casă, 
48. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini, precum zice proorocul: 
49. "Cerul este tronul Meu și pământul așternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veți zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele? 
50. Nu mâna Mea a făcut toate acestea?" 
51. Voi cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, precum Și părinții voștri, așa și voi! 
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum, 
53. Voi, care ați primit Legea întru rânduieli de îngeri și n-ați păzit-o! 
54. Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 
55. Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. 
56. Și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! 
57. Iar ei, strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și au năvălit asupra lui. 
58. Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 
59. Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne, Iisuse, primește duhul meu! 
60. Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând acestea, a murit. 

CAPITOLUL  8 
Saul prigonește Biserica. 

1. Și Saul s-a făcut părtaș la uciderea lui. Și s-a făcut în ziua aceea prigoană mare împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei. 
2. Iar bărbați cucernici au îngropat pe Ștefan și au făcut plângere mare pentru el. 
3. Și Saul pustiia Biserica, intrând prin case și, târând pe bărbați și pe femei, îi preda la temniță. 
4. Iar cei ce se împrăștiaseră străbăteau țara, binevestind cuvântul. 
5. Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos. 
6. Și mulțimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l și văzând semnele pe care le săvârșea. 
7. Căci din mulți care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieșeau și mulți slăbănogi și șchiopi s-au vindecat. 
8. Și s-a făcut mare bucurie în cetatea aceea. 
9. Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind și uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare, 
10. La care luau aminte toți, de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea lui Dumnezeu, numită cea mare. 
11. Și luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise. 
12. Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Iisus Hristos, bărbați și femei se botezau. 
13. Iar Simon a crezut și el și, botezându-se, era mereu cu Filip. Și văzând semnele și minunile mari ce se făceau, era uimit. 
14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, 
15. Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. 
16. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus. 
17. Atunci își puneau mâinile peste ei, și ei luau Duhul Sfânt. 
18. Și Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, 
19. Zicând: Dați-mi și mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. 
20. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agonisește cu bani. 
21. Tu n-ai parte, nici moștenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 
22. Pocăiește-te deci de această răutate a ta și te roagă lui Dumnezeu, doară ți se va ierta cugetul inimii tale, 
23. Căci întru amărăciunea fierii și întru legătura nedreptății te văd că ești. 
24. Și răspunzând, Simon a zis: Rugați-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce ați zis. 
25. Iar ei, mărturisind și grăind cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim și în multe sate ale samarinenilor binevesteau. 
26. Și un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. 
27. Ridicându-se, a mers. Și iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei și care venise la Ierusalim ca să se închine, 
28. Se întorcea acasă; și șezând în carul său, citea pe proorocul Isaia. 
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te și te alipește de carul acesta. 
30. Și alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, și i-a zis: Înțelegi, oare, ce citești? 
31. Iar el a zis: Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Și a rugat pe Filip să se urce și să șadă cu el. 
32. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: "Ca un miel care se aduce spre junghiere și ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, așa nu și-a deschis gura sa. 
33. Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat și neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viața Lui". 
34. Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva? 
35. Iar Filip, deschizând gura sa și începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. 
36. Și, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? 
37. Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putință. Și el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. 
38. Și a poruncit să stea carul; și s-au coborât amândoi în apă, și Filip și famenul, și l-a botezat. 
39. Iar când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. Și el s-a dus în calea sa, bucurându-se. 
40. Iar Filip s-a aflat în Azot și, mergând, binevestea prin toate cetățile, până ce a sosit în Cezareea. 

CAPITOLUL  9 
Chemarea lui Saul. 

1. Iar Saul, suflând încă amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu, 
2. Și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbați, cât și femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legați la Ierusalim. 
3. Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. 
4. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? 
5. Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă. 
6. Și el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. 
7. Iar bărbații, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriți, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni. 
8. Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus în Damasc. 
9. Și trei zile a fost fără vedere; și n-a mâncat, nici n-a băut. 
10. Și era în Damasc un ucenic, anume Anania, și Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne; 
11. Și Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe ulița care se cheamă Ulița Dreaptă și caută în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă. 
12. Și a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să vadă iarăși. 
13. Și a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulți câte rele a făcut sfinților Tăi în Ierusalim. 
14. Și aici are putere de la arhierei să lege pe toți care cheamă numele Tău. 
15. Și a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel; 
16. Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu. 
17. Și a mers Anania și a intrat în casă și, punându-și mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ți S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăși și să te umpli de Duh Sfânt. 
18. Și îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi; și a văzut iarăși și, sculându-se, a fost botezat. 
19. Și luând mâncare, s-a întărit. Și a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile. 
20. Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. 
21. Și se mirau toți care îl auzeau și ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume și a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legați la arhierei? 
22. Și Saul se întărea mai mult și tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos. 
23. Și după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare. 
24. Și s-a făcut cunoscut lui Saul vicleșugul lor. Și ei păzeau porțile și ziua și noaptea, ca să-l ucidă. 
25. Și luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coș. 
26. Și venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici; și toți se temeau de el, necrezând că este ucenic. 
27. Iar Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum a văzut pe cale pe Domnul și că El i-a vorbit lui și cum a propovăduit la Damasc, cu îndrăzneală în numele lui Iisus. 
28. Și era cu ei intrând și ieșind în Ierusalim și propovăduia cu îndrăzneală în numele Domnului. 
29. Și vorbea și se sfădea cu eleniștii, iar ei căutau să-l ucidă. 
30. Dar frații, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea și de acolo l-au trimis la Tars. 
31. Deci Biserica, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu-se și umblând în frica de Domnul, și sporea prin mângâierea Duhului Sfânt. 
32. Și trecând Petru pe la toți, a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. 
33. Și acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. 
34. Și Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te și strânge-ți patul. Și îndată s-a ridicat. 
35. Și l-au văzut toți cei ce locuiau în Lida și în Saron, care s-au și întors la Domnul. 
36. Iar în Iope era o uceniță, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. 
37. Și în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit și a murit. Și, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. 
38. Și fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbați la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. 
39. Și Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. 
40. Și Petru, scoțând afară pe toți, a îngenunchiat și s-a rugat și, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea și-a deschis ochii și, văzând pe Petru, a șezut. 
41. Și dându-i mâna, Petru a ridicat-o și, chemând pe sfinți și pe văduve, le-a dat-o vie. 
42. Și s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope și mulți au crezut în Domnul. 
43. Și el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar. 

CAPITOLUL  10 
Corneliu vine la credință. 

1. Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș, din cohorta ce se chema Italica, 
2. Cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 
3. Și a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: Corneliu! 
4. Iar Corneliu, căutând spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, Doamne? Și îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. 
5. Și acum, trimite bărbați la Iope și cheamă să vină un oarecare Simon, care se numește și Petru. 
6. El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci. 
7. Și după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei ce îi erau mai apropiați. 
8. Și după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. 
9. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș, să se roage pe la ceasul al șaselea. 
10. Și i s-a făcut foame și voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a căzut în extaz. 
11. Și a văzut cerul deschis și coborându-se ceva ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se pe pământ. 
12. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare și târâtoarele pământului și păsările cerului. 
13. Și glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă. 
14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat și necurat. 
15. Și iarăși, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate. 
16. Și aceasta s-a făcut de trei ori și îndată acel ceva s-a ridicat la cer. 
17. Pe când Petru nu se dumirea întru sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată bărbații cei trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, s-au oprit la poartă, 
18. Și, strigând, întrebau dacă Simon, numit Petru, este găzduit acolo. 
19. Și tot gândindu-se Petru la vedenie, Duhul i-a zis: Iată, trei bărbați te caută; 
20. Ci sculându-te, coboară-te și mergi împreună cu ei, de nimic îndoindu-te, fiindcă Eu i-am trimis. 
21. Și Petru, coborându-se la bărbații trimiși la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt acela pe care îl căutați. Care este pricina pentru care ați venit? 
22. Iar ei au zis: Corneliu sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine. 
23. Deci, chemându-i înăuntru, i-a găzduit. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat împreună cu ei; iar câțiva din frații cei din Iope l-au însoțit. 
24. Și în ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aștepta și chemase acasă la el rudeniile sale și prietenii cei mai de aproape. 
25. Și când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui. 
26. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Și eu sunt om. 
27. Și, vorbind cu el, a intrat și a găsit pe mulți adunați. 
28. Și a zis către ei: Voi știți că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. 
29. De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care cuvânt ați trimis după mine? 
30. Corneliu a zis: Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta și mă rugam în casa mea, în ceasul al nouălea, și iată un bărbat în haină strălucitoare a stat în fața mea. 
31. Și el a zis: Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta și milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. 
32. Trimite, deci, la Iope și cheamă pe Simon, cel ce se numește Petru; el este găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare. 
33. Deci îndată am trimis la tine; și tu ai făcut bine că ai venit. Și acum noi toți suntem de față înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul. 
34. Iar Petru, deschizându-și gura, a zis: Cu adevărat înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor. 
35. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. 
36. Și El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate. 
37. Voi știți cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan. 
38. (Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere pe Acesta care a umblat făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. 
39. Și noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, spânzurându-L pe lemn. 
40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și I-a dat să Se arate, 
41. Nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiți de Dumnezeu, care am mâncat și am băut cu El, după învierea Lui din morți. 
42. Și ne-a poruncit să propovăduim poporului și să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți. 
43. Despre Acesta mărturisesc toți proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui. 
44. Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei care ascultau cuvântul. 
45. Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri. 
46. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: 
47. Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? 
48. Și a poruncit ca aceștia să fie botezați în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. 

CAPITOLUL  11 
Primirea păgânilor la Hristos. 

1. Apostolii și frații, care erau prin Iudeea, au auzit că și păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu. 
2. Și când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioșii tăiați împrejur se împotriveau, 
3. Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei. 
4. Și începând, Petru le-a înfățișat pe rând, zicând: 
5. Eu eram în cetatea Iope și mă rugam; și am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se în jos din cer, și a venit până la mine. 
6. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului. 
7. Și am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă. 
8. Și am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. 
9. Și glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate. 
10. Și aceasta s-a făcut de trei ori și au fost luate iarăși toate în cer. 
11. Și iată, îndată, trei bărbați, trimiși de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram. 
12. Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Și au mers cu mine și acești șase frați și am intrat în casa bărbatului; 
13. Și el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui și zicând: Trimite la Iope și cheamă pe Simon, cel numit și Petru. 
14. Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu și toată casa ta. 
15. Și când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca și peste noi la început. 
16. Și mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veți boteza cu Duh Sfânt. 
17. Deci, dacă Dumnezeu a dat lor același dar ca și nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu? 
18. Auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăința spre viață; 
19. Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ștefan, au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor. 
20. Și erau unii dintre ei, bărbați ciprieni și cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau și către elini, binevestind pe Domnul Iisus. 
21. Și mâna Domnului era cu ei și era mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul. 
22. Și vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. 
23. Acesta, sosind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îndemna pe toți să rămână în Domnul, cu inimă statornică. 
24. Căci era bărbat bun și plin de Duh Sfânt și de credință. Și s-a adăugat Domnului mulțime multă. 
25. Și a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul 
26. Și aflându-l, l-a adus la Antiohia. Și au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică și învățând mult popor. Și în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creștini. 
27. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci. 
28. Și sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a și fost în zilele lui Claudiu. 
29. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraților care locuiau în Iudeea; 
30. Ceea ce au și făcut, trimițând preoților prin mâna lui Barnaba și a lui Saul. 

CAPITOLUL  12 
Uciderea lui Iacov cel Mare. Petru este scos din închisoare de un înger. Moartea lui Irod Agripa. 

1. Și în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă. 
2. Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 
3. Și văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat și pe Petru, (și erau zilele Azimelor) 
4. Pe care și prinzându-l l-a băgat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paști. 
5. Deci Petru era păzit în temniță și se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. 
6. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar înaintea ușii paznicii păzeau temnița. 
7. Și iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Și lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Și lanțurile i-au căzut de la mâini. 
8. Și a zis îngerul către el: Încinge-te și încalță-te cu sandalele. Și el a făcut așa. Și i-a zis lui: Pune haina pe tine și vino după mine. 
9. Și, ieșind, mergea după înger, dar nu știa că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. 
10. Și trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, și poarta s-a deschis singură. Și ieșind, au trecut o uliță și îndată îngerul s-a depărtat de la el. 
11. Și Petru, venindu-și în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor. 
12. Și chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau. 
13. Și bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte. 
14. Și recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis ușa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porții. 
15. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este așa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui. 
16. Dar Petru bătea mereu în poartă. Și deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți. 
17. Și făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților. Și ieșind, s-a dus în alt loc. 
18. Și făcându-se ziuă, mare a fost tulburarea între ostași: Ce s-a făcut, oare, cu Petru? 
19. Iar Irod cerându-l și negăsindu-l, după ce au fost cercetați paznicii, a poruncit să fie uciși. Și el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo. 
20. Și Irod era mânios pe locuitorii din Tir și din Sidon. Dar ei, înțelegându-se între ei, au venit la el și câștigând pe Vlast, care era cămărașul regelui, cereau pace, pentru că țara lor se hrănea din cea a regelui. 
21. Și într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veșminte regești și șezând la tribună, vorbea către ei; 
22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc! 
23. Și îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Și mâncându-l viermii, a murit. 
24. Iar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea. 
25. Iar Barnaba și Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu. 

CAPITOLUL  13 
Pavel și Barnaba, în cea dintâi călătorie misionară, ajung în Cipru și în Antiohia Pisidiei. 

1. Și erau în Biserica din Antiohia prooroci și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, și Saul. 
2. Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. 
3. Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece. 
4. Deci, ei, mânați de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 
5. Și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau și pe Ioan slujitor. 
6. Și străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, 
7. Care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înțelept. Acesta chemând la sine pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu, 
8. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul - căci așa se tâlcuiește numele lui - căutând să întoarcă pe proconsul de la credință. 
9. Iar Saul - care se numește și Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit țintă la el, 
10. Și a zis: O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? 
11. Și acum, iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. 
12. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învățătura Domnului. 
13. Și plecând cu corabia de la Pafos, Pavel și cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. 
14. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei și, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au șezut. 
15. Și după citirea Legii și a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiți. 
16. Și, ridicându-se Pavel și făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbați israeliți și cei temători de Dumnezeu, ascultați: 
17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinții noștri și pe popor l-a înălțat, când era străin în pământul Egiptului, și cu braț înalt i-a scos de acolo, 
18. Și vreme de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. 
19. Și nimicind șapte neamuri în țara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moștenire. 
20. Și după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel proorocul. 
21. Și de acolo au cerut rege și Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din seminția lui Veniamin. 
22. Și înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: "Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele". 
23. Din urmașii acestuia, Dumnezeu, după făgăduință, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, 
24. După ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinței, la tot poporul lui Israel. 
25. Iar dacă și-a împlinit Ioan calea sa, zicea: Nu sunt eu ce socotiți voi că sunt. Dar, iată, vine după mine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor. 
26. Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis cuvântul acestei mântuiri. 
27. Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și căpeteniile lor, necunoscându-L și osândindu-L, au împlinit glasurile proorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă. 
28. Și, neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare. 
29. Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în mormânt. 
30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 
31. El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim și care sunt acum martorii Lui către popor. 
32. Și noi vă binevestim făgăduința făcută părinților. 
33. Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris și în Psalmul al doilea: "Fiul Meu ești Tu; Eu astăzi Te-am născut". 
34. Și cum că L-a înviat din morți, ca să nu se mai întoarcă la stricăciune, a spus-o altfel: "Vă voi da vouă cele sfinte și vrednice de credință ale lui David". 
35. De aceea și în alt loc zice: "Nu vei da pe Sfântul Tău să vadă stricăciune". 
36. Pentru că David, slujind în timpul său voii lui Dumnezeu, a adormit și s-a adăugat la părinții lui și a văzut stricăciune. 
37. Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut stricăciune. 
38. Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbați frați, că prin Acesta vi se vestește iertarea păcatelor și că, de toate câte n-ați putut să vă îndreptați în Legea lui Moise, 
39. Întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează. 
40. Deci luați aminte să nu vină peste voi ceea ce s-a zis în prooroci: 
41. "Vedeți, îngâmfaților, mirați-vă și pieriți, că Eu lucrez un lucru, în zilele voastre, un lucru pe care nu-l veți crede, dacă vă va spune cineva". 
42. Și ieșind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea. 
43. După ce s-a terminat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au mers după Pavel și după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu. 
44. Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu. 
45. Dar iudeii, văzând mulțimile, s-au umplut de pizmă și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, hulind. 
46. Iar Pavel și Barnaba, îndrăznind, au zis: Vouă se cădea să vi se grăiască, mai întâi, cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce îl lepădați și vă judecați pe voi nevrednici de viața veșnică, iată ne întoarcem către neamuri. 
47. Căci așa ne-a poruncit nouă Domnul: "Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre mântuire până la marginea pământului". 
48. Iar neamurile pământului, auzind, se bucurau și slăveau cuvântul lui Dumnezeu și câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut; 
49. Iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ținutul. 
50. Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice și de cinste și pe cei de frunte ai cetății, și au ridicat prigoane împotriva lui Pavel și a lui Barnaba, și i-au scos din hotarele lor. 
51. Iar ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu; 
52. Și ucenicii se umpleau de bucurie și de Duh Sfânt. 

CAPITOLUL  14 
Pavel și Barnaba propovăduiesc în Iconiu, Listra, Derbe și se întorc în Antiohia. 

1. Și în Iconiu au intrat ei, ca de obicei, în sinagoga iudeilor și astfel au vorbit, încât o mare mulțime de iudei și de elini au crezut. 
2. Dar iudeii care n-au crezut au răsculat și au înrăit sufletele păgânilor împotriva fraților. 
3. Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală întru Domnul, Care da mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne și minuni prin mâinile lor. 
4. Și mulțimea din cetate s-a dezbinat și unii țineau cu iudeii, iar alții țineau cu apostolii. 
5. Și când păgânii și iudeii, împreună cu căpeteniile lor, au dat năvală ca să-i ocărască și să-i ucidă cu pietre, 
6. Înțelegând, au fugit în cetățile Licaoniei: la Listra și Derbe și în ținutul dimprejur. 
7. Și acolo propovăduiau Evanghelia. 
8. Și ședea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pântecele maicii sale și care nu umblase niciodată. 
9. Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el și văzând că are credință ca să se mântuiască, 
10. A zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale. Și el a sărit și umbla. 
11. Iar mulțimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. 
12. Și numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. 
13. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetății, aducând la porți tauri și cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulțimile. 
14. Și auzind Apostolii Pavel și Barnaba, și-au rupt veșmintele, au sărit în mulțime, strigând, 
15. Și zicând: Bărbaților, de ce faceți acestea? Doar și noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt în ele, 
16. Și Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, 
17. Deși El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de bucurie inimile voastre. 
18. Și acestea zicând, abia au potolit mulțimile, ca să nu le aducă jertfă. 
19. Iar de la Antiohia și de la Iconiu au venit iudei, care au atras mulțimile de partea lor, și, bătând pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, gândind că a murit. 
20. Dar înconjurându-l ucenicii, el s-a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba către Derbe. 
21. Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, 
22. Întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. 
23. Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. 
24. Și străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. 
25. Și după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. 
26. Și de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit. 
27. Și venind și adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei și că a deschis păgânilor ușa credinței. 
28. Și au petrecut acolo cu ucenicii nu puțină vreme. 

CAPITOLUL  15 
Apostolii hotărăsc în Ierusalim că Legea lui Moise nu este și pentru păgâni. A doua călătorie a lui Pavel. 

1. Și unii, coborându-se din Iudeea, învățau pe frați că: Dacă nu vă tăiați împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteți să vă mântuiți. 
2. Și făcându-se pentru ei împotrivire și discuție nu puțină cu Pavel și Barnaba, au rânduit ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la apostolii și la preoții din Ierusalim pentru această întrebare. 
3. Deci ei, trimiși fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia și prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor și făceau tuturor fraților mare bucurie. 
4. Și sosind ei la Ierusalim, au fost primiți de Biserică și de apostoli și de preoți și au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei. 
5. Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credință, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur și să le poruncească a păzi Legea lui Moise. 
6. Și apostolii și preoții s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt. 
7. Și făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru și le-a zis: Bărbați frați, voi știți că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 
8. Și Dumnezeu, Cel ce cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca și nouă. 
9. Și nimic n-a deosebit între noi și ei, curățind inimile lor prin credință. 
10. Acum deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și vreți să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm? 
11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în același chip ca și aceia. 
12. Și a tăcut toată mulțimea și asculta pe Barnaba și pe Pavel, care istoriseau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri. 
13. Și după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: Bărbați frați, ascultați-mă! 
14. Simon a istorisit cum de la început a avut grijă Dumnezeu să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său. 
15. Și cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris: 
16. "După acestea Mă voi întoarce și voi ridica iarăși cortul cel căzut al lui David și cele distruse ale lui iarăși le voi zidi și-l voi îndrepta, 
17. Ca să-L caute pe Domnul ceilalți oameni și toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea". 
18. Lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute din veac lucrurile Lui. 
19. De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu, 
20. Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și de sânge. 
21. Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă. 
22. Atunci apostolii și preoții, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbați dintre ei și să-i trimită la Antiohia, cu Pavel și cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, și pe Sila, bărbați cu vază între frați. 
23. Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii și preoții și frații, fraților dintre neamuri, care sunt în Antiohia și în Siria și în Cilicia, salutare! 
24. Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor și au răvășit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiați împrejur și să păziți legea, 
25. Noi am hotărât, adunați într-un gând, ca să trimitem la voi bărbați aleși, împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 
26. Oameni care și-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. 
27. Drept aceea, am trimis pe Iuda și pe Sila, care vă vor vesti și ei, cu cuvântul, aceleași lucruri. 
28. Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare: 
29. Să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de (animale) sugrumate și de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veți face. Fiți sănătoși! 
30. Deci cei trimiși au coborât la Antiohia și, adunând mulțimea, au predat scrisoarea. 
31. Și citind-o s-au bucurat pentru mângâiere. 
32. Iar Iuda și cu Sila, fiind și ei prooroci, au mângâiat prin multe cuvântări pe frați și i-au întărit. 
33. Și petrecând un timp, au fost trimiși cu pace de către frați la apostoli. 
34. Iar Sila s-a hotărât să rămână acolo, și Iuda a plecat singur la Ierusalim. 
35. Iar Pavel și Barnaba petreceau în Antiohia, învățând și binevestind, împreună cu mulți alții, cuvântul Domnului. 
36. Și după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: Întorcându-ne, să cercetăm cum se află frații noștri în toate cetățile în care am vestit cuvântul Domnului. 
37. Barnaba voia să ia împreună cu ei și pe Ioan cel numit Marcu; 
38. Dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcă se despărțise de ei din Pamfilia și nu venise alături de ei la lucrul la care fuseseră trimiși. 
39. Deci s-a iscat neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul, și Barnaba, luând pe Marcu, a plecat cu corabia în Cipru; 
40. Iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, fiind încredințat de către frați harului Domnului. 
41. Și străbătea Siria și Cilicia, întărind Bisericile. 

CAPITOLUL  16 
Pavel ia cu sine pe Timotei și duce Evanghelia din Asia în Europa. Întâmplările din Filipi. 

1. Și a sosit la Derbe și la Listra. Și iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, și al unui tată elin, 
2. Care avea bune mărturii de la frații din Listra și din Iconiu. 
3. Pavel a voit ca acesta să vină împreună cu el și, luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci toți știau că tatăl lui era elin. 
4. Și când treceau prin cetăți, învățau să păzească învățăturile rânduite de apostolii și de preoții din Ierusalim. 
5. Deci Bisericile se întăreau în credință și sporeau cu numărul în fiecare zi. 
6. Și ei au străbătut Frigia și ținutul Galatiei, opriți fiind de Duhul Sfânt ca să propovăduiască cuvântul în Asia. 
7. Venind la hotarele Misiei, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat. 
8. Și trecând dincolo de Misia, au coborât la Troa. 
9. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l și zicând: Treci în Macedonia și ne ajută. 
10. Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia. 
11. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli, 
12. Și de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părți a Macedoniei și colonie romană. Iar în această cetate am rămas câteva zile. 
13. Și în ziua sâmbetei am ieșit în afara porții, lângă râu, unde credeam că este loc de rugăciune și, șezând, vorbeam femeilor care se adunaseră. 
14. Și o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. 
15. Iar după ce s-a botezat și ea și casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-ați socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneți. Și ne-a făcut să rămânem. 
16. Dar odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc și care aducea mult câștig stăpânilor ei, ghicind. 
17. Aceasta, ținându-se după Pavel și după noi, striga, zicând: Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. 
18. Și aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel mâniindu-se și întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea. Și în acel ceas a ieșit. 
19. Și stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au în piață înaintea dregătorilor. 
20. Și ducându-i la judecători, au zis: Acești oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră. 
21. Și vestesc obiceiuri care nouă nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem, fiindcă suntem romani. 
22. Și s-a sculat și mulțimea împotriva lor. Și judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. 
23. Și, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă. 
24. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniței și le-a strâns picioarele în butuci; 
25. Iar la miezul nopții, Pavel și Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniță îi ascultau. 
26. Și deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniței și îndată s-au deschis toate ușile și legăturile tuturor s-au dezlegat. 
27. Și deșteptându-se temnicerul și văzând deschise ușile temniței, scoțând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închiși au fugit. 
28. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ți faci nici un rău, că toți suntem aici. 
29. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru și, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila; 
30. Și scoțându-i afară (după ce pe ceilalți i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? 
31. Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus și te vei mântui tu și casa ta. 
32. Și i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu și tuturor celor din casa lui. 
33. Și el, luându-i la sine, în acel ceas al nopții, a spălat rănile lor și s-a botezat el și toți ai lui îndată. 
34. Și ducându-i în casă, a pus masa și s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu. 
35. Și făcându-se ziuă, judecătorii au trimis pe purtătorii de vergi, zicând: Dă drumul oamenilor acelora. 
36. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea către Pavel: Că au trimis judecătorii să fiți lăsați liberi. Acum deci ieșiți și mergeți în pace. 
37. Dar Pavel a zis către ei: După ce, fără judecată, ne-au bătut în fața lumii, pe noi care suntem cetățeni romani și ne-au băgat în temniță, acum ne scot afară pe ascuns? Nu așa! Ci să vină ei înșiși să ne scoată afară. 
38. Și purtătorii de vergi au spus judecătorilor aceste cuvinte. Și auzind că sunt cetățeni romani, judecătorii s-au temut. 
39. Și venind, se rugau de ei și, scoțându-i afară, îi rugau să plece din cetate. 
40. Iar ei, ieșind din închisoare, s-au dus în casa Lidiei; și văzând pe frați, i-au mângâiat și au plecat. 

CAPITOLUL  17 
Pavel propovăduiește în Tesalonic, în Bereea și în Atena. 

1. Și după ce au trecut prin Amfipoli și prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 
2. Și după obiceiul său, Pavel a intrat la ei și în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, 
3. Deschizându-le și arătându-le că Hristos trebuia să pătimească și să învieze din morți, și că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus. 
4. Și unii dintre ei au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila, și mare mulțime de elini închinători la Dumnezeu și dintre femeile de frunte nu puține. 
5. Iar iudeii, umplându-se de invidie și luând cu ei pe câțiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau cetatea și, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului. 
6. Dar, negăsindu-i, târau pe Iason și pe câțiva frați la mai-marii cetății, strigând că cei ce au tulburat toată lumea au venit și aici; 
7. Pe aceștia i-a găzduit Iason; și toți aceștia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Iisus. 
8. Și au tulburat mulțimea și pe mai-marii cetății, care auzeau acestea. 
9. Și luând chezășie de la Iason și de la ceilalți, le-au dat drumul. 
10. Iar frații au trimis îndată, noaptea, la Bereea, pe Pavel și pe Sila care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 
11. Și aceștia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele, cercetând Scripturile, dacă ele sunt așa. 
12. Au crezut mulți dintre ei și dintre femeile de cinste ale elinilor, și dintre bărbați nu puțini. 
13. Și când au aflat iudeii din Tesalonic că și în Bereea s-a vestit de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo, întărâtând și tulburând mulțimile. 
14. Și atunci îndată frații au trimis pe Pavel, ca să meargă spre mare; iar Sila și cu Timotei au rămas acolo în Bereea. 
15. Iar cei ce însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena; și luând ei porunci către Sila și Timotei, ca să vină la el cât mai curând, au plecat. 
16. Iar în Atena, pe când Pavel îi aștepta, duhul lui se îndârjea în el, văzând că cetatea este plină de idoli. 
17. Deci discuta în sinagogă cu iudeii și cu cei credincioși, și în piață, în fiecare zi, cu cei ce erau de față. 
18. Iar unii dintre filozofii epicurei și stoici discutau cu el, și unii ziceau: Ce voiește, oare, să ne spună acest semănător de cuvinte? Iar alții ziceau: Se pare că este vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevestește pe Iisus și Învierea. 
19. Și luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaștem și noi ce este această învățătură nouă, grăită de tine? 
20. Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să știm ce vor să fie acestea. 
21. Toți atenienii și străinii, care locuiau acolo, nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou. 
22. Și Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbați atenieni, în toate vă văd că sunteți foarte evlavioși. 
23. Căci străbătând cetatea voastră și privind locurile voastre de închinare, am aflat și un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiți, pe Acesta Îl vestesc eu vouă. 
24. Dumnezeu, Care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini, 
25. Nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viață și suflare și toate. 
26. Și a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată fața pământului, așezând vremile cele de mai înainte rânduite și hotarele locuirii lor, 
27. Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi și L-ar găsi, deși nu e departe de fiecare dintre noi. 
28. Căci în El trăim și ne mișcăm și suntem, precum au zis și unii dintre poeții voștri: căci ai Lui neam și suntem. 
29. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și de iscusința omului. 
30. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neștiinței, vestește acum oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască, 
31. Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredințare, prin Învierea Lui din morți. 
32. Și auzind despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta și altădată. 
33. Astfel Pavel a ieșit din mijlocul lor. 
34. Iar unii bărbați, alipindu-se de el, au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei. 

CAPITOLUL  18 
Pavel se leagă în Corint cu Acvila și Priscila. A treia călătorie a lui Pavel. Apollo în Efes. 

1. După acestea Pavel, plecând din Atena, a venit la Corint. 
2. Și găsind pe un iudeu, cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, și pe Priscila, femeia lui, pentru că poruncise Claudiu ca toți iudeii să plece din Roma, a venit la ei. 
3. Și pentru că erau de aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau, căci erau făcători de corturi. 
4. Și vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă și aducea la credință iudei și elini. 
5. Iar când Sila și Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvânt, mărturisind iudeilor că Iisus este Hristosul. 
6. Și stând ei împotrivă și hulind, el, scuturându-și hainele, a zis către ei: Sângele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la neamuri. 
7. Și mutându-se de acolo, a venit în casa unuia, cu numele Titus Iustus, cinstitor al lui Dumnezeu, a cărui casă era alături de sinagogă. 
8. Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; și mulți dintre corinteni, auzind, credeau și se botezau. 
9. Și Domnul a zis lui Pavel, noaptea în vedenie: Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, 
10. Pentru că Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ți facă rău. Căci am mult popor în cetatea aceasta. 
11. Și a stat în Corint un an și șase luni, învățând între ei cuvântul lui Dumnezeu. 
12. Dar pe când Galion era proconsulul Ahaiei, iudeii s-au ridicat toți într-un cuget împotriva lui Pavel și l-au adus la tribunal, 
13. Zicând că acesta caută să convingă pe oameni să se închine lui Dumnezeu, împotriva legii. 
14. Și când Pavel era gata să deschidă gura, Galion a zis către iudei: Dacă ar fi vreo nedreptate sau vreo faptă vicleană, o, iudeilor, v-aș asculta precum se cuvine; 
15. Dar dacă sunt la voi nedumeriri despre învățătură și despre nume și despre legea voastră, vedeți-vă voi înșivă de ele. Judecător pentru acestea eu nu voiesc să fiu. 
16. Și i-a izgonit de la tribunal. 
17. Și punând mâna toți pe Sostene, mai-marele sinagogii, îl băteau înaintea tribunalului. Dar Galion nu lua în seamă nimic din acestea; 
18. Iar Pavel, după ce a stat încă multe zile în Corint, și-a luat rămas bun de la frați și a plecat cu corabia în Siria, împreună cu Priscila și cu Acvila, care și-a tuns capul la Chenhrea, căci făcuse o făgăduință. 
19. Și au sosit la Efes și pe aceia i-a lăsat acolo, iar el, intrând în sinagogă, discuta cu iudeii. 
20. Și rugându-l să rămână la ei mai multă vreme, n-a voit, 
21. Ci, despărțindu-se de ei, a zis: Trebuie, negreșit, ca sărbătoarea care vine s-o fac la Ierusalim, dar, cu voia Domnului, mă voi întoarce iarăși la voi. Și a plecat de la Efes, cu corabia. 
22. Și coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) și, îmbrățișând Biserica, s-a coborât la Antiohia. 
23. Și stând acolo câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ținutul Galatiei și Frigia, întărind pe toți ucenicii. 
24. Iar un iudeu, cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes. 
25. Acesta era învățat în calea Domnului și, arzând cu duhul, grăia și învăța drept cele despre Iisus, cunoscând numai botezul lui Ioan. 
26. Și el a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă. Auzindu-l, Priscila și Acvila l-au luat cu ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu. 
27. Și voind el să treacă în Ahaia, l-au îndemnat frații și au scris ucenicilor să-l primească. Și sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuseră; 
28. Căci cu tărie și în fața tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos. 

CAPITOLUL  19 
Pavel în Efes. Răscoala argintarului Dimitrie. 

1. Și pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părțile de sus, a venit în Efes. Și găsind câțiva ucenici, 
2. A zis către ei: Primit-ați voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt. 
3. Și el a zis: Deci în ce v-ați botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan. 
4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. 
5. Și auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. 
6. Și punându-și Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și vorbeau în limbi și prooroceau. 
7. Și erau toți ca la doisprezece bărbați. 
8. Și el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei și căutând să-i încredințeze de împărăția lui Dumnezeu. 
9. Dar fiindcă unii erau învârtoșați și nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel, plecând de la ei, a osebit pe ucenici, învățând în fiecare zi în școala unuia Tiranus. 
10. Și acesta a ținut vreme de doi ani, încât toți, cei ce locuiau în Asia, și iudei și elini, au auzit cuvântul Domnului. 
11. Și Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite. 
12. Încât și peste cei ce erau bolnavi se puneau ștergare sau șorțuri purtate de Pavel, și bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieșeau din ei. 
13. Și au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoțând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduiește Pavel! 
14. Iar cei care făceau aceasta erau cei șapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu. 
15. Și răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc și îl știu și pe Pavel, dar voi cine sunteți? 
16. Și sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău și biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi și răniți din casa aceea. 
17. Și acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor și elinilor care locuiau în Efes, și frică a căzut peste toți aceștia și se slăvea numele Domnului Iisus. 
18. Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească și să spună faptele lor. 
19. Iar mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărțile, le ardeau în fața tuturor. Și au socotit prețul lor și au găsit cincizeci de mii de arginți. 
20. Astfel creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea. 
21. Și după ce s-au săvârșit acestea, Pavel și-a pus în gând să treacă prin Macedonia și prin Ahaia și să se ducă la Ierusalim, zicând că: După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma. 
22. Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei și pe Erast, el a rămas o vreme în Asia. 
23. Și în vremea aceea s-a făcut mare tulburare pentru calea Domnului. 
24. Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei și da meșterilor săi foarte mare câștig, 
25. I-a adunat pe aceștia și pe cei care lucrau unele ca acestea, și le-a zis: Bărbaților, știți că din această îndeletnicire este câștigul vostru. 
26. Și voi vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a întors multă mulțime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuți de mâini. 
27. Din aceasta nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar și templul marii zeițe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un preț, iar cu vremea, mărirea ei - căreia i se închină toată Asia și toată lumea - să fie doborâtă. 
28. Și auzind ei și umplându-se de mânie, strigau zicând: Mare este Artemisa efesenilor! 
29. Și s-a umplut toată cetatea de tulburare și au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe macedonenii Gaius și Aristarh, însoțitorii lui Pavel. 
30. Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat. 
31. Încă și unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, trimițând la el, îl rugau să nu se ducă la teatru. 
32. Deci unii strigau una, alții strigau alta, căci adunarea era învălmășită, iar cei mai mulți nu știau pentru ce s-au adunat acolo. 
33. Iar unii din mulțime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar el, făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului. 
34. Și cunoscând ei că este iudeu, toți într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor! 
35. Iar secretarul, potolind mulțimea, a zis: Bărbați efeseni, cine este, între oameni, care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei mari și a statuii ei, căzută din cer? 
36. Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic cu ușurință. 
37. Căci ați adus pe bărbații aceștia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeița voastră. 
38. Deci dacă Dimitrie și meșterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au judecători și proconsuli care să judece, și să se cheme în judecată unii pe alții. 
39. Iar dacă urmăriți altceva, se va hotărî în adunarea cea legiuită, 
40. Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu avem nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta. 
41. Zicând acestea, a slobozit adunarea. 

CAPITOLUL  20 
Pavel călătorește iar prin Macedonia. Înviază pe Eutihie în Troa. Își ia rămas bun de la Biserica Efesului. 

1. Iar după ce a încetat tulburarea, Pavel, chemând pe ucenici și dându-le îndemnuri, după ce și-a luat rămas bun, a ieșit să meargă în Macedonia. 
2. Și străbătând acele părți și dând ucenicilor multe sfaturi și îndemnuri, a sosit în Grecia. 
3. Și a stat acolo trei luni. Dar când era să plece pe apă în Siria, iudeii au uneltit împotriva vieții lui, iar el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 
4. Și mergeau împreună cu el, până în Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic și Gaius din Derbe și Timotei, iar din Asia: Tihic și Trofim. 
5. Aceștia, plecând înainte, ne-au așteptat în Troa. 
6. Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi și în cinci zile am sosit la ei în Troa, unde am rămas șapte zile. 
7. În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții. 
8. Iar în camera de sus, unde erau adunați, erau multe lumini aprinse. 
9. Dar un tânăr cu numele Eutihie, șezând pe fereastră, pe când Pavel ținea lungul său cuvânt, a adormit adânc și, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, și l-au ridicat mort. 
10. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el și, luându-l în brațe, a zis: Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el. 
11. Și suindu-se și frângând pâinea și mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, și atunci a plecat. 
12. Iar pe tânăr l-au adus viu și foarte mult s-au mângâiat. 
13. Iar noi, venind la corabie, am plutit spre Asson, ca să luăm de acolo pe Pavel, căci astfel rânduise el, voind să meargă pe jos. 
14. După ce s-a întâlnit cu noi la Asson, luându-l cu noi, am venit la Mitilene. 
15. Și de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în fața insulei Hios. Iar în ziua următoare, am ajuns în Samos și, după ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la Milet. 
16. Căci Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putință, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. 
17. Și trimițând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoții Bisericii. 
18. Și când ei au venit la el, le-a zis: Voi știți cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia, 
19. Slujind Domnului cu toată smerenia și cu multe lacrimi și încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor. 
20. Și cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca să nu vi le vestesc și să nu vă învăț, fie înaintea poporului, fie prin case, 
21. Mărturisind și iudeilor și elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăință și credința în Domnul nostru Iisus Hristos. 
22. Iar acum iată că fiind eu mânat de Duhul, merg la Ierusalim, neștiind cele ce mi se vor întâmpla acolo, 
23. Decât numai că Duhul Sfânt mărturisește prin cetăți, spunându-mi că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 
24. Dar nimic nu iau în seamă și nu pun nici un preț pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea și slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. 
25. Și acum, iată, eu știu că voi toți, printre care am petrecut propovăduind împărăția lui Dumnezeu, nu veți mai vedea fața mea. 
26. Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 
27. Căci nu m-am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu. 
28. Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. 
29. Căci eu știu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruța turma. 
30. Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați, grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. 
31. Drept aceea, privegheați, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea și ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. 
32. Și acum vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească și să vă dea moștenire între toți cei sfințiți. 
33. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; 
34. Voi înșivă știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 
35. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua. 
36. Și după ce a spus acestea, plecându-și genunchii, s-a rugat împreună cu toți aceștia. 
37. Și mare jale i-a cuprins pe toți și, căzând pe grumazul lui Pavel, îl sărutau, 
38. Cuprinși de jale mai ales pentru cuvântul pe care îl spusese, că n-au să mai vadă fața lui. Și îl petrecură la corabie. 

CAPITOLUL  21 
Pavel călătorește de la Milet până la Ierusalim. Iudeii pun mâna pe el în templu. 

1. Și după ce ne-am despărțit de ei, am plecat pe apă și, mergând drept, am venit la Cos și a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 
2. Și găsind o corabie, care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea și am plecat. 
3. Și zărind Ciprul și lăsându-l la stânga, am plutit spre Siria și ne-am coborât în Tir, căci acolo corabia avea să descarce povara. 
4. Și găsind pe ucenici, am rămas acolo șapte zile. Aceștia spuneau lui Pavel, prin duhul, să nu se suie la Ierusalim. 
5. Și când am împlinit zilele, ieșind, am plecat, petrecându-ne toți, împreună cu femei și cu copii, până afară din cetate și, plecând genunchii pe țărm, ne-am rugat. 
6. Și ne-am îmbrățișat unii pe alții și ne-am urcat în corabie, iar aceia s-au întors la ale lor. 
7. Iar noi, sfârșind călătoria noastră pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida și, îmbrățișând pe frați, am rămas la ei o zi. 
8. Iar a doua zi, ieșind, am venit la Cezareea. Și intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șapte (diaconi), am rămas la el. 
9. Și acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau. 
10. Și rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav; 
11. Și, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel și legându-și picioarele și mâinile a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, așa îl vor lega iudeii la Ierusalim și-l vor da în mâinile neamurilor. 
12. Și când am auzit acestea, îl rugam și noi și localnicii să nu se suie la Ierusalim. 
13. Atunci a răspuns Pavel: Ce faceți de plângeți și-mi sfâșiați inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să și mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus. 
14. Și neînduplecându-se el, ne-am liniștit, zicând: Facă-se voia Domnului. 
15. Iar după zilele acestea, pregătindu-ne, ne-am suit la Ierusalim. 
16. Și au venit împreună cu noi și dintre ucenicii din Cezareea, ducându-ne la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care am fost găzduiți. 
17. Și sosind la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 
18. Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov și au venit acolo toți preoții. 
19. Și îmbrățișându-i le povestea cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între neamuri, prin slujirea lui. 
20. Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu, și i-au zis: Vezi frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru lege. 
21. Și ei au auzit despre tine că înveți pe toți iudeii, care trăiesc printre neamuri, să se lepede de Moise, spunându-le să nu-și taie împrejur copiii, nici să umble după datini. 
22. Ce este deci? Fără îndoială, trebuie să se adune mulțime, căci vor auzi că ai venit. 
23. Fă, deci, ceea ce îți spunem. Noi avem patru bărbați, care au asupra lor o făgăduință; 
24. Pe aceștia luându-i, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește pentru ei ca să-și radă capul, și vor cunoaște toți că nimic nu este (adevărat) din cele ce au auzit despre tine, dar că tu însuți umbli după Lege și o păzești. 
25. Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotărându-le să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor și de sânge și de (animal) sugrumat și de desfrâu. 
26. Atunci Pavel, luând cu el pe acei bărbați, curățindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în templu, vestind împlinirea zilelor curățirii, până când a fost adusă ofranda pentru fiecare din ei. 
27. Și când era să se împlinească cele șapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulțimea și au pus mâna pe el, 
28. Strigând: Bărbați israeliți, ajutați! Acesta este omul care învață pe toți pretutindeni, împotriva poporului și a Legii și a locului acestuia; încă și elini a adus în templu și a spurcat acest loc sfânt. 
29. Căci ei văzuseră mai înainte cu el împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau că Pavel l-a adus în templu. 
30. Și s-a mișcat toată cetatea și poporul a alergat din toate părțile și, punând mâna pe Pavel, îl trăgeau afară din templu și îndată au închis porțile. 
31. Dar când căutau ei ca să-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei, că tot Ierusalimul s-a tulburat. 
32. Acela, luând îndată ostași și sutași, a alergat la ei; iar ei, văzând pe comandant și pe ostași, au încetat de a mai bate pe Pavel. 
33. Apropiindu-se atunci comandantul, a pus mâna pe el și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și întrebat cine este și ce a făcut. 
34. Iar unii strigau în mulțime una, alții altceva și neputând să înțeleagă adevărul, din cauza tulburării, a poruncit să fie dus în fortăreață. 
35. Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulțimii, să fie purtat de ostași. 
36. Căci mergea după el mulțime de popor, strigând: Omoară-l! 
37. Și vrând să-l ducă în fortăreață, Pavel a zis comandantului: Îmi este îngăduit să vorbesc ceva cu tine? Iar el a zis: Știi grecește? 
38. Nu ești tu, oare, egipteanul care, înainte de zilele acestea, te-ai răsculat și ai scos în pustie pe cei patru mii de bărbați răzvrătiți? 
39. Și a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți care nu este neînsemnată. Te rog dă-mi voie să vorbesc către popor. 
40. Și dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Și făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: 

CAPITOLUL  22 
Pavel istorisește iudeilor întâmplarea convertirii lui la Hristos. 

1. Bărbați frați și părinți, ascultați acum, apărarea mea față de voi! 
2. Și auzind că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă liniște, și el le-a zis: 
3. Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei și crescut în cetatea aceasta, învățând la picioarele lui Gamaliel în chip amănunțit Legea părintească, plin fiind de râvnă pentru Dumnezeu, precum și voi toți sunteți astăzi. 
4. Eu am prigonit până la moarte această cale, legând și dând la închisoare și bărbați și femei, 
5. Precum mărturisește pentru mine și arhiereul și tot sfatul bătrânilor, de la care primind și scrisori către frați, mergeam la Damasc, ca să-i aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, spre a fi pedepsiți. 
6. Dar pe când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată o lumină puternică din cer m-a învăluit ca un fulger. 
7. Și am căzut la pământ și am auzit un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? 
8. Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Zis-a către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Îl prigonești. 
9. Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina și s-au înfricoșat, dar glasul Celui care îmi vorbea ei nu l-au auzit. 
10. Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul a zis către mine: Ridică-te și mergi în Damasc și acolo ți se va spune despre toate cele ce ți s-au rânduit să faci. 
11. Și pentru că nu mai vedeam, din cauza strălucirii acelei lumini, am venit în Damasc, fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine. 
12. Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toți iudeii care locuiau în Damasc, 
13. Venind la mine și stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăși!  Și eu în ceasul acela l-am văzut. 
14. Iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui; 
15. Că martor vei fi Lui, în fața tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut și auzit. 
16. Și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Lui. 
17. Și s-a întâmplat, când m-am întors la Ierusalim și mă rugam în templu, să fiu în extaz, 
18. Și să-L văd zicându-mi: Grăbește-te, și ieși degrabă din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine. 
19. Și eu am zis: Doamne, ei știu că eu duceam la închisoare și băteam, prin sinagogi, pe cei care credeau în Tine; 
20. Și când se vărsa sângele lui Ștefan, mucenicul Tău, eram și eu de față și încuviințam uciderea lui și păzeam hainele celor care îl ucideau. 
21. Și a zis către mine: Mergi, că Eu te voi trimite departe, la neamuri. 
22. Și l-au ascultat până la acest cuvânt, și au ridicat glasul lor, zicând: Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta! Căci nu se cuvine ca el să mai trăiască. 
23. Și strigând ei și aruncând hainele și azvârlind pulbere în aer, 
24. Comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreață, spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 
25. Și când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel a zis către sutașul care era de față: Oare vă este îngăduit să biciuiți un cetățean roman și nejudecat? 
26. Și auzind sutașul s-a dus la comandant să-i vestească, zicând: Ce ai de gând să faci? Că omul acesta este (cetățean) roman. 
27. Și venind la el, comandantul i-a zis: Spune-mi, ești tu (cetățean) roman? Iar el a zis: Da! 
28. Și a răspuns comandantul: Eu am dobândit această cetățenie cu multă cheltuială. Iar Pavel a zis: Eu însă m-am și născut. 
29. Deci cei ce erau gata să-l ia la cercetare s-au depărtat îndată de la el, iar comandantul s-a temut, aflând că el este (cetățean) roman și că a fost legat. 
30. Și a doua zi, voind să cunoască adevărul, pentru care era pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune arhiereii și tot sinedriul și, aducând pe Pavel, l-a pus înaintea lor. 

CAPITOLUL  23 
Saducheii și fariseii nu se înțeleg în privința lui Pavel. El vede, noaptea, pe Domnul. Uneltirile iudeilor. Pavel e dus la Cezareea. 

1. Și Pavel, fixând sinedriul cu privirea, a zis: Bărbați frați, eu cu bun cuget am viețuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta. 
2. Arhiereul Anania a poruncit celor ce ședeau lângă el să-l bată peste gură. 
3. Atunci Pavel a zis către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Și tu șezi să mă judeci pe mine după Lege, și, călcând Legea, poruncești să mă bată? 
4. Iar cei ce stăteau lângă el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară? 
5. Iar Pavel a zis: Fraților, nu știam că este arhiereu; căci este scris: "Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbești de rău". 
6. Dar Pavel, știind că o parte erau saduchei și cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: Bărbați frați! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea și învierea morților sunt eu judecat! 
7. Și grăind el aceasta, între farisei și saduchei s-a iscat neînțelegere și mulțimea s-a dezbinat; 
8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc și una și alta. 
9. Și s-a făcut mare strigare, și, ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau zicând: Nici un rău nu găsim în acest om; iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu. 
10. Deci făcându-se mare neînțelegere și temându-se comandantul ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, a poruncit ostașilor să se coboare și să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în fortăreață. 
11. Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se, Domnul i-a zis: Îndrăznește, Pavele! Căci precum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim, așa trebuie să mărturisești și la Roma. 
12. Iar când s-a făcut ziuă, iudeii, făcând sfat împotrivă-i, s-au legat cu blestem zicând că nu vor mânca, nici nu vor bea până ce nu vor ucide pe Pavel. 
13. Și cei ce făcuseră între ei acest jurământ erau mai mulți de patruzeci, 
14. Care, ducându-se la arhierei și la bătrâni, au zis: Ne-am legat pe noi înșine cu blestem să nu gustăm nimic până ce nu vom ucide pe Pavel. 
15. Acum deci voi, împreună cu sinedriul, faceți cunoscut comandantului să-l coboare mâine la voi, ca având să cerceteze mai cu de-amănuntul cele despre el; iar noi, înainte de a se apropia el, suntem gata să-l ucidem. 
16. Dar fiul surorii lui Pavel, auzind despre această uneltire, ducându-se și intrând în fortăreață, i-a vestit lui Pavel. 
17. Și chemând Pavel pe unul din sutași, i-a zis: Du pe tânărul acesta la comandant, căci are să-i vestească ceva. 
18. Iar el, luându-l, l-a dus la comandant și a zis: Pavel cel legat, chemându-mă, m-a rugat să aduc pe acest tânăr la tine, având să-ți spună ceva. 
19. Comandantul, luându-l de mână, s-a retras cu el la o parte și îl întreba: Ce ai să-mi vestești? 
20. Iar el a zis că iudeii s-au înțeles să te roage, ca mâine să-l cobori pe Pavel la sinedriu, ca având să cerceteze mai cu de-amănuntul despre el; 
21. Dar tu să nu te încrezi în ei, căci dintre ei îl pândesc mai mulți de patruzeci de bărbați, care s-au legat cu blestem să nu mănânce, nici să bea până ce nu-l vor ucide; și acum ei sunt gata, așteptând aprobarea ta. 
22. Deci comandantul a dat drumul tânărului, poruncindu-i: Nimănui să nu spui că mi-ai făcut cunoscut acestea. 
23. Și chemând la sine pe doi dintre sutași, le-a zis: Pregătiți de la ceasul al treilea din noapte două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași, ca să meargă până la Cezareea. 
24. Și să fie animale (de călărie), ca punând pe Pavel să-l ducă teafăr la Felix procuratorul. 
25. Scriind o scrisoare, având acest cuprins: 
26. Claudius Lysias, prea puternicului procurator, Felix, salutare! 
27. Pe acest bărbat, prins de iudei și având să fie ucis de ei, mergând eu cu oaste l-am scos, aflând că este (cetățean) roman. 
28. Și vrând să știu pricina pentru care îl pârau, l-am coborât la sinedriul lor. 
29. Și am aflat că este pârât pentru întrebări din legea lor, dar fără să aibă vreo vină vrednică de moarte sau de lanțuri. 
30. Și vestindu-mi-se că va să fie o cursă împotriva acestui bărbat din partea iudeilor, îndată l-am trimis la tine, poruncind și pârâșilor să spună înaintea ta cele ce au asupra lui. Fii sănătos! 
31. Deci ostașii, luând pe Pavel, precum li se poruncise, l-au adus noaptea la Antipatrida. 
32. Iar a doua zi, lăsând pe călăreți să meargă cu el, s-au întors la fortăreață. 
33. Și ei, intrând în Cezareea și dând procuratorului scrisoarea, i-au înfățișat și pe Pavel. 
34. Și citind procuratorul și întrebând din ce provincie este el și aflând că este din Cilicia, 
35. A zis: Te voi asculta când vor veni și pârâșii tăi. Și a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod. 

CAPITOLUL  24 
Pavel se dezvinovățește înaintea marelui Felix. 

1. Iar după cinci zile s-a coborât arhiereul Anania cu câțiva bătrâni și cu un oarecare retor Tertul, care s-au înfățișat procuratorului împotriva lui Pavel. 
2. Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască, zicând: Prin tine dobândim multă pace și îndreptările făcute acestui neam, prin purtarea ta de grijă, 
3. Totdeauna și pretutindeni le primim, prea puternice Felix, cu toată mulțumirea. 
4. Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să ne asculți, pe scurt, cu bunăvoința ta. 
5. Căci am aflat pe omul acesta ca o ciumă și urzitor de răzvrătiri printre toți iudeii din lume, fiind căpetenia eresului nazarinenilor, 
6. Care a încercat să pângărească și templul și pe care l-am prins și am voit să-l judecăm după legea noastră. 
7. Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mâinile noastre, 
8. Poruncind pârâșilor lui să vină la tine. De la el vei putea, cercetând tu însuți, să cunoști toate învinuirile aduse de noi. 
9. Iar iudeii împreună susțineau, zicând că acestea așa sunt. 
10. Și, procuratorul făcându-i semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea. 
11. Tu poți să afli că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile de când m-am suit la Ierusalim ca să mă închin. 
12. Și nici în templu nu m-au găsit discutând cu cineva sau făcând tulburare în mulțime, nici în sinagogi, nici în cetate, 
13. Nici nu pot să-ți dovedească cele ce spun acum împotriva mea. 
14. Și-ți mărturisesc aceasta, că așa mă închin Dumnezeului părinților mei, după învățătura pe care ei o numesc eres, și cred toate cele scrise în Lege și în Prooroci, 
15. Având nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o așteaptă, că va să fie învierea morților: și a drepților și a nedrepților. 
16. Și întru aceasta mă străduiesc și eu ca să am totdeauna înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor un cuget neîntinat. 
17. După mulți ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii și prinoase, 
18. Când niște iudei din Asia m-au găsit, curățit, în templu, dar nu cu mulțime, nici cu gâlceavă. 
19. Aceia trebuia să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotriva mea; 
20. Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului, 
21. Decât numai pentru acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei, că pentru învierea morților sunt eu astăzi judecat între voi. 
22. Și Felix, auzind acestea, i-a amânat, cunoscând destul de bine cele privitoare la învățătura (creștină), zicând: Când se va coborî comandantul Lysias, voi hotărî asupra acelora ale voastre. 
23. Și a poruncit sutașului să țină pe Pavel sub pază, dar să-i lase tihnă și să nu oprească pe nimeni dintre ai lui, ca să vină să-i slujească. 
24. Iar după câteva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a trimis să cheme pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Iisus. 
25. Și vorbind el despre dreptate și despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s-a înfricoșat și a răspuns: Acum mergi, și când voi găsi timp potrivit te voi mai chema. 
26. În același timp el nădăjduia că i se vor da bani de către Pavel; de aceea, și mai des trimițând să-l cheme, vorbea cu el. 
27. Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Și voind să le fie iudeilor pe plac, Felix a lăsat pe Pavel legat. 

CAPITOLUL  25 
Pavel înaintea procuratorului Porcius Festus și a regelui Agripa. 

1. Deci Festus, trecând în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim. 
2. Și arhiereii și fruntașii iudeilor i s-au înfățișat cu învinuiri împotriva lui Pavel și îl rugau, 
3. Cerându-i ca o favoare asupra lui, să fie trimis la Ierusalim, pregătind cursă ca să-l ucidă pe drum. 
4. Dar Festus a răspuns că Pavel e păzit Cezareea și că el însuși avea să plece în curând. 
5. Deci a zis el: Cei dintre voi care pot, să se coboare cu mine, și dacă este ceva rău în acest bărbat, să-l învinovățească. 
6. Și rămânând la ei nu mai mult de opt sau zece zile, s-a coborât în Cezareea, iar a doua zi, șezând la judecată, a poruncit să fie adus Pavel. 
7. Și venind el, iudeii coborâți din Ierusalim l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească. 
8. Iar Pavel se apăra: N-am greșit cu nimic nici față de legea iudeilor, nici față de templu, nici față de Cezarul. 
9. Iar Festus, voind să facă plăcere iudeilor, răspunzând lui Pavel, a zis: Vrei să mergi la Ierusalim și acolo să fi judecat înaintea mea pentru acestea? 
10. Dar Pavel a zis: Stau la judecata Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut nici un rău, precum mai bine știi și tu. 
11. Dar dacă fac nedreptate și am săvârșit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; dacă însă nu este nimic din cele de care ei mă învinuiesc - nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer să fiu judecat de Cezarul. 
12. Atunci Festus, vorbind cu sfatul său, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, la Cezarul te vei duce. 
13. Și după ce au trecut câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să salute pe Festus. 
14. Și rămânând acolo mai multe zile, Festus a vorbit regelui despre Pavel, zicând: Este aici un bărbat, lăsat legat de Felix, 
15. În privința căruia, când am fost în Ierusalim, mi s-au înfățișat arhiereii și bătrânii iudeilor, cerând osândirea lui. 
16. Eu le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să dea pe vreun om la pierzare, înainte ca cel învinuit să aibă de față pe pârâșii lui și să aibă putința să se apere pentru vina sa. 
17. Adunându-se deci ei aici și nefăcând eu nici o amânare, a doua zi am stat la judecată și am poruncit să fie adus bărbatul. 
18. Dar pârâșii care s-au ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, pe care le bănuiam eu, 
19. Ci aveau cu el niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Iisus mort, de Care Pavel zice că trăiește. 
20. Și nedumerindu-mă cu privire la cercetarea acestor lucruri, l-am întrebat dacă voiește să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru acestea. 
21. Dar Pavel, cerând să fie reținut pentru judecata Cezarului, am poruncit să fie ținut până ce îl voi trimite la Cezarul. 
22. Iar Agripa a zis către Festus: Aș vrea să aud și eu pe acest om. Iar el a zis: Mâine îl vei auzi. 
23. Deci a doua zi, Agripa și Berenice venind cu mare alai și intrând în sala de judecată împreună cu tribunii și cu bărbații cei mai de frunte ai cetății, Festus a dat poruncă să fie adus Pavel. 
24. Și a zis Festus: Rege Agripa, și voi toți bărbații care sunteți cu noi de față, vedeți pe acela pentru care toată mulțimea iudeilor a venit la mine, și în Ierusalim și aici, strigând că el nu trebuie să mai trăiască. 
25. Iar eu am înțeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte; iar el însuși cerând să fie judecat de Cezarul, am hotărât să-l trimit. 
26. Dar ceva sigur să scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră și mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu, 
27. Căci mi se pare nepotrivit să-l trimit legat, fără să arăt învinuirile ce i se aduc. 

CAPITOLUL  26 
Pavel se dezvinovățește înaintea lui Festus și a regelui Agripa. Amândoi îl găsesc nevinovat. 

1. Agripa a zis către Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, se apăra: 
2. Mă socotesc fericit, o, rege Agripa, că astăzi, înaintea ta, pot să mă apăr de toate câte mă învinuiesc iudeii; 
3. Mai ales, pentru că tu cunoști toate obiceiurile și neînțelegerile iudeilor. De aceea te rog să mă asculți cu îngăduință. 
4. Viețuirea mea din tinerețe, cum a fost ea de la început în poporul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 
5. Dacă vor să dea mărturie, ei știu despre mine, de mult, că am trăit ca fariseu, în tagma cea mai riguroasă a religiei noastre. 
6. Și acum stau la judecată pentru nădejdea făgăduinței făcute de Dumnezeu către părinții noștri, 
7. Și la care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu fără încetare, zi și noapte, nădăjduiesc să ajungă. Pentru nădejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt pârât de iudei. 
8. De ce se socotește la voi lucru de necrezut că Dumnezeu înviază pe cei morți? 
9. Eu unul am socotit, în sinea mea, că față de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia să fac multe împotrivă; 
10. Ceea ce am și făcut în Ierusalim, și pe mulți dintre sfinți i-am închis în temnițe cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar când erau dați la moarte, mi-am dat și eu încuviințarea. 
11. Și îi pedepseam adesea prin toate sinagogile și-i sileam să hulească și, mult înfuriindu-mă  împotriva lor, îi urmăream până și prin cetățile de din afară; 
12. Și în felul acesta, mergând și la Damasc, cu putere și cu însărcinare de la arhierei, 
13. Am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și a celor ce mergeau împreună cu mine. 
14. Și noi toți căzând la pământ, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Greu îți este să lovești în țepușă cu piciorul. 
15. Iar eu am zis: Cine ești Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. 
16. Dar, scoală-te și stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor, și al celor ce ai văzut, și al celor întru care Mă voi arăta ție. 
17. Alegându-te pe tine din popor și din neamurile la care te trimit, 
18. Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor și parte cu cei ce s-au sfințit, prin credința în Mine. 
19. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător cereștii arătări; 
20. Ci mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, și din toată țara Iudeii, și neamurilor le-am vestit să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință. 
21. Pentru acestea, iudeii, prinzându-mă în templu, încercau să mă ucidă. 
22. Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind la mic și la mare, fără să spun nimic decât ceea ce și proorocii și Moise au spus că va să fie: 
23. Că Hristos avea să pătimească și să fie cel dintâi înviat din morți și să vestească lumină și poporului și neamurilor. 
24. Și acestea grăind el, întru apărarea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, ești nebun!  Învățătura ta cea multă te duce la nebunie. 
25. Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului și ale înțelepciunii. 
26. Regele știe despre acestea, și în fața lui vorbesc fără sfială, fiind încredințat că nimic nu i-a rămas ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat, într-un ungher. 
27. Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Știu că crezi. 
28. Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puțin de nu mă îndupleci să mă fac și eu creștin! 
29. Iar Pavel a zis: Ori cu puțin, ori cu mult, eu m-aș ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fie așa cum sunt și eu, afară de aceste lanțuri. 
30. Și s-a ridicat și regele și guvernatorul și Berenice și cei care ședeau împreună cu ei, 
31. Și plecând, vorbeau unii cu alții zicând: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanțuri. 
32. Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea să fie lăsat liber, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul. 

CAPITOLUL  27 
Pavel, în lanțuri, e pornit cu corabia spre Italia. Greutățile călătoriei. Corabia se sfărâmă, lângă Malta, dar oamenii scapă. 

1. Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel și pe alți câțiva legați unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. 
2. Și întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; și era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic. 
3. Și a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se față de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă. 
4. Și plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă. 
5. Și străbătând marea Ciliciei și a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei. 
6. Și găsind sutașul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea. 
7. Și multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul Cnidului și, fiindcă vântul nu ne slăbea am plutit pe sub Creta, pe lângă Salmone. 
8. Și abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape orașul Lasea. 
9. Și trecând multă vreme și plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse și postul (sărbătorii Ispășirii, care se ținea la evrei toamna), Pavel îi îndemna, 
10. Zicându-le: Bărbaților, văd că plutirea va să fie cu necaz și cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, ci și pentru sufletele noastre. 
11. Iar sutașul se încredea mai mult în cârmaci și în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel. 
12. Și limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulți dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo și, dacă s-ar putea, să ajungem și să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre vântul de miazăzi-apus și spre vântul de miazănoapte-apus. 
13. Și suflând ușor un vânt de miazăzi și crezând că sunt în stare să-și împlinească gândul, ridicând ancora, pluteau cât mai aproape de Creta. 
14. Și nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit). 
15. Și smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duși în voia lui. 
16. Și trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpâni pe corabie. 
17. Și după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare, încingând corabia pe dedesubt. Și temându-se să nu cadă în Sirta, au lăsat pânzele jos și erau duși așa. 
18. Și fiind tare loviți de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura. 
19. Și a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei. 
20. Și nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, și amenințând furtună mare, ni se luase orice nădejde de scăpare. 
21. Și fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o, bărbaților, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; și n-ați fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta. 
22. Dar acum vă îndemn să aveți voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia. 
23. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt și Căruia mă închin, 
24. Zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine. 
25. De aceea, bărbaților, aveți curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că așa va fi după cum mi s-a spus. 
26. Și trebuie să ajungem pe o insulă. 
27. Și când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtați încoace și încolo pe Adriatica, pe la miezul nopții corăbierii au presimțit că se apropie de un țărm. 
28. Și aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni și, trecând puțin mai departe și măsurând iarăși, au găsit cincisprezece stânjeni. 
29. Și temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, și doreau să se facă ziuă. 
30. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie și au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă și ancorele de la partea dinainte. 
31. Pavel a spus sutașului și ostașilor: Dacă aceștia nu rămân în corabie, voi nu puteți să scăpați. 
32. Atunci ostașii au tăiat funiile luntrei și au lăsat-o să cadă. 
33. Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toți să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-ați mâncat, așteptând și nimic gustând. 
34. De aceea, vă rog să mâncați, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. 
35. Și zicând acestea și luând pâine, a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor și, frângând, a început să mănânce. 
36. Și devenind toți voioși, au luat și ei și au mâncat. 
37. Și eram în corabie, de toți, două sute șaptezeci și șase de suflete. 
38. Și săturându-se de bucate, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. 
39. Și când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având țărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia. 
40. Și desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor și, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre țărm. 
41. Și căzând pe un dâmb de nisip au înțepenit corabia și partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor. 
42. Iar ostașii au făcut sfat să omoare pe cei legați, ca să nu scape vreunul, înotând. 
43. Dar sutașul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor și a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat; 
44. Iar ceilalți, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Și așa au ajuns cu toții să scape, la uscat. 

CAPITOLUL  28 
Localnicii din Malta sunt bucuroși de oaspeți. Pavel vindecă pe bolnavi. Sosește în Italia și la Roma și predică doi ani. 

1. Și după ce am scăpat, am aflat că insula se numește Malta. 
2. Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toți la ei din pricina ploii care era și a frigului. 
3. Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui. 
4. Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare. 
5. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău. 
6. Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu. 
7. Și împrejurul acelui loc erau țarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a găzduit prietenos trei zile. 
8. Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri și de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel și rugându-se, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat. 
9. Și întâmplându-se aceasta, veneau la el și ceilalți din insulă care aveau boli și se vindecau; 
10. Și aceștia ne-au cinstit mult și, când am plecat, ne-au pus la îndemână toate cele de trebuință. 
11. După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă și care avea pe ea însemnul Dioscurilor. 
12. Și ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile. 
13. De unde, înconjurând, am sosit la Regium. Și după o zi, suflând vânt de miazăzi, am ajuns la Puteoli în cealaltă zi. 
14. Găsind acolo frați, am fost rugați să rămânem la ei șapte zile. Și așa am venit la Roma. 
15. Și de acolo, auzind frații cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius și la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat. 
16. Iar când am intrat în Roma, sutașul a predat pe cei legați comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostașul care îl păzea. 
17. Și după trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntașii iudeilor. Și, adunându-se, zicea către ei: Bărbați frați, deși eu n-am făcut nimic rău împotriva poporului (nostru) sau a datinilor părintești, am fost predat de la Ierusalim, în mâinile romanilor. 
18. Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte. 
19. Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aș avea de adus vreo pâră neamului meu. 
20. Deci pentru această cauză v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanț. 
21. Iar ei au zis către el: Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frați, ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine. 
22. Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre eresul acesta ne este cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă. 
23. Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulți. Și de dimineața până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i încredințeze despre Iisus din Legea lui Moise și din prooroci. 
24. Și unii credeau celor spuse, iar alții nu credeau. 
25. Și neînțelegându-se unii cu alții, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul, către părinții noștri, 
26. Când a zis: "Mergi la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și uitându-vă veți privi, dar nu veți vedea. 
27. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile greu au auzit și ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și Eu să-l vindec". 
28. Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis păgânilor, și ei vor asculta. 
29. Și după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînțelegere. 
30. Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, și primea pe toți care veneau la el, 
31. Propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică. 
 

Pagina anterioara | Cuprins | Coperta | Pagina urmatoare