CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR
 
CAPITOLUL 1 
Antioh Epifan, după ce a bătut Egiptul, venind asupra Ierusalimului, jefuiește templul Domnului, asuprește poporul și-l silește să părăsească legile părintești. 

l. După ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care a ieșit din țara Chitim și a bătut pe Darie, regele Perșilor și al Mezilor, a domnit în locul lui, fiind cel dintâi împărat de neam grecesc. 
2. Și a făcut războaie multe, a biruit multe cetăți și a nimicit pe regii pământului. 
3. Și a trecut până la marginile pământului, a luat prăzi de la neamuri multe și a fost supus pământul înaintea lui. 
4. Și s-a înălțat și s-a ridicat inima lui și a adunat putere și oștire foarte tare. 
5. Și a stăpânit țări și neamuri și tirani și i-au fost lui birnici. 
6. Și după aceasta a căzut la pat și a înțeles că i se apropie moartea. 
7. Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuți din tinerețe, și le-a împărțit regatul său, încă fiind viu. 
8. Și a domnit Alexandru timp de doisprezece ani, și a murit. 
9. Și au stăpânit slugile lui fiecare la locul său. 
10. Și au pus toți steme după ce a murit el, și fiii lor după dânșii ani mulți, și s-au înmulțit răutățile pe pământ. 
11. Și a ieșit din aceștia o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, feciorul regelui Antioh, care fusese la Roma zălog, și a stăpânit în anul o sută treizeci și șapte al domniei Grecilor. 
12. În zilele acelea au ieșit din Israel fii fără de lege și au îndemnat pe mulți zicând: 
13. Să mergem și să facem legătură cu neamurile cele dimprejurul nostru, că, de când ne-am despărțit de ele, s-au abătut asupră-ne multe răutăți. 
14. Și cuvântul a plăcut înaintea ochilor lor. 
15. Și s-au înflăcărat unii din popor și s-au dus la rege ca să le dea putere să trăiască după datina păgânilor. 
16. Și au zidit școală în Ierusalim după legile neamurilor. 
17. Și nu s-au tăiat împrejur, s-au depărtat de legea cea sfântă, s-au împreunat cu neamurile și s-au vândut a face rău. 
18. Iar când Antioh și-a întărit bine domnia, el a gândit să robească Egiptul, ca să domnească peste amândouă țările. 
19. Și a intrat în Egipt cu oștire puternică, cu care și cu elefanți și cu călăreți și ou corăbii multe. 
20. Și s-a războit cu Ptolomeu, regele Egiptului. Ptolomeu însă a fugit din fața lui, și au căzut mulți răniți. 
21. Și a cuprins cetățile cele tari ale Egiptului și a luat o bogată pradă din Egipt. 
22. Și s-a întors Antioh după ce a bătut Egiptul în anul o sută patruzeci și trei. 
23. Și s-a suit împotriva lui Israel și a Ierusalimului, cu popor mult, a intrat în templu Domnului cu mândrie, a luat jertfelnicul cel de aur și sfeșnicul luminii și toate vasele lui, masa punerii înainte, căușele, năstrapele, cădelnițele cele de aur, catapeteasma, precum și cununiile și podoaba cea de aur, care erau pe fruntea templului Domnului, și le-a sfărâmat pe toate. 
24. A luat apoi argintul și aurul și vasele cele de preț și vistieriile cele ascunse, pe care le-a aflat; și luându-le pe toate, s-a dus în țara sa. 
25. Și a făcut ucidere de oameni și a grăit cu trufie mare. 
26. Și a fost plângere mare în Israel și în tot locul. 
27. Și au suspinat căpeteniile și bătrânii, fecioarele și tinerii au slăbit, și frumusețea femeilor s-a schimbat. 
28. Tot mirele a izbucnit în plâns și mireasa care ședea în cămară a fost în jale. 
29. Și s-a cutremurat pământul din pricina celor care locuiau pe el și toată casa lui Iacov s-a îmbrăcat cu ocară. 
30. Și după doi ani de zile a trimis regele pe cel mai mare peste biruri în cetățile Iudei și acesta a venit în Ierusalim cu mulțime mare. 
31. Și a grăit cu vicleșug către dânșii cuvinte de pace, iar ei l-au crezut. 
32. Și a căzut asupra cetății fără de veste, a lovit-o cu rană mare și a pierdut popor mult din Israel. 
33. Și au prădat cetatea și au ars-o cu foc și au surpat casele și zidurile ei primprejur. 
34. Și au robit femei și prunci și vite au luat. 
35. Apoi au întărit cetatea lui David cu zid mare și tare și cu turnuri tari, să le fie spre apărare. 
36. Și au pus acolo neam păcătos, bărbați fără de lege, și s-au întărit într-însa. 
37. Și au pus arme și hrană și, adunând prăzile Ierusalimului, le-au strâns acolo. 
38. Și a fost acea întăritură ca o cursă împotriva sfântului locaș și ca un dușman rău pentru Israel pururea. 
39. Și au vărsat sânge nevinovat în jurul celor sfinte și au pângărit altarul. 
40. Și din pricina lor au fugit cei care locuiau în cetatea Ierusalimului, și s-a făcut locaș străinilor, și străină fiilor săi, și pruncii ei au părăsit-o. 
41. Sfântul locaș s-a pustiit ca pustiul, praznicele ei s-au întors în jale, zilele ei de odihnă întru batjocură, cinstea ei întru defăimare. 
42. Mărirea ei a trecut întru necinste și înălțimea ei s-a întors în plângere. 
43. Și a scris regele Antioh la toată împărăția sa să fie toți un popor și să părăsească fiecare legea sa. 
44. Și au primit toate neamurile cuvântul regelui. 
45. Și mulți din Israel au primit slujirea cerută de el și au jertfit idolilor și n-au păzit ziua de odihnă. 
46. Și a trimis regele cărți prin mâinile solilor în Ierusalim și în cetățile Iudei, poruncind să umble după legile cele străine de țară 
47. Și să oprească arderile de tot și jertfa și turnarea sfântă; 
48. Și să pângărească zilele de odihnă și sărbătorile; 
49. De asemenea și locul sfânt și pe cei sfinți; 
50. Să zidească jertfelnice și capiști și casă de idoli și să aducă jertfă cărnuri de porc și vite necurate; 
51. Și să-și lase pe fiii săi netăiați împrejur și să pângărească sufletele lor cu toată necurăția și întinarea, ca să uite legea și să schimbe toate îndreptările; 
52. Iar care nu va face după cuvântul regelui să moară. 
53. După toate cuvintele acestea, a scris la toată împărăția sa și a pus supraveghetori peste tot poporul. 
54. Și a poruncit cetăților Iudei să jertfească din cetate în cetate. 
55. Și s-au adunat la ei mulți din popor, toți care au părăsit legea Domnului și au făcut rele pe pământ. 
56. Și au silit pe Israel întru ascunzișuri să-și caute scăparea. 
57. Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută patruzeci și cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altarul lui Dumnezeu și în cetățile Iudei de jur împrejur au zidit capiști. 
58. Și tămâiau înaintea ușilor caselor și în ulițe. 
59. Și cărțile legii, pe care le-au aflat, le-au ars cu foc, stricându-le de tot. 
60. Și oriunde se afla la cineva cartea legii și oricine ținea legea, acela din porunca regelui era omorât. 
61. Cu puterea sa făcea așa în fiecare lună Israeliților care se aflau în cetăți. 
62. Și în douăzeci și cinci ale lunii, au jertfit pe jertfelnicul care era deasupra altarului. 
63. Și pe femeile care-și tăiaseră împrejur pe fiii lor, le-au omorât după poruncă. 
64. Și pe prunci i-au spânzurat de grumajii lor și casele lor le-au prădat și pe cei care i-au tăiat împrejur i-au omorât. 
65. Iar mulți din Israel s-au întărit și au pus legământ întru sine, ca să nu mănânce necurat. 
66. Și mai bine au voit a muri, decât a se pângări cu mâncăruri necurate și a călca legea cea sfântă; pentru aceea au primit moartea. 
67. Și mare urgie a venit peste Israel. 

CAPITOLUL 2 
Matatia preotul, cu fiii săi, împotrivindu-se asupririi lui Antioh și ducându-se în muntele Modein, adună oștire; murind, îndeamnă pe fiii săi spre râvnirea legilor părintești. 

1. În zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim și a șezut în Modein. 
2. Și avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit Gadis, 
3. Pe Simon, care se numea și Tasi, 
4. Pe Iuda, care se numea Macabeul, 
5. Pe Eleazar, care se numea Avaran, 
6. Pe Ionatan, care se numea Apfus. 
7. Și văzând blasfemiile care se făceau în Iuda și în Ierusalim, 
8. A zis: "Vai mie! Pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea poporului meu și zdrobirea cetății celei sfinte și a ședea acolo, când s-a dat în mâinile vrăjmașilor? 
9. Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a ajuns ca un bărbat fără de cinste. 
10. Vasele măririi lui s-au dus în robie, pruncii lui mor în uliță, tinerii lui au fost uciși cu sabia vrăjmașului. 
11. Care neam n-a moștenit împărăția lui și n-a stăpânit prăzile lui? 
12. Toată podoaba lui s-a luat; în loc de slobod, s-a făcut rob. 
13. Și iată templul nostru și frumusețea noastră și mărirea noastră s-au pustiit și le-au pângărit pe ele neamurile. 
14. Pentru ce să mai trăim?" Și și-au rupt Matatia și fiii săi hainele și s-au îmbrăcat cu saci și au plâns. 
15. Și au venit cei trimiși de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein să părăsească pe Dumnezeu și să jertfească. 
16. Și mulți din Israel au mers la ei; iar Matatia și fiii lui s-au adunat acolo. 
17. Și răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie mare ești și mărit în cetate și întărit cu fii și frați. 
18. Acum dar vino întâi și fă porunca regelui, precum au făcut toate neamurile și bărbații lui Iuda, cei care au rămas în Ierusalim, și vei fi tu și casa ta dintre prietenii regelui, și tu și fiii tăi vă veți mări cu argint și cu aur și cu daruri multe. 
19. Și răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile din cuprinsul stăpânirii regelui vor asculta de el și poruncile lui și se vor depărta fiecare de la închinarea părinților lor, 
20. Totuși eu și feciorii și frații mei vom umbla întru așezământul legii părinților noștri. 
21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea și îndreptările Lui. 
22. De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba noastră. 
23. Și după ce a încetat a grăi cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiștea cea din Modein, după porunca regelui. 
24. Și a văzut Matatia și s-a aprins de râvnă și i s-au cutremurat rărunchii și, dând drumul dreptei sale mânii, a alergat și l-a junghiat pe jertfelnic. 
25. Și pe omul regelui, care silea să jertfească, l-a omorât în aceeași vreme și jertfelnicul l-a stricat. 
26. Și s-a aprins de râvna legii, precum a făcut Finees lui Zimri, feciorul lui Salu. 
27. Și a strigat tare Matatia în cetate, zicând: Tot cel care are râvna legii și se ține de legământ să vină după mine. 
28. Și au fugit el și fiii lui în munți și au lăsat toate câte au avut în cetate. 
29. Atunci s-au coborât mulți, căutând dreptate și judecată în pustiu, 
30. Să șadă acolo ei și fiii lor și femeile și vitele lor, pentru că s-au înmulțit peste ei răutățile. 
31. Și s-a spus oamenilor regelui și ostașilor, care erau în Ierusalim, în cetatea lui David, că s-au dus oamenii care nu țin porunca regelui în locuri ascunse în pustiu. 
32. Și au alergat după ei mulți și, ajungându-i, au tăbărât asupra lui cu război în ziua de odihnă; 
33. Și au zis către ei: Ajungă-vă până acum! Ieșiți și faceți după cuvântul regelui și veți trăi. 
34. Iar ei au zis: Nu vom ieși, nici nu vom face după cuvântul regelui, ca să nesocotim ziua de odihnă; 
35. Și au pornit asupra lor cu război. 36. Dar ei nu le-au răspuns, nici piatră n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat ascunzișurile, zicând: 
37. Să murim toți întru nevinovăția noastră și vor mărturisi pentru noi cerul și pământul că fără de judecată ne ucideți. 
38. Și s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă și au murit ei și femeile lor, ca la o mie de suflete. 
39. Și a aflat Matatia și prietenii lui și au plâns mult pentru ei. 
40. Și a zis fiecare către aproapele său: De vom face toți cum au făcut frații noștri și nu vom porni război împotriva neamurilor acestora pentru sufletele și legea noastră, curând ne vor pierde de pe pământ. 
41. Și s-au sfătuit în ziua aceea, zicând: Împotriva oricărui om care va veni cu război împotriva noastră să luptăm și în ziua de odihnă și să nu murim toți, precum au murit frații noștri în ascunzișuri. 
42. Atunci s-a strâns la ei adunarea Asideilor, oameni vârtoși din Israel și care păzeau legea. 
43. Și toți cei care fugeau de rele s-au adăugat la ei și li s-au făcut spre întărire. 
44. Și au adunat oștire și au bătut pe cei păcătoși cu mânia lor și pe bărbații cei fără de lege cu urgia lor și cei rămași au fugit la neamuri ca să scape. 
45. Și i-au încurajat Matatia și prietenii lui și le-au stricat jertfelnicele. 
46. Și au tăiat împrejur pe pruncii câți au aflat în hotarele lui Israel. 
47. Și au gonit pe fiii trufiei și s-a sporit lucrul în mâinile lor. 
48. Și au scos legea din mâinile neamurilor, din mâinile regilor și au pus stavilă păcătosului. 
49. Și s-au apropiat zilele lui Matatia să moară și a zis fiilor săi: Acum s-au întărit trufia și certarea țși vremea sfârșitului și urgia mâniei. 
50. Acum dar, fiilor, râvnitori fiți legii și dați sufletele voastre pentru legătura părinților noștri. 
51. Aduceți-vă aminte de lucrurile părinților noștri, pe care le-au făcut întru veacurile lor și veți lua mărire și nume veșnic. 
52. Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios și i s-a socotit spre dreptate? 
53. Iosif în vremea necazului său a păzit porunca și s-a făcut conducător Egiptului. 
54. Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu și a luat legătura preoției celei veșnice. 
55. Iosua, plinind cuvântul, s-a făcut judecător în Israel. 
56. Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat moștenirea pământului. 
57. David cu mila Lui a moștenit scaunul domniei în veacul veacului. 
58. Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer. 
59. Anania, Azaria și Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului. 
60. Daniel întru nevinovăția sa a scăpat din gurile leilor. 
61. Și așa socotiți întru fiecare neam și neam, că toți cei care nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi. 
62. Și de cuvintele omului păcătos să nu vă temeți, că mărirea lui este gunoi și viermi. 
63. Astăzi se înaltă și mâine nu va mai fi, căci s-a întors în țărâna sa și planurile lui au pierit. 
64. Drept aceea voi, fiilor, întăriți-vă și vă îmbărbătați în lege, că într-însa vă veți mări. 
65. Și iată Simeon, fratele vostru, știu că este om de sfat; de el să ascultați în toate zilele, el vă va fi tată. 
66. Și Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tinerețile sale, acesta va fi căpetenie oștirii, ca să faceți război asupra popoarelor. 
67. Și voi aduceți la voi pe toți cei care iubesc legea și răzbunați poporul vostru, 
68. Răsplătiți păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, și luați aminte la poruncile legii. 
69. Și i-a binecuvântat pe ei și s-a adăugat la părinții săi și a murit în anul o sută patruzeci și șase. 
70. Și l-au îngropat fiii lui în mormintele părinților săi în Modein și l-a plâns tot Israelul cu plângere mare. 

CAPITOLUL 3 
Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu și cu Siron, căpeteniile oștirilor lui Antioh. 

1. Și s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, în locul lui. 
2. Și ajutându-l toți frații lui și toți câți se lipiseră de tatăl lui, au pornit războiul pentru Israel cu veselie. 
3. Și a răspândit faima poporului său și s-a îmbrăcat cu zaua ca un uriaș și s-a încins cu armele cele de război și a pornit luptele, apărând tabăra cu sabie. 
4. Și s-a asemănat leului în lucrurile sale și ca un pui de leu răcnind la vânat. 
5. Și a gonit pe cei fără de lege, certându-i și pe cei care tulburau pe poporul său i-a ars cu foc. 
6. Și s-au tras toți cei fără de lege de frica lor și toți lucrătorii fărădelegii împreună s-au tulburat și a sporit mântuirea în mâna lui. 
7. Și a amărât împărați mulți și a veselit pe Iacov cu faptele sale și până în veac pomenirea lui întru binecuvântare. 
8. Și, trecând prin cetățile lui Iuda, a pierdut pe cei nelegiuiți din ele și a abătut mânia de la Israel. 
9. Și s-a vestit până la marginile pământului și a adunat pe cei care piereau. 
10. Și a adunat Apoloniu neamuri și de la Samaria putere mare, ca să facă război împotriva lui Israel. 
11. Și a prins de veste Iuda și a ieșit înaintea lui și l-a bătut și l-a omorât și mulți au căzut răniți, iar ceilalți au fugit. 
12. Și au luat prăzile lor și sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda și cu aceea a făcut război în toate zilele. 
13. Și auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că a strâns Iuda cu sine adunare și ceata credincioșilor și a celor care ies la război, a zis: 
14. Îmi voi face nume și mă voi mări întru domnie și voi bate pe Iuda și pe cei care sunt cu el și pe cei care nu ascultă de cuvântul regelui. 
15. Și a purces împreună cu tabăra păgânilor cea tare, care venise să-i ajute să facă izbândă împotriva fiilor lui Israel. 
16. Și când s-a apropiat de suișul Bethoronului, a ieșit Iuda înaintea lui cu puțini. 
17. Și văzând că vine oștirea în întâmpinarea lor, au zis către Iuda: Oare noi, puțini, vom putea să ne războim cu atâta mulțime? Căci am slăbit ajunând astăzi. 
18. Și a zis Iuda: Lesne este să închizi pe mulți în mâinile celor puțini și nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului dacă mântuirea vine prin mulți sau prin puțini. 
19. Că nu în mulțimea oștirii stă biruința războiului, ci din cer este puterea. 
20. Aceia vin asupra noastră cu semeție multă și cu fărădelege, ca să ne piardă pe noi și pe femeile noastre și pe fiii noștri și ca să ne prade; 
21. Iar noi ne războim pentru sufletele noastre și pentru legile noastre. 
22. Însuși Domnul îi va zdrobi sub ochii noștri; voi să nu vă temeți de ei. 
23. Și după ce a încetat a grăi, au sărit asupra lor fără de veste, iar Siron și oștirea lui au fost zdrobiți înaintea lui. 
24. Și i-au urmărit pe povârnișul Bethoronului până la câmp și au căzut dintre ei ca vreo opt sute de bărbați, iar ceilalți au fugit la Filisteni. 
25. Și a început să intre frica de Iuda și de frații lui și spaima între neamurile cele dimprejurul lor. 
26. Și a ajuns până la rege numele lui și de războaiele lui Iuda vorbeau toate neamurile. 
27. Iar după ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a mâniat și, trimițând, a adunat toate oștirile împărăției sale, o armată foarte mare. 
28. Și deschizând vistieria sa, a dat plata ostașilor lui pe un în și le-a poruncit într-un an să fie gata la poruncă. 
29. Iar dacă a văzut că s-a sfârșit argintul din vistierii și birurile țării sunt puține pentru vrajba și rana ce a făcut pe pământ, strigând legile care au fost din zilele cele dintâi, 
30. S-a temut ca nu cumva să nu aibă și a doua oară cheltuieli și daruri, ca acelea pe care le dăduse mai înainte cu mână largă, întrecând cu dărnicia pe toți cei care au fost mai înainte de el. 
31. Și se îndoia eu sufletul său foarte și s-a sfătuit să meargă în Persia, să ia dăjdiile țărilor și să adune argint mult. 
32. Și a lăsat pe Lisias, om cu vază și de neam regesc, mai mare peste lucrurile regelui, de la râul Eufratului până la hotarele Egiptului. 
33. Și să crească pe Antioh, fiul lui, până ce se va întoarce el. 
34. Și i-a dat jumătate din oștire și elefanți și i-a dat porunci despre toate lucrările, care avea în gând, și mai ales despre locuitorii Iudeii și ai Ierusalimului, 
35. Ca să trimită asupra lor oștire să zdrobească și să nimicească tăria lui Israel și rămășița Ierusalimului și să piardă pomenirea lor din acest loc 
36. Și să așeze oameni de alt neam în toate hotarele lor și să le dea cu sorți pământul lor. 
37. Iar regele a luat cealaltă jumătate de oștire, care rămăsese, și s-a sculat din Antiohia, cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci și șapte. 
38. Și a trecut apa Eufratului și mergea prin țările cele de sus. Și a ales Lisias pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, și pe Nicanor și pe Gorgias, bărbați tari dintre prietenii regelui, 
39. Și a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestrași și șapte mii de călăreți, ca să vină în tara Iudeii și să o strice de tot, după cuvântul regelui. 
40. Și s-au sculat cu toată puterea lor și au venit și au tăbărât aproape de Emaus în câmpie. 
41. Și au auzit neguțătorii țării numele lor și au luat argint și aur mult și slugi și au venit la tabără, ca să ia pe fiii lui Israel robi. 
42. Și s-a adăugat la el puterea Siriei și a pământului celor de alt neam. 
43. Și a văzut Iuda și frații lui că s-au înmulțit răutățile și că oștirile au tăbărât în hotarele lor și au înțeles cuvintele regelui care poruncise nimicirea poporului. 
44. Și a zis fiecare către aproapele său: Să ridicăm surparea poporului nostru și să facem război pentru el și pentru cele sfinte. 
45. Și s-a strâns adunarea, ca să fie gata la război și să se roage și să ceară mila și îndurările Domnului. 
46. Și Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine să intre și să iasă dintre cei născuți ai lui și locul sfânt era călcat și fiii celor de neam străin erau la marginea cetății și acolo era sălașul neamurilor, și s-a luat bucuria de la Iacov și s-au sfârșit fluierul și alăuta. 
47. Și s-au adunat și au venit la Mițpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la Mițpa. 
48. Și au postit în ziua aceea și s-au îmbrăcat cu saci și cenușă au pus pe capetele lor și și-au rupt hainele. 
49. Și au deschis cărțile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor. 
50. Și au adus hainele preoțești și pârga și zeciuielile și au pus înainte pe nazireii cei care împliniseră zilele lor. 
51. Și au strigat cu glas mare la cer, zicând: Ce vom face acestora și unde îi vom duce? 
5?. Și sfintele Tale s-au călcat și s-au pângărit și preoții Tăi sunt în plângere și în smerire. 
53. Și iată neamurile s-au adunat asupra noastră ca să ne piardă pe noi; Tu știi cele ce gândesc ei asupra noastră. 
54. Cum vom putea sta împotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu? Și au trâmbițat cu trâmbițele și au strigat cu glas mare. 
55. Și după aceasta a pus Iuda povățuitori poporului peste mii și peste sute și peste cincizeci și peste zece. 
56. Și a zis celor care zideau case și celor care își logodiseră femei și sădiseră vii și celor fricoși, să se întoarcă fiecare la casa lui, după lege. 
57. Și a purces oastea și a tăbărât la miazăzi de Emaus. 
58. Și a zis Iuda: Încingeți-vă și vă faceți fii tari și fiți gata pentru dimineață, ca să porniți război împotriva neamurilor acestora care s-au adunat împotriva noastră, ca să ne piardă pe noi și templul nostru. 
59. Că mai bine este să murim în război, decât să vedem răutățile aduse neamului nostru și sfintelor. 
60. Iar precum  va fi voia în cer așa să fie. 

CAPITOLUL 4 
Alte două războaie ale lui Iuda Macabeul împotriva lui Gorgias și Lisias și biruințele lui. Curățirea templului Domnului. 

l. Și a luat Gorgias cinci mii de pedestrași și o mie de călăreți aleși și oastea a pornit noaptea, 
2. Ca să năvălească asupra taberei Evreilor și să-i lovească fără de veste. Și paznicii din cetate îi erau călăuze. 
3. Și auzind Iuda, s-a sculat el și cei puternici, ca să lovească oștirea regelui cea din Emaus. 
4. Că încă era risipită oștirea din tabără. 
5. Și a venit Gorgias la tabăra Iudei noaptea și pe nimeni n-a aflat și i-a căutat în munți, că zicea: fug aceștia de noi. 
6. Și odată cu ziua s-a ivit Iuda în câmp cu trei mii de bărbați, însă platoșe și săbii n-aveau, precum le era voia. 
7. Și au văzut tabăra neamurilor tare și înarmată și călărime împrejurul ei și aceștia învățați la război. 
8. Și a zis Iuda bărbaților care erau cu el: "Nu vă temeți de mulțimea lor și de năvălirea lor nu vă înfricoșați. 
9. Aduceți-vă aminte cum au fost izbăviți părinții noștri la Marea Roșie, când i-a gonit Faraon cu putere multă. 
10. Și acum să strigăm la cer, că doar se va milostivi spre noi, își va aduce aminte de legătura părinților noștri și va zdrobi oștirea aceasta astăzi înaintea noastră. 
11. Și vor cunoaște toate neamurile că este mântuitor și izbăvitor pentru Israel". 
12. Și au ridicat cei de alt neam ochii și i-au văzut venind înainte și au ieșit din tabără la război. 
13. Și au trâmbițat cei care erau cu Iuda și s-au lovit și s-au surpat neamurile și au fugit la câmp; iar cei din urmă toți au căzut de sabie. 
14. Și i-au gonit până la Ghezer și până la câmpiile Edomului și ale Azotului și ale Iamniei. 
15. Și au căzut din aceia ca la trei mii de bărbați. 
16. Și s-a întors Iuda și oștirea lui după izgonirea lor. 
17. Și a zis către popor: Să nu râvniți prăzile, că războiul este în preajma noastră și Gorgias și oștirea lui se află în munte aproape de noi; 
18. Ci împotriviți-vă acum cu tărie vrăjmașilor noștri și le faceți război și după aceea le veți lua prăzile cu îndrăzneală. 
19. Și pe când grăia Iuda aceasta, s-a ivit o parte de oaste ieșind din munte. 
20. Și a văzut înfrângerea și cum cei care erau cu Iuda au aprins tabăra, că fumul care se vedea arăta ce s-a făcut. 
21. Și văzând ei acestea, s-au înfricoșat foarte, și văzând tabăra lui Iuda la câmp gata de război, 
22. Au fugit toți în țara Filistenilor. 
23. Și s-a întors Iuda să prade tabăra; și a luat aur mult și argint și iachint și porfiră și avuție mare. 
24. Și întorcându-se, a lăudat și a binecuvântat pe Dumnezeul cerului, că este bun, că în veac este mila Lui. 
25. Și s-a făcut mântuire lui Israel în ziua aceea. 
26. Iar câți au scăpat din cei de alt neam, mergând, au spus lui Lisias toate câte s-au întâmplat. 
27. Iar el, auzind, s-a tulburat și s-a mâhnit, că nu s-a făcut pentru Israel cele ce a voit el și nu s-a întâmplat cele ce i-a poruncit regele. 
28. Iar în anul viitor a gătit Lisias șaizeci de mii de pedestrași aleși și cinci mii de călăreți, ca să bată Ierusalimul. 
29. Și au venit în Edom și au tăbărât la Betțur, și a ieșit înaintea lor Iuda cu zece mii de bărbați. 
30. Și văzând tabăra lor tare, s-au rugat zicând: "Bine ești cuvântat, Mântuitorul lui Israel, Cel care ai zdrobit pornirea celui puternic prin mâna robului Tău David și ai dat tabăra Filistenilor în mâinile lui Ionatan, fiul lui Saul, și a purtătorului de arme. 
31. Închide tabăra aceasta în mâna poporului Tău Israel și să se rușineze cu pedestrimea și cu călărimea lor. 
32. Dă-le spaimă și topește îndrăznirea puterii lor și să tremure de zdrobirea lor. 
33. Doboară-i cu sabia celor care Te iubesc și să Te laude pe Tine cu cântări toți cei care știu numele Tău!" 
34. Și s-au lovit unii cu alții, și au căzut din tabăra lui Lisias ca la vreo cinci mii de oameni sub ochii Iudeilor. 
35. Și văzând Lisias înfrângerea ce s-a făcut taberei sale și îndrăznirea lui Iuda și că sunt gata sau a trăi, sau a muri vitejește, s-a. dus la Antiohia și a adunat străini și, înmulțind oștirea cea făcută, socotea iarăși să vină în Iudeea. 
36. Și a zis Iuda și frații lui: Iată-i nimiciți pe vrăjmașii noștri. Să ne suim să curățăm sanctuarul și să-l înnoim. 
37. Și s-a adunat toată oștirea și s-a suit în muntele Sionului. 
38. Și a văzut locul sfânt pustiit, jertfelnicul pângărit, porțile arse și în curți răsărite tufe, ca într-o pădure sau ca într-un munte, și locuințele surpate. 
39. Și și-au rupt hainele, s-au tânguit cu tânguire mare, și-au pus cenușă pe cap 
40. Și au căzut cu fața la pământ și au trâmbițat cu trâmbițele și au strigat la cer. 
41. Atunci a rânduit Iuda bărbați, ca să hărțuiască pe cei din cetate până ce va curăți templul. 
42. Și a ales preoți fără de prihană, credincioși legii lui Dumnezeu. 
43. Și au curățit sfintele și au dus pietrele necurăției la loc necurat. 
44. Și s-au sfătuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel pângărit, ce vor face cu el. 
45. Și le-a venit sfat bun, ca să-l strice, ca nu cumva să le fie spre ocară, că l-au pângărit neamurile; și au stricat jertfelnicul. 
46. Și au dus pietrele în muntele templului, în loc bun, până va veni proorocul, Ga să răspundă pentru ele. 
47. Și au luat pietre întregi după lege și au zidit un jertfelnic nou, ca și cel mai dinainte. 
48. Și au zidit templul și cele dinlăuntrul templului și curțile. 
49. Și au făcut vase sfinte noi și au băgat sfeșnicul și jertfelnicul arderilor de tot și al tămâierilor și masa, în templul Domnului. 
50. Și au tămâiat pe jertfelnic și au aprins lumânările cele de pe sfeșnic și luminau în templul Domnului. 
51. Și au pus pe masă pâini și au întins vălul catapetesmei și au săvârșit toate lucrurile ce aveau de făcut. 
52. Și au mâncat dimineața în douăzeci și cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev a anului o sută patruzeci și opt. 
53. Și au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră. 
54. Pe vremea și în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile, intru aceea s-a înnoit cu cântări și cu alăute și cu harpe și cu chimvale. 
55. Și a căzut tot poporul cu fața la pământ și s-a închinat și a binecuvântat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat. 
56. Și au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile și au adus arderi de tot cu veselie și au jertfit jertfă de pace și de laudă. 
57. Și au împodobit fața templului Domnului cu cununi de aur și cu paveze și au înnoit porțile și chiliile și le-au pus uși. 
58. Și sa făcut veselie mare întru popor și s-a șters ocara neamurilor. 
59. Și au rânduit Iuda și frații lui și toată adunarea lui Israel, ca să se țină zilele înnoirii jertfelnicului în vremurile sale din an în an în opt zile, de la douăzeci și cinci ale lunii Chislev, cu veselie și cu bucurie. 
60. Și au zidit în vremea aceea muntele Sionului împrejur cu zid înalt și cu turnuri tari, ca nu cumva neamurile să le calce, cum făcuseră mai înainte. 
61. Și au rânduit acolo oștire să-l păzească. Apoi au întărit cu pază cetatea Betțur, ca să aibă poporul întărire dinspre Edom. 

CAPITOLUL 5 
Alte zece biruințe ale lui Iuda Macabeul împotriva vrăjmașilor. 

1. Și dacă au auzit neamurile din jur că s-a zidit jertfelnicul și s-a înnoit sfințenia ca și mai înainte, s-au mâniat foarte, 
2. Și s-au sfătuit ca să piardă neamul lui Iacov, pe cei care erau între ei, și au început a-i omorî și a-i pierde. 
3. Și a pornit război Iuda împotriva fiilor lui Edom, în ținutul Acrabatene, căci ei năvăleau mereu peste Israel; și i-au bătut cumplit și i-au strâmtorat și le-au luat prăzi bogate. 
4. Și și-a adus aminte de răutatea fiilor lui Beon, care erau poporului spre laț și spre piedică, păzind cu vicleșug drumurile. 
5. Și i-a închis în turnuri, a tăbărât asupra lor, i-a ucis și a ars turnurile împreună cu toți cei dinăuntru. 
6. Și a trecut la fiii lui Amon și a aflat mână tare și popor mult și pe Timotei, povățuitorul lor. 
7. Și a făcut împotriva lor războaie și i-a înfrânt și i-a bătut pe ei. 
8. Și a luat Iazerul și locurile lui, și s-a întors la Iuda. 
9. Și s-au adunat neamurile din Galaad împotriva Israeliților care locuiau în hotarele lor, ca să-i piardă" dar ei au fugit în cetatea Datema. 
10. Și au trimis scrisori la Iuda și la frații lui, zicând: 
11. "Adunatu-s-au asupra noastră neamurile cele dimprejurul nostru, ca să ne piardă, și se gătesc să vină și să prindă cetatea în care am fugit și Timotei este în fruntea taberii lor. 
12. Acum dar, venind, scoate-ne din mâna lor, că mulți au căzut dintre noi. 
13. Și toți frații noștri, care erau în ținutul Tubi, au fost omorâți și au dus în robie pe femeile lor și pe fiii și averea lor și au pierdut acolo ca la o mie de bărbați". 
14. Încă citindu-se scrisorile, alți soli au venit din Galileea cu hainele rupte, spunând după cuvintele acestea, 
15. Și zicând că s-au adunat asupra lor de la Ptolemaida, de la Tir, de la Sidon și toată Galileea celor de alt neam, ca să-i piardă. 
16. Și dacă a auzit Iuda și poporul aceste cuvinte, s-a adunat mulțime mare să se sfătuiască ce vor face pentru acești frați în nevoie, pe care îi băteau aceia. 
17. Și a zis Iuda lui Simon, fratele său: "Alege-ți oameni și mergi și scapă pe frații tăi cei din Galileea, iar eu și Ionatan, fratele meu, vom merge în Galaad". 
18. Și a lăsat pe Iosif, fiul lui Zaharia, și pe Azaria, căpetenia poporului, cu cealaltă oștire în Iuda spre pază. 
19. Și le-a poruncit, zicând: Fiți mai mari peste poporul acesta și nu porniți cu război asupra neamurilor, până ne vom întoarce. 
20. Și s-au împărțit: Lui Simon, bărbați trei mii, ca să meargă în Galileea; iar lui Iuda, bărbați opt mii, ca să meargă în Galaad. 
21. Și mergând Simon în Galileea a făcut războaie multe împotriva neamurilor și, zdrobind neamurile înaintea lui, le-a urmărit până la poarta Ptolemaidei. 
22. Și au căzut din neamuri ca la vreo trei mii de oameni și le-au luat pradă bogată. 
23. Și i-au luat din Galileea și din Arbata cu femeile și cu pruncii lor și cu toate câte aveau și i-au dus în Iudeea cu veselie mare. 
24. Și Iuda Macabeul și Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul și au mers cale de trei zile în pustiu. 
25. Și au dat peste Nabateeni, care, venind înaintea lor cu pace, le-au povestit toate câte li s-au întâmplat fraților lor în Galaad, 
26. Și că mulți dintre ei sunt prinși în Bosra și în Beter, în Alema, Casfon, Mached și Carnaim; toate acestea sunt cetăți tari și mari. 
27. Și în celelalte cetăți ale Galaadului sunt închiși, și pentru mâine s-au pregătit să năvălească asupra cetăților și să le ia și pe toți să-i piardă într-o zi. 
28. Și a întors Iuda și oastea lui calea spre pustiu la Bosra, fără de veste, și a luat cetatea și a omorât toată partea bărbătească cu ascuțișul sabiei și i-a luat toate prăzile și au ars-o cu foc. 
29. Și s-au sculat de acolo noaptea și au mers drept asupra cetății Datema. 
30. Și dacă s-a făcut ziuă, ridicându-și ochii, iată popor mult, nenumărat, ridica scări și unelte, ca să ia cetatea și aducea război asupra lor. 
31. Și văzând Iuda că s-a început războiul și strigarea cetății s-a suit până la cer cu trâmbițe și cu glas mare, a zis bărbaților puterii: 
32. "Faceți război astăzi pentru frații voștri!" 
33. Și au ieșit cu trei rânduri în spatele lor și au trâmbițat cu trâmbițele și au strigat cu rugăciuni. 
34. Și a cunoscut tabăra lui Timotei că Macabeu este, și a fugit de la el, și i-a bătut cu luptă mare și au căzut dintre ei în ziua aceea ca la vreo opt mii de bărbați. 
35. Și abătându-se Iuda la Mițpa, a făcut război asupra ei și a luat-o și a omorât toată partea bărbătească într-însa, i-a luat prăzile și a ars-o cu foc. 
36. De acolo purcezând, a luat Casfonul, Machedul, Beterul și celelalte cetăți ale Galaadului. 
37. Și după întâmplările acestea, a adunat Timotei altă oaste și a tăbărât în fața Rafonului, dincolo de pârâu. 
38. Și a trimis Iuda să iscodească tabăra, iar aceștia i-au spus lui, zicând: "Adunatu-s-au la ei toate neamurile cele dimprejurul nostru, putere multă foarte. 
39. Și pe Arabi i-a tocmit spre ajutorul lor și sunt tăbărâți dincolo de pârâu, gata să vină asupra ta cu război; și a mers Iuda întru întâmpinarea lor. 
40. Și a zis Timotei căpeteniilor oștirilor sale: "Când se va apropia Iuda și tabăra lui la pârâul cel cu apă, de va trece la noi el mai înainte, nu vom putea sta înaintea lui, că va fi mai tare decât noi; 
41. Iar de se va spăimânta și va tăbărî dincolo de pârâu, să trecem la el și vom fi mai tari". 
42. Dacă s-a apropiat Iuda la pârâul cel cu apă, a pus pe căpeteniile oastei la pârâu și le-a poruncit zicând: "Să nu lăsați pe nimeni să se oprească aici, ci să vină toți la război". 
43. Și mergând asupra lor, a trecut cel dintâi dincolo și tot poporul lui după el; au fost înfrânte toate neamurile și, lepădând armele, au fugit la capiștea din Carnaim. 
44. Și a luat cetatea și capiștea, au ars-o cu foc împreună cu toți cei care erau în ea, și a fost înfrânt Carnaimul și n-a mai putut să mai stea înaintea lui Iuda. 
45. Și a adunat Iuda pe tot Israelul, pe cei care erau în Galaad, de la cel mic până la cel mare, și pe femeile și fiii lor și averea lor, tabără mare foarte, ca să vină în pământul lui Iuda. 
46. Și a venit până la Efron, și aceasta este cetate mare și la intrarea ei foarte tare; nu se putea abate de la ea de-a dreapta sau de-a stânga, ci trebuia să meargă prin mijlocul ei. 
47. Și i-au închis afară cei din cetate. 
48. Și au astupat porțile cu pietre. 
49. Și a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zicând: 
50. "Trece-vom prin pământul tău, ca să ne ducem în pământul nostru, și nimeni nu vă va face rău, numai cu picioarele vom trece", și n-au vrut să-i deschidă. 
51. Și a poruncit Iuda să strige în tabără, ca să tabere fiecare în care loc este; și au tăbărât ostașii, și au făcut război cetății toată ziua aceea și toată noaptea, și a căzut cetatea în mâinile lui. 
52. Și a pierdut toată partea bărbătească cu ascuțișul sabiei, și a luat prăzile ei, și a trecut prin cetate pe deasupra celor omorâți, și a trecut Iordanul la câmpul cel mare dinspre Betșean. 
53. Și Iuda aduna pe cei mai de pe urmă și mângâia poporul pe tot drumul, până ce a venit în pământul Iudei. 
54. Și s-a suit în muntele Sionului cu veselie și cu bucurie și au adus arderi de tot, căci n-a căzut dintre ei nimeni până ce s-a întors cu pace. 
55. Iar în zilele în care erau Iuda și Ionatan în Galaad, și Simon, fratele lui, în Galileea în fața Ptolemaidei, 
56. Au auzit Iosif, fiul lui Zaharia, și Azaria, mai-marii oștirilor, despre vitejiile și despre războiul care s-a făcut, și au zis: 
57. "Să ne facem și noi faimă și să mergem să ne războim cu neamurile dimprejurul nostru". 
58. Și au poruncit celor din oștire, care erau cu ei, și au mers asupra Iamniei. 
59. Și au ieșit Gorgias din cetate și bărbații lui înaintea lor la război. 
60. Și au fost înfrânți Iosif și Azaria și alungați până la hotarele Iudei și au căzut în ziua aceea din poporul lui Israel ca vreo două mii de bărbați și s-a făcut înfrângere mare în Israel, 
61. Pentru că n-au ascultat de Iuda și de frații lui, gândind să facă vitejie. 
62. Iar aceștia nu erau din seminția bărbaților acelor prin ale căror mâini s-a făcut mântuire lui Israel. 
63. Iar Iuda și frații lui s-au mărit înaintea a tot Israelul și a tuturor neamurilor, unde se auzea numele lor, 
64. Încât mulți se adunau la ei lăudându-i. 
65. Și a ieșit Iuda și frații lui, ca să bată pe fiii lui Edom în pământul de către miazăzi, și au bătut pe Hebron și fratele lui și au stricat tăria lui, și turnurile lui i le-au ars. 
66. Și s-au sculat să meargă în pământul celor de alt neam și au trecut prin Samaria. 
67. În ziua aceea au căzut preoții cetăților, vrând să facă bărbăție și ieșind la război fără de sfat. 
68. Și s-a abătut Iuda la Azot, pământul celor de alt neam, și a surpat capiștile lor, și idolii cei ciopliți i-a ars cu foc și a luat prăzile cetăților și s-a întors în Iudeea. 

CAPITOLUL 6 
Antioh Eupator, căzând în grea boală, moare chinuit. 

1. Iar regele Antioh, umblând prin țările cele de sus, a auzit că este în Elimaida Persiei o cetate mărită cu avuție, cu argint și cu aur, 
2. Și templul din ea bogat foarte, și că acolo sunt acoperăminte de aur și zale și arme, pe care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi între Elini. 
s. Și a venit să ia cetatea și să o prade, și n-a putut, fiindcă planul lui fusese aflat. 
4. Și s-au sculat asupra lui cu război, și a fugit și s-a dus de acolo cu întristare mare, întorcându-se în Babilon. 
5. Și a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost înfrânte taberele care s-au dus în țara lui Iuda, 
6. Că a mers Lisias cu putere tare întâi, și a fost înfrânt de către ei, și ei s-au întărit cu arme și cu putere și cu prăzi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit, 
7. Și că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra jertfelnicului în Ierusalim, și templul, ca și mai înainte, l-au înconjurat cu ziduri înalte, precum și Betțura, cetatea sa. 
8. Și auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat și s-a îmbolnăvit de întristare, căci nu i s-a făcut precum gândea. 
9. Și a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul mâhnirea și a gândit că va muri. 
10. Și a chemat pe toți prietenii săi și a zis către ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei și mâhnirea mi-a zdruncinat inima. 
11. Și am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns și în ce tulburare mă aflu? Eu care eram bun și iubit întru stăpânirea mea; 
12. Iar acum îmi aduc aminte de răutățile pe care le-am făcut la Ierusalim, luând toate vasele cele de aur și cele de argint, care erau în el și am trimis ca să piardă fără de pricină pe cei care locuiesc în Iuda. 
13. Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutățile acestea, și iată că pier de mare mâhnire în pământ străin. 
14. Și a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, și l-a pus peste toată stăpânirea sa, 
15. Și i-a dat lui stema și veșmântul său și inelul, ca să aducă pe Antioh, fiul său, și să-l crească pentru domnie. 
16. Și a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci și nouă. 
17. Și a aflat Lisias că a murit regele și a pus pe Antioh, feciorul lui, rege în locul lui, pe care de tânăr l-a crescut și l-a numit cu numele Eupator. 
18. Iar oastea din cetate ținea încercuit pe Israel împrejurul templului și căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin. 
19. Și a gândit Iuda să o piardă și a adunat tot poporul ca să o înconjoare. 
20. Și s-au adunat împreună, și i-au înconjurat în anul o sută cincizeci, și au făcut asupra lor întărituri de împresurare de mașini de război. 
21. Și ieșind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă aceștia o seamă din cei necredincioși din Israel și au mers la rege și i-au zis: 
22. Până când nu vei face judecată și nu vei răzbuna pe frații noștri? 
23. Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău și a umbla întru poruncile lui și a asculta de poruncile lui. 
24. Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie dușmani. Și oriunde afla pe cineva dintre noi, îl omora și moștenirile noastre le jefuia. 
25. Și nu numai peste noi a întins mâna, ci și peste toate hotarele lor. 
26. Și iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să o ia; iar templul și Betțurul le-au întărit. 
27. Și de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea vor face și nu-i vei mai putea birui. 
28. Și auzind regele s-a mâniat și a adunat pe toți prietenii săi, căpeteniile puterii sale, și pe cei care erau peste călărime. 
29. Și de la alți regi și de la ostroavele mărilor au venit la el oștiri plătite. 
30. Și a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeștri, douăzeci de mii de călăreți și treizeci și doi de elefanți învățați la război. 
31. Și au venit prin Edom, au tăbărât la Betțur, au făcut război în multe zile și au făcut mașini de război; dar cei împresurați au ieșit și le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu bărbăție. 
32. Și s-a sculat Iuda din cetate Și a tăbărât la Bet-Zaharia în preajma taberei regelui. 
33. Și sculându-se regele de dimineață, a ridicat tabăra, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-au împărțit oștirile la război și au trâmbițat cu trâmbițele. 
34. Și elefanților le-au dat sânge de strugure și de mure, ca să-i întărâte la război. 
35. Și au împărțit animalele în rânduri și au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbați înzăuați cu lanțuri și coifuri de aramă peste capetele lor și cinci sute de călăreți aleși erau rânduiți la fiecare fiară. 
36. Aceștia întovărășeau fiara din capul locului, și oriunde era fiara erau și ei, și oriunde mergea, mergeau cu ea și nu se despărțeau de ea. 
37. Și turnuri tari de lemn erau pe elefanți și-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind întărite cu chingi și la fiecare turn erau treizeci și doi de bărbați, care se războiau de sus, afară de călăuza elefantului. 
38. Și călărimea au așezat-o de o parte și de alta a taberei, ca să tulbure pe dușman și să ocrotească laturile. 39. Și când strălucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munții de ele și străluceau ca niște făclii aprinse. 
40. Și s-a întins o parte din tabăra regelui peste munții cei înalți, iar alta peste locurile cele de jos, și mergeau cu pază și cu rânduială. 
41. Și se cutremurau toți cei care auzeau glasul mulțimii lor și pășirea mulțimii și lovirea armelor, că era tabăra mare și puternică. 
42. Și s-a apropiat Iuda și tabăra lui la război și au căzut din tabăra regelui șase sute de bărbați. 
43. Și a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, și era mai înalt decât toți elefanții, și i s-a părut că pe acela este regele. 
44. Și s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său și să-și câștige nume veșnic. 
45. Și alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta și de-a stânga, și se dădeau în lături din fața lui, încoace și încolo. 
46. Și a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece și l-a omorât, și elefantul a căzut pe pământ deasupra lui și Eleazar a murit. 
47. Și văzând Iudeii puterea regelui și năvălirea oștilor, au dat înapoi din fața lor. 
48. Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim, și a tăbărât regele în Iuda și la muntele Sionului. 
49. Și regele a făcut pace cu cei din Betțur și au ieșit din cetate, că nu aveau acolo hrană, ca să se închidă în ea, că era an de odihnă în pământul acela. 
50. Și a luat regele Betțurul și a pus acolo pază, ca să-l păzească. 
51. Și a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri de împresurare, mașini și aruncătoare de foc și aruncătoare de pietre și scorpioane, ca să arunce săgeți, și praștii. 
52. Și au făcut și cei împresurați mașini împotriva mașinilor lor și a ținut războiul zile multe. 
53. Și bucate nu erau în vase, pentru că era anul al șaptelea, și cei care au scăpat în Iuda de la neamuri au mâncat rămășița pusă la păstrare. 
54. Și au rămas în locul sfânt bărbați puțini, că i-a biruit pe ei foamea, și s-a risipit fiecare la locul său. 
55. Când a auzit Lisias că Filip - pe care l-a pus regele Antioh încă fiind el în viață să crească pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă rege, 
56. S-a întors din Persia și din Media, el și oștirile regelui cele ce au fost cu el, și că încearcă să ia stăpânirea, 
57. Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate și să zică regelui și căpeteniilor oastei și către bărbați: "Ne împuținăm în toate zilele, hrană avem puțină, iar locul unde suntem tăbărâți este tare și sunt asupra noastră grijile regatului. 
58. Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora și să facem pace cu ei și cu tot neamul lor. 
59. Și să le îngăduim să umble după legile lor ca și mai înainte, că pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au mâniat și au făcut toate acestea". 
60. Și a plăcut cuvântul înaintea regelui și a căpeteniilor și a trimis la ei să facă pace, și ei au primit. 
61. Și li s-au jurat lor regele și căpeteniile pentru acestea și au ieșit din cetate. 
62. Și a intrat regele în muntele Sionului și a văzut tăria locului, a călcat jurământul făcut și a poruncit, și a surpat zidul împrejur. 
63. Și s-a sculat degrabă și s-a întors la Antiohia, a aflat pe Filip stăpânind cetatea, a făcut război împotriva lui și a luat cetatea cu sila. 

CAPITOLUL 7 
Continuarea luptelor Macabeilor, biruința lui Iuda asupra lui Nicanor. 

l. În anul o sută cincizeci și unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, și a venit cu oameni puțini la o cetate de lângă mare și a domnit acolo. 
2. Și după ce a venit în casa domniei părinților săi, a prins oștirea, pe Antioh și pe Lisias, ca să-i ducă la el. 
3. Și când i s-a dat de știre, el a zis: "Nu-mi arătați fețele lor". 
4. Și i-au omorât pe ei oștirile, și a șezut Dimitrie în scaunul regatului lui. 
5. Și au venit la el toți bărbații cei fără de lege, și necredincioșii din Israel și Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu. 
6. Și au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda și frații lui pe toți prietenii tăi, și pe noi ne-au risipit din pământul nostru. 
7. Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă și țării regelui, și să-i pedepsească pe ei și pe toți cei care le ajută lor". 
8. Și a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei și credincios regelui. 
9. Și l-a trimis pe el și pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, și i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel. 
10. Și au purces și au venit cu putere multă în țara lui Iuda și au trimis cu vicleșug soli lui Iuda și fraților lui cu cuvinte de pace. 
11. Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă. 
12. Și s-a adunat la Alchimos și la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte. 
13. Și Asideii erau întâi între fiii lui Israel și cereau de la ei pace. 
14. Că ziceau: "Un preot din seminția lui Aaron a venit cu oștirile și nu ne va face strâmbătate". 
15. Și el a grăit către ei cuvinte de pace și li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă și prietenilor voștri". 
16. Și ei au crezut lui, însă aceia au prins șaizeci de bărbați și i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise: 
17. "Trupurile cuvioșilor Tăi și sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape". 
18. Și a căzut frica și cutremurul peste tot poporul și ziceau: "Că nu este la ei adevăr și judecată, că au călcat legătura și jurământul făcut". 
19. Și a plecat Bacchide de la Ierusalim și a tăbărât la Betzet și a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum și o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână. 
20. Și a încredințat țara lui Alchimos și a lăsat cu el oștire multă să-i ajute și s-a dus Bacchide la rege. 
21. Și s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie. 
22. Și s-au adunat la el toți cei care tulburau poporul său și au biruit țara lui Iuda și au pricinuit necaz mare lui Israel. 
23. Și a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos și cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile. 
24. Și a ieșit la toate hotarele Iudeii împrejur și a pus pedepse asupra bărbaților care au mers de bună voie cu Alchimos și i-a oprit a merge în țară. 
25. Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda și cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă și, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte. 
26. Și a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură și vrăjmășie asupra lui Israel, și i-a poruncit să piardă poporul. 
27. Și a venit Nicanor în Ierusalim cu oștire multă și a trimis la Iuda și la frații lui cu vicleșug cuvinte de pace, zicând: 
28. "Să nu fie vrajbă între noi și voi; eu voi veni cu oameni puțini să văd fețele voastre cu pace". 
29. Și a venit la Iuda și s-au sărutat unii cu alții cu pace, iar vrăjmașii erau gata să răpească pe Iuda. 
30. Și a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleșug, s-a temut de el și n-a voit să mai vadă fața lui. 
31. Și a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui și a ieșit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război. 
32. Și au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbați, iar ceilalți au fugit în cetatea lui David. 
33. Și după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului și au ieșit unii dintre preoții din locul sfânt și dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace și să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege. 
34. Iar el i-a batjocorit și i-a ocărit, grăind cu trufie. 
35. Și s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda și tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!" Și a ieșit cu mânie mare. 
36. Și au intrat preoții și stând în fața altarului și a templului Domnului, au plâns zicând: 
37. "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaș de rugăciune și de cerere pentru poporul Tău. 
38. Adu pedeapsă asupra omului acestuia și asupra taberei lui și să cadă în sabie; adu-Ți aminte de hulele lor și nu-i suferi pe ei". 
39. Și a ieșit Nicanor din Ierusalim și a tăbărât la Bethoron și l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană. 
40. Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbați și s-a rugat Iuda, zicând; 
41. "Când au hulit solii cei trimiși de regele Asirienilor, a ieșit îngerul Tău, Doamne, și a bătut dintre ei o sută optzeci și cinci de mii. 
42. Așa zdrobește oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască și ceilalți că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui". 
43. Și s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar și a fost înfrântă tabăra lui Nicanor și întâi el a căzut în război. 
44. Și dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit. 
45. Și i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer și au trâmbițat după ei neîncetat cu trâmbițele. 
46. Și au ieșit din toate satele Iudeii de primprejur și i-au înconjurat. Și s-au încăierat unii cu alții și au căzut toți vrăjmașii și n-a rămas dintre ei nici unul. 
47. Și au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor și dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus și le-au spânzurat la Ierusalim. 
48. Și s-a bucurat poporul și a petrecut în ziua aceea cu veselie mare. 
49. Și au rânduit ca în tot anul să se țină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar. 
50. Și a avut pace Iuda puține zile. 

CAPITOLUL 8 
Despre legătura lui Iuda cu Romanii. 

l. Și a auzit Iuda de numele Romanilor, că sunt puternici și sunt voitori de bine tuturor celor care se lipesc de ei și cu toți care vin la ei fac prietenie și că sunt tari și puternici. 
2. Și i s-a spus lui războaiele lor și vitejiile pe care le-au făcut asupra Galatenilor și cum i-au biruit și i-au adus sub dajdie. 
3. Și câte au făcut în țara Spaniei și au pus mâna pe zăcămintele de argint și de aur de acolo. 
4. Și cu toate că această țară este departe, ei au pus stăpânire pe ea prin cumințenia și răbdarea lor; și pe regii care au venit împotriva lor de la marginea pământului, i-au zdrobit și i-au bătut cu înfrângere mare; și ceilalți le dau bir pe fiecare an. 
5. Și pe Filip și Perseu, regele Chitenilor și pe cei care s-au sculat împotriva lor i-au zdrobit cu războiul și i-au biruit. 
6. Și Antioh cel Mare, regele Asiei, care a mers împotriva lor la război, având o sută douăzeci de elefanți și călărime și care de război și putere multă foarte, a fost biruit de ei. 
7. Și pe el l-au prins viu și au făcut legătură cu ei, ca și el și cei care vor domni după el să le dea bir mare și ostatici și pământ zălog, 
8. Adică tara Indiei și Media și Lidia și altele din cele mai bune ținuturi ale lor, pe care, luându-le de la el, le-a dat regelui Eumene. 
9. Și că cei din Elada s-au sfătuit să meargă și să-i piardă și Romanii au aflat cuvântul acesta, 
10. Și au trimis împotriva lor pe o căpetenie și a pornit război împotriva lor și au căzut dintre ei răniți mulți și pe mulți au robit, pe femeile și pe fiii lor, și i-au prădat și le-au stăpânit pământul și au stricat cetățile lor, și i-au jefuit și i-au robit până în ziua aceea. 
11. Și pe celelalte regate și ținuturi, care li s-au împotrivit, le-au stricat și le-au robit. 
12. Iar cu prietenii lor și cu cei care se unesc cu ei, au păzit prietenia și au biruit stăpânirile cele de aproape și cele de departe și câți au auzit de numele lor s-au temut de ei. 
13. Cei pe care vor să-i ajute și să-i facă să stăpânească, stăpânesc, și pe care vor, îi lipsesc de stăpânire; și s-au înălțat foarte; 
14. Și cu toate acestea la ei nimeni n-a pus stemă și nu s-a îmbrăcat cu porfiră ca să se mărească întru ea. 
15. Și și-au făcut senat și în toate zilele se sfătuiesc trei sute și douăzeci de senatori asupra treburilor poporului, ca bine să le îngrijească. 
16. Și-și încredințează stăpânirea lor unui om într-un an, care stăpânește tot pământul lor și toți ascultă de unul și nu este vrăjmășie, nici râvnire între ei. 
17. Iuda a ales pe Evpolemos, feciorul lui Ioan al lui Acos și pe Iason, feciorul lui Eleazar și i-a trimis la Roma ca să încheie cu ei prietenie și alianță. 
18. Și ea să ridice de la ei jugul, că ei vedeau că stăpânirea Grecilor amenință pe Israel cu robie. 
19. Și au mers la Roma, iar calea era foarte lungă și au intrat în senatul lor și au grăit, zicând: 
20. Iuda Macabeul și frații lui și mulțimea Iudeilor ne-au trimis la voi ca să așezăm legătură și pace și să ne înscrieți între tovarășii și prietenii voștri. 
21. Și a plăcut cuvântul înaintea lor. 
22. Și aceasta este copia cărții pe care au scris-o pe table de aramă și au trimis-o la Ierusalim, să fie acolo la ei pomenire de pace și de alianță. 
23. Bine să fie Romanilor și neamului Iudeilor, pe mare și pe uscat în veac și sabia și vrăjmașul departe să fie de la ei. 
24. Iar de se va întâmpla război asupra Romei mai întâi sau asupra oricăruia din aliații lor întru toată stăpânirea lor, 
25. Neamul Iudeilor să ajute cu inimă plină, pe cât le vor îngădui împrejurările. 
26. Vrăjmașilor să nu le dea nici bucate, nici arme, nici argint, nici corăbii. Aceasta este voința Romei, iar Iudeii vor păzi aceste îndatoriri fără să primească nimic. 
27. Și asemenea de se va întâmpla mai înainte Iudeilor război, vor ajuta Romanii din suflet, pe cât le vor îngădui împrejurările. 
28. Și vrăjmașilor nu le vor da grâne, arme, argint, corăbii; așa hotărăsc Romanii și vor păzi aceste îndatoriri cu bună credință. 
29. Pe cuvintele acestea au așezat Romanii legământ cu poporul Iudeilor. 
30. Iar după cuvintele acestea de vor avea aceștia sau aceia să adauge sau să scadă ceva, vor face după cum se vor înțelege și ce vor adăuga sau ce vor scădea, întărit va fi. 
31. Și pentru răutățile pe care li le face regele Dimitrie, i-am scris lui, zicând: Pentru ce ai îngreuiat jugul tău peste prietenii și aliații Iudeii 
32. Deci, de se vor mai plânge înaintea noastră de tine, le vom face dreptate și vom porni război împotriva ta și pe mare și pe uscat. 

CAPITOLUL 9 
Răzbunările lui Iuda Macabeul și moartea lui. Ionatan urmează în locul lui și face război. 

1. Și a auzit Dimitrie că a căzut Nicanor și oștirea lui în război și a trimis a doua oară pe Bacchide și pe Alchimos în Iudeea în fruntea aripii drepte a oștirii. 
2. Și au mers pe calea cea dinspre Galileea și au poposit cu tabăra la Mesalot, în Arbel, pe care l-au cuprins și au omorât mulți locuitori. 
3. Și în luna întâi în anul o sută cincizeci și doi, au tăbărât asupra Ierusalimului. 
4. și s-au sculat și au mers la Bereea cu douăzeci de mii de pedestrași și două mii de călăreți. 
5. Și Iuda avea tabăra în Eleasa, cu trei mii de bărbați aleși. 
6. Și a văzut mulțimea oștirilor și s-a temut foarte și mulți au fugit din tabără și n-au rămas dintr-înșii decât opt sute de bărbați. 
7. Văzând Iuda că s-a risipit tabăra lui și războiul îl grăbea, se sfărâma cu inima, căci nu avea vreme să-i strângă pe fugari și a slăbit. 
8. Atunci a zis celor rămași: "Să ne sculăm și să ne suim asupra potrivnicilor noștri, poate îi vom putea bate pe ei". 
9. Și l-au întors, zicând: "Nu vom putea, ci numai să ne mântuim sufletele noastre acum; întoarce-te, că frații noștri s-au risipit și noi să ne batem cu aceștia așa puțini fiind?" 
10. Și a zis Iuda: "Departe de mine să fac lucrul acesta și să fug de ei, că de s-a apropiat vremea noastră, să murim vitejește pentru frații noștri, să nu lăsăm hulă măririi noastre". 
11. Și au mers oștirile de unde aveau tabăra; s-a împărțit călărimea în două părți iar prăștiașii și arcașii mergeau înaintea oștirii, fiindcă erau cei mai de frunte războinici, fiind toți tari. 
12. Și Bacchide era în aripa dreaptă și s-au apropiat oștirile din amândouă părțile și strigau cu trâmbițele. 
13. Și au trâmbițat și ostașii lui Iuda cu trâmbițele și s-a cutremurat pământul de glasul taberelor și s-a făcut război de dimineață până seara. 
14. Și a văzut Iuda că Bacchide și tăria taberei este de-a dreapta și au venit la el toți cei tari de inimă. 
15. Și au zdrobit aripa dreaptă și i-au urmărit până la măgura Azotului. 
16. Iar cei din aripa stângă au văzut că s-a zdrobit aripa dreaptă și s-au întors după Iuda și după cei care erau cu el prin spate. 
17. Și s-a îngreuiat războiul și au căzut mulți răniți și din aceștia și din aceia. 
18. Și Iuda a căzut și ceilalți au fugit. 
19. Și au ridicat Ionatan și Simon pe Iuda, fratele lor, și l-au îngropat în mormântul părinților lui în Modein. 
20. Și l-a plâns și I-a jelit tot Israelul cu plângere mare, în multe zile și a zis: 
21. "Cum a căzut cel tare, care a izbăvit pe Israel?" 
22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda și războaiele și vitejiile pe care le-a făcut și măreția faptelor lui nu s-au scris, pentru că erau foarte multe. 
23. Și după moartea lui Iuda, s-au arătat cei fără de lege în hotarele lui Israel și au răsărit toți cei care lucrau nedreptate. 
24. În zilele acelea a fost foamete mare și de bunăvoie s-a dat țara împreună cu ei. 
25. Și a ales Bacchide pe oamenii cei nelegiuiți și i-a pus conducătorii țării. 
26. Aceștia urmăreau și căutau pe prietenii lui Iuda și-i aduceau la Bacchide și se răzbunau pe ei și-i batjocoreau. 
27. Și 5-a făcut mare necaz în Israel, cum nu s-a făcut din ziua de când nu se mai arătase prooroc între ei. 
28. Și s-au adunat toți prietenii lui Iuda și au zis lui Ionatan: 
29. De când a murit fratele tău Iuda, nu este om asemenea lui, să iasă asupra vrăjmașilor și asupra lui Bacchide, asupra celor care pizmuiesc neamul nostru. 
30. Acum dar pe tine te-am ales astăzi, ca să ne fii căpetenie în locul lui și povățuitor, ca să duci războiul nostru. 
31. Și a primit Ionatan în vremea aceea povățuirea și s-a sculat în locul lui Iuda, fratele său. 
32. Și a înțeles Bacchide și căuta să-l omoare. 
33. Dar înțelegând Ionatan și Simon, fratele lui, și toți cei care erau cu el, au fugit în pustiul Tecoa și au așezat tabăra la apa lacului Asfarului. 
34. Și aflând Bacchide a venit și el cu toată oștirea lui, în zi de odihnă, dincolo de Iordan. 
35. Și Ionatan a trimis pe fratele său, Ioan, care era povățuitor poporului, să roage pe Nabateeni, prietenii săi, ca să ducă la ei avuțiile sale cele multe. 
36. Și au ieșit fiii lui Iambre de la Medeba și au  prins pe Ioan și toate câte avea și s-au dus cu ele. 
37. Și după faptele acestea s-au spus lui Ionatan și lui Simon, fratele lui, că fiii lui Iambre fac nuntă mare și aduc mireasă cu alai mare de la Nadabat, fiica unei căpetenii din cele mari a Canaaneilor. 
38. Și și-a adus aminte de Ioan, fratele său și s-a suit și s-a ascuns într-o văgăună a muntelui. 
39. Și ridicându-și ochii săi, a văzut apărând în mijlocul unui zgomot mare, o mulțime numeroasă și mirele și prietenii lui și frații lui, ieșind întru întimpinarea lor cu timpane și cu muzici și cu arme multe. 
40. Și s-a sculat asupra lor de unde erau ascunși ai lui Ionatan și i-au ucis și au căzut răniți mulți, iar cei care au rămas au fugit în munte; și au luat toate prăzile lor. 
41. Și s-a întors nunta în plângere și glasul muzicilor în jale. 
42. Și au răzbunat sângele fratelui lor și s-au întors la râpa Iordanului. 
43. Și a auzit Bacchide și a venit într-o zi de odihnă până la malul Iordanului cu putere multă. 
44. Și a zis Ionatan celor care erau cu el: "Să ne sculăm acum și să facem război pentru sufletele noastre, că nu este astăzi ca ieri și ca alaltăieri. 
45. Că iată, războiul este înaintea noastră și înapoia noastră și apa Iordanului de o parte, iar de cealaltă parte mocirlă și dumbravă și nu este loc de scăpare. 
46. Acum dar strigați la cer, ca să scăpați din mâna vrăjmașilor noștri; și a început lupta. 
47. Și a întins Ionatan mâna sa să lovească pe Bacchide și el s-a dat înapoi. 
48. Și a sărit Ionatan și cei care erau cu el în Iordan și au înotat până de cealaltă parte, iar aceia n-au trecut Iordanul după ei. 
49. Și au căzut din oștirea lui Bacchide în ziua aceea ca o mie de bărbați. 
50. Și s-a întors Bacchide în Ierusalim și a zidit cetăți tari în Iuda: cetatea din Ierihon, Emaus, Bethoron, Betel, Timnota, Farathon și Tefonul, cu ziduri înalte și porți și zăvoare. 
51. Și a pus pază în ele, ca să hărțuiască pe Israel. 
52. Și a întărit cetatea cea din Betțur și Ghezer și marginea, și au pus în ele oștire și hrană. 
53. Și au luat ostatici pe fiii povățuitorilor țării și i-a pus în cetate, în Ierusalim, sub pază. 
54. Și în anul o sută cincizeci și trei, în luna a doua, a poruncit Alchimos să surpe zidul curții celei dinăuntru a templului și să strice lucrurile proorocilor și au început a le strica. 
55. În vremea aceea Alchimos a fost lovit de Domnul și i s-au împiedicat planurile și i s-a închis gura și a slăbit și n-a mai putut grăi cuvânt, nici a porunci în casa lui. 
56. Și a murit Alchimos cu chin mare. 
57. Și văzând Bacchide că a murit Alchimos s-a întors la rege și a avut pace Iudeea doi ani. 
58. Și s-au sfătuit toți cei fără de lege, zicând: "Iată, Ionatan și cei care sunt cu el, cu liniște, locuiesc fără de frică; acum dar să aducem pe Bacchide și-i va prinde pe toți într-o noapte. 
59. Și mergând s-au sfătuit cu el. 
60. Și pornind cu putere multă, a trimis cărți pe ascuns la toți tovarășii din Iudeea, ca să prindă pe Ionatan și pe cei care sunt cu el; dar n-au putut, că s-a descoperit acestora planul lor. 
61. Din această pricină ei au prins din bărbații țării pe căpeteniile răutății, ca la vreo cincizeci, și i-au omorât. 
62. După aceea Ionatan și Simon și cei care erau cu el s-au dus la Betbasa, care era în pustiu și au zidit-o din nou și au întărit-o. 
63. Și a înțeles Bacchide, și a adunat toată mulțimea sa, și a dat de știre oamenilor lui din Iudeea. 
64. Și venind a tăbărât împotriva Betbasiei și a făcut război asupra ei zile multe și a adăugat întărituri. 
65. Și a lăsat Ionatan pe Simon, fratele său, în cetate, și a ieșit în țară și a venit cu un număr mare de oștire. 
66. Și a lovit pe Odomir și pe frații lui și pe fiii lui Fasiron în sălașurile lor, și a început a bate și a se sui cu putere. 
67. Și a ieșit din cetate și Simon și cei care erau cu el, și au ars întăriturile lor. 
68. Și au pornit război asupra lui Bacchide și l-au zdrobit și l-au necăjit foarte, pentru că planul bătăliei dăduse greș. 
69. Acesta s-a aprins de mânie asupra bărbaților celor fără de lege, care i-au dat sfat să vină în țară, și a omorât pe mulți dintre ei și a făcut sfat să se întoarcă în pământul său. 
70. Și a înțeles Ionatan și a trimis la el soli, ca să facă pace cu el și să le întoarcă pe cei robiți. 
71. Și a primit și a făcut după cuvintele lui, și s-a jurat că nu-i va mai face rău în toate zilele vieții sale. 
72. Și a întors pe cei robiți, pe care i-a robit mai înainte din pământul Iudeii, și întorcându-se, s-a dus în pământul său și n-a mai venit în hotarele lor. 
73. Și a încetat sabia din Israel, și a locuit Ionatan în Micmas, și a început a judeca pe popor, și a pierdut pe cei nelegiuiți din Israel. 

CAPITOLUL 10 
Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru. 

1. În anul o sută șaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, și a luat Ptolemaida și l-a primit pe el, și a domnit acolo. 
2. Și auzind regele Dimitrie, a adunat oștire multă foarte și a pornit împotriva lui cu război. 
3. Și a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace și de înaltă prețuire. 
4. Că zicea: "Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva noastră. 
5. Că-și va aduce aminte de toate răutățile pe care le-am făcut asupra lui și asupra fraților lui și asupra neamului lui". 
6. Și i-a dat putere să strângă oștire și să facă arme, ca să fie aliatul lui, și pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă înapoi. 
7. Și venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a tot poporul și a celor care erau în cetate. 
8. Și s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să strângă oștire. 
9. Și cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici și i-a dat pe ei părinților lor. 
10. Și a locuit Ionatan în Ierusalim și a început a zidi și a înnoi cetatea. 
11. Și a zis către lucrători să zidească zidurile și muntele Sionului primprejur eu pietre cu patru muchii spre întărire, și au făcut așa. 
12. Și au fugit cei de alt neam, care erau în cetățile pe care le-a zidit Bacchide, 
13. Și a lăsat fiecare locul său și s-a dus în pământul lui. 
14. Numai în Betțur au rămas unii din cei care au lăsat legea și poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era aceasta loc de scăpare. 
15. Și a auzit regele Alexandru făgăduințele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan și i s-a povestit războaiele și vitejiile pe care le-a făcut el și frații lui și ostenelile pe care le-au avut. 
16. Și a zis: "Oare vom afla noi un om ca acesta? Și acum să-l facem prieten și aliat nouă". 
17. Și a scris scrisori și i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând: 
18. "Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie. 
19. Auzit-am despre tine că ești bărbat tare cu putere și vrednic să ne fii prieten; 
20. Și acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău și prieten regelui să te chemi și ți-am trimis porfiră și cunună de aur ca să te unești cu noi și să fii prieten cu noi". 
21. Și s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a șaptea, în anul o sută șaizeci, la sărbătoarea corturilor, și a strâns oștire și a făcut arme multe. 
22. Și auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat și a zis: 
23. "Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie cu Evreii spre întărire? 
24. Le voi scrie și eu cuvinte de mângâiere și-i voi preaînălța și le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor". 
25. Și le-a trimis cuvintele acestea: "Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie! 
26. De vreme ce ați ținut legătura, pe care ați făcut-o cu noi, și ați rămas în prietenia noastră și nu v-ați lipit de vrăjmașii noștri, am auzit și ne-am bucurat. 
27. Și acum rămâneți încă a ține credința către noi și vă vom răsplăti cu bunătăți pentru cele ce faceți cu noi. 
28. Și vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa și vă vom da daruri. 
29. Și acum vă scutesc și vă iert pe toți Iudeii de dajdii și de prețul sării și de dajdia către rege. 
30. Și a treia parte din sămânță și jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; să nu se mai ia din țara lui Iuda și din cele trei ținuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria și Galileea, din ziua de astăzi și până în veac. 
31. Și Ierusalimul să fie sfânt și scutit de zeciuială și de biruri, precum și hotarele lui. 
32. Las și stăpânirea cetății celei din Ierusalim și o dau arhiereului, ca să pună pază bărbații pe care-i va voi el. 
33. Și pe toți Iudeii care au fost duși robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; și toți să-i scutească de dări pe ei și pe vitele lor. 
34. Și toate sărbătorile și zilele de odihnă și lunile noi, și zilele cele rânduite, și trei zile mai înainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare, să le fie scutite și slobode tuturor Iudeilor care sunt în stăpânirea mea. 
35. Și nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru. 
36. Și să se înscrie din Iudei în oștirea regelui treizeci de mii de bărbați, și li se vor da aceeași soldă ca și tuturor oștirilor regelui. 
37. Și se vor pune dintre ei în cetățile cele întărite și mari ale regelui; iar altora li se vor încredința dregătorii în cârmuirea regatului, și căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre ei și să umble după legile lor, precum a și poruncit regele pentru țara lui Iuda. 
38. Și cele trei ținuturi, care s-au adăugat la Iuda de la țara Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se socotească și să fie sub unul, și să nu asculte de alt stăpân decât numai de arhiereu. 
39. Ptolemaida și ținutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte. 
40. Și eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui. 
41. Și tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în anii trecuți, de acum vor da pentru nevoile templului. 
42. Și în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toți anii, să fie lăsați, că se cuvin aceștia preoților care slujesc. 
43. Și oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim și în toate hotarele lui, fiind datornici domnești sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea. 
44. Și la zidirea și la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui. 
45. Și la zidirea zidurilor Ierusalimului și la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, și tot așa la zidirea întăriturilor din Iuda". 
46. Și dacă a auzit Ionatan și poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-și aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel și de necazurile avute. 
47. Și le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace și le-a fost într-ajutor în toate zilele. 
48. Și a adunat regele Alexandru oștire mare și a tăbărât împotriva lui Dimitrie. 
49. Și s-au războit acești doi regi și a fugit oastea lui Dimitrie, și l-a gonit Alexandru și l-a biruit. 
50. Și s-a întărit războiul, până a apus soarele și a căzut Dimitrie în ziua aceea. 
51. Și după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând: 
52. "Fiindcă m-am întors în regatul meu și am șezut pe scaunul părinților mei, și am dobândit domnia, și am biruit pe Dimitrie și am stăpânit țara noastră 
53. Și am făcut război cu el, și a fost înfrânt el și tabăra lui de noi, și am șezut pe scaunul domniei lui, 
54. Să așezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau de soție și îți voi fi ginere ți voi da ție și ei daruri vrednice de tine". 
55. Și a răspuns regele Ptolomeu zicând: "Bună a fost ziua în care te-ai întors în țara părinților tăi și ai șezut pe scaunul lor de rege. 
56. Și acum voi face ție cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, și te voi face ginere, precum ai zis". 
57. Și a ieșit Ptolomeu din Egipt, el și Cleopatra, fiica lui, și a venit în Ptolemaida în anul o sută șaizeci și doi. 
58. Și s-a întâlnit cu regele Alexandru și i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, și a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare. 
59. Și a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru întâmpinarea lui. 
60. Și a mers cu mărire la Ptolemaida și s-a întâlnit cu cei doi regi și le-a dat, lor și prietenilor lor, argint și aur și daruri multe, și a aflat trecere înaintea lor. 
61. Și au uneltit împotriva lui bărbați ucigași din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele. 
62. Și a poruncit regele și a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui și l-a îmbrăcat pe el cu porfiră. 
63. Și l-a pus de a șezut cu sine și a zis căpeteniilor sale: "Ieșiți cu el în mijlocul cetății și strigați, ca nimeni să nu-l pârască de nici un lucru și nimeni să nu-l supere pentru nici o pricină. 
64. Și dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, și că a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toți. 
65. Și l-a mărit regele și l-a scris între prietenii cei mai de frunte și l-a pus povățuitor și părtaș domniei. 
66. Și s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace și cu bucurie. 
67. Iar în anul o sută șaizeci și cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în țara părinților săi. 
68. Și a auzit regele Alexandru și s-a mâhnit și s-a întors la Antiohia. 
69. Și a  pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, și a adunat putere mare și a tăbărât la Iamnia și a trimis la Ionatan arhiereul zicând: 
70. "Tu singur te ridici împotriva noastră și eu m-am făcut de râs și de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munți? 
71. Acum dar de nădăjduiești în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, și să ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăților. 
72. Întreabă și află cine sunt eu și ceilalți care ne ajută. Și zi că nu pot să stea picioarele voastre în fața noastră, că de două ori au fost înfrânți părinții tăi în țara lor. 
73. Și acum nu vei putea sta înaintea călărimii și a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă". 
74. Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat și a ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalim și i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor. 
75. Și a tăbărât la Iafa, dar cetatea și-a închis porțile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, și au pornit cu război asupra ei. 
76. Și temându-se cei din cetate, i-au deschis lui și a stăpânit Ionatan Iafa. 
77. Și a auzit Apoloniu și a tăbărât aproape cu trei mii de călăreți și cu putere multă și a mers la Azot, ca și cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulțime de călăreți și nădăjduia în ei. 
78. Și Ionatan l-a urmărit până la Azot și s-au ciocnit oștile în război. 
79. Și a lăsat Apoloniu o mie de călăreți ascunși în urma lor. 
80. Și a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, și a înconjurat dușmanul tabăra lui Ionatan și au aruncat săgeți asupra Iudeilor de dimineață până seara. 
81. Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, și au obosit călăreții dușmani. 
82. Atunci a împins înainte Simon oastea sa și s-a lovit cu dușmanii, pentru că se ostenise călărimea, și i-au zdrobit și au fugit. 
83. Și călărimea s-a risipit prin câmp și a fugit la Azot și a intrat în templul lui Dagon, capiștea lor, ca să scape. 
84. Și a aprins Ionatan Azotul și cetățile cele dimprejurul lui și a luat prăzile lor și capiștea lui Dagon, și pe toți cei care au fugit în ea i-a ars cu foc. 
85. Și au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arși, ca la opt mii de bărbați. 
86. Și s-a sculat Ionatan de acolo și a tăbărât la Ascalon și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare. 
87. Și s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe. 
88. Și dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste. 
89. Și i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domnești, și i-a dat Ecromul și toate hotarele lui să-i fie moșie. 

CAPITOLUL 11 
Alexandru învins și omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea lui Ionatan. 

l. Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe țărmurile mării, și corăbii multe și a încercat să ia domnia lui Alexandru cu vicleșug și să o adauge la stăpânirea sa. 
2. Și a ieșit în Siria cu cuvinte de pace și cei din cetăți îi deschideau porțile și-i ieșeau înainte, că era porunca regelui Alexandru să iasă înaintea lui, pentru că acela îi era socru. 
3. Iar Ptolomeu, când intra în cetăți, punea pază de ostași în fiecare cetate. 
4. Și când s-a apropiat de Azot, i s-a arătat capiștea lui Dagon arsă, și Azotul și cele de primprejurul lui stricate și trupurile lepădate și pe cei pe care i-a ars în război, că erau făcute grămezi de ei în calea lui. 
5. Și au spus regelui cele ce a făcut Ionatan, ca să-l învinovățească, însă regele a tăcut. 
6. Și l-a întâmpinat Ionatan în Iafa cu mărire, s-au închinat unul altuia și au poposit acolo. 
7. Și a mers Ionatan cu regele până la râul ce se cheamă Elefteros și s-a întors în Ierusalim. 
8. Iar regele Ptolomeu, supunând cetățile cele de pe lângă mare, până la Seleucia cea de lângă mare, cugeta asupra lui Alexandru planuri rele. 
9. Și a trimis soli la regele Dimitrie, zicând: "Vino să punem între noi legătură și-ți voi da ție pe fata mea, pe care o ține Alexandru, și vei împărăți în locul tatălui tău, 
10. Că-mi pare rău că i-am dat pe fiica mea, că u căutat să mă omoare". 
11. Și a grăit rău asupra lui, pentru că poftea el domnia lui. 
12. Și luându-și fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, și s-a vădit vrăjmășia lor. 
13. Și a intrat Ptolomeu în Antiohia și a pus două steme pe capul său, a Asiei și a Egiptului. 
14. Iar Alexandru era în Cilicia în vremurile acelea, că nu vrea să rămână sub ascultarea lui cei din locurile acelea. 
15. Și a auzit Alexandru, și a venit împotriva lui cu război și a ieșit Ptolomeu și l-a întâmpinat cu mână tare și l-a înfrânt. 
16. Și a fugit Alexandru în Arabia, ca să scape acolo, iar regele Ptolomeu s-a înălțat. 
17. Și a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru și l-a trimis lui Ptolomeu. 
18. Și regele Ptolomeu a murit a treia zi, și ostașii care erau în cetăți au fost uciși de către locuitori. 
19. Și s-a înălțat regele Dimitrie în anul o sută șaizeci și șapte. 
20. În zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca să cucerească cetatea din Ierusalim și a așezat împotriva ei multe mașini de război. 
21. Și au mers oarecare bărbați fără de lege, care își pizmuiau neamul, la rege și i-au spus că Ionatan este cu oștire împrejurul cetății; 
22. Iar el auzind, s-a mâniat și, îndată purcezând, a venit la Ptolemaida și a scris lui Ionatan să nu stea cu oștirea împrejurul cetății, ci degrabă să vină la el în Ptolemaida, să se întâlnească. 
23. Și dacă a auzit Ionatan, a poruncit să stea cu oștirile împrejurul cetății și a ales din cei mai bătrâni ai lui Israel și din preoți și a înfruntat primejdia. 
24. Și luând argint și aur și haine și alte daruri multe, a mers la rege în Ptolemaida, și a aflat trecere înaintea lui. 
25. Și deși-l pârau câțiva oameni ai fărădelegii dintre Iudei, 
26. Regele i-a făcut precum au făcut și cei mai înainte de el și l-a înălțat înaintea tuturor prietenilor săi. 
27. Și i-a întărit lui arhieria și altele câte a avut mai înainte spre cinste, și l-a pus pe el printre prietenii cei mai de frunte. 
28. Și s-a rugat Ionatan regelui să scutească Iuda de bir și cele trei ținuturi și Samaria, și i-a făgăduit în schimb trei sute de talanți. 
29. Și a plăcut regelui și a scris lui Ionatan scrisori despre toate acestea, care erau așa: 
30. Regele Dimitrie, fratelui Ionatan și neamului iudeu, bucurie! 
31. Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia noastră, pentru voi, am scris-o și vouă, ca să știți, și este așa: 
32. Regele Dimitrie lui Lastene părintele său, bucurie! 
33. Neamului Iudeilor, prietenilor și aliaților noștri credincioși, am judecat să le facem bine pentru bunăvoința lor către noi. 
34. Le-am întărit și hotarele Iudeii și cele trei ținuturi: Efraim și Lida și Ramataim, care s-au adăugat Iudeii de la Samaria, și toate câte se hotărăsc cu ele; tuturor celor ce aduc jertfă în Ierusalim le facem scutire de dăjdiile ce lua de la ei mai înainte regele pe an, din roadele pământului și din fructele pomilor. 
35. Și celelalte care ni se cad nouă, zeciuielile și vămile și lacurile cele de sare și dăjdiile pentru rege care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim lor. 
36. Și nici una dintr-acestea nu se va călca de acum înainte în toată vremea. 
37. Acum dar aveți grijă ca să faceți hrisov de acestea, care să se dea lui Ionatan și să se pună în muntele cel sfânt într-un loc de unde să se poată vedea. 
38. Iar văzând regele Dimitrie că este liniște în țară și nimeni nu i se împotrivește, a slobozit pe toți ostașii săi, pe fiecare la locul său, afară de ostașii cei străini, pe care-i adunase din insulele neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmașe lui toate oștirile care fuseseră în slujba părinților lui. 
39. Trifon, cel care fusese mai înainte între cei ai lui Alexandru, văzând că toate oștirile cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la arabul Iamblic, care creștea pe Antioh, copilul lui Alexandru, 
40. Și l-a rugat să-i dea copilul ca să-l pună rege în locul tatălui său. I-a spus apoi câte a făcut Dimitrie și neînțelegerea pe care o au oștirile  lui cu el și a rămas acolo multe zile. 
41. Și a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca să-i scoată pe cei din cetatea Ierusalimului și pe cei din cetățile cele întărite, că porneau război împotriva lui Israel. 
42. Și a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: "Nu numai acestea îți voi face ție și neamului tău, ei cu mărire te voi mări pe tine și pe neamul tău, de voi avea vreme bună. 
43. Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite bărbați care să mă ajute, că s-au viclenit asupra mea toate oștirile mele". 
44. Și i-a trimis Ionatan trei mii de voinici aleși la Antiohia, și au venit la rege, și s-a veselit regele de venirea lor. 
45. Că s-au adunat cei din cetate, în mijlocul cetății, ca la vreo sută douăzeci de mii de bărbați și voiau să-l omoare pe rege. 
46. Și a fugit regele în palat și au cuprins cei din cetate căile cetății și au început războiul. 
47. Și a chemat regele pe Iudei într-ajutor și s-au adunat toți împreună la el și îndată s-au risipit în cetate. 
48. Și au omorât în cetate în ziua aceea ca vreo sută de mii și au ars cetatea și au luat prăzi multe și au izbăvit pe rege. 
49. Și văzând cei din cetate că au biruit Iudeii cetatea precum au voit, și-au pierdut curajul și au strigat către rege, rugându-se și zicând: 
50. Întinde-ne mâna cu pace și să înceteze Iudeii de a ne mai bate pe noi și cetatea. 
51. Și au lepădat armele și au făcut pace și s-au mărit Iudeii înaintea regelui și înaintea tuturor celor de sub stăpânirea lui și s-au întors la Ierusalim cu prăzi multe. 
52. Și a șezut Dimitrie regele pe scaunul domniei și s-a liniștit țara înaintea lui. 
53. Însă a mințit în privința a toate câte a zis și s-a înstrăinat de Ionatan și nu i-a răsplătit după facerile de bine, pe care le-a făcut, ci a început să-i facă necazuri. 
54. Iar după aceasta s-a întors Trifon aducând pe Antioh cu el, încă fiind copil, și l-a ridicat rege și i-a pus stemă. 
55. Și s-au adunat la el toate oștirile pe care le-a risipit Dimitrie, și s-au războit cu el, iar el a fugit și a fost biruit. 
56. Și a luat Trifon elefanții și a stăpânit Antiohia. 
57. Și a scris Antioh cel tânăr lui Ionatan, zicând: "Îți întăresc arhieria și te pun mai mare peste cele patru ținuturi și vreau să fii din prietenii regelui". 
58. Și i-a trimis vase de aur pentru slujbă și i-a dat putere să bea din năstrapă de aur și să se îmbrace în porfiră și să aibă agrafă de aur. 
59. Și pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor de la hotarul Tirului până la marginile Egiptului. 
60. Și a ieșit Ionatan și a mers dincolo de râu și în cetăți și s-au adunat la el toate oștirile Siriei într-ajutor și a venit la Ascalon, și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu mărire. 
61. Și de acolo s-a dus la Gaza și a înconjurat-o cu oștire și a ars împrejurimile cetății și le-a prădat. 
62. Cei din Gaza au rugat pe Ionatan și el a făcut pace cu ei, dar a luat pe fiii căpeteniilor ostatici, i-a trimis în Ierusalim, iar el a mers prin țară până la Damasc. 
63. Și a auzit Ionatan că au venit căpeteniile lui Dimitrie la Chedeș în Galileea cu oștire multă, vrând să-l scoată din tara aceea. 
64. Și a ieșit înaintea lor, iar pe fratele său Simon l-a lăsat în țară. 
65. Și Simon a tăbărât asupra Betțurului și a făcut război împotriva lui zile multe și l-a închis. 
66. Și l-au rugat pentru pace, și el le-a dat-o, și i-a scos de acolo și a luat cetatea și a pus în ea pază. 
57. Iar Ionatan și tabăra lui a tăbărât la Marea Ghenizaretului și, sculându-se de dimineață, a mers în câmpul Hațorului. 
68. Dar dintr-o dată le-a ieșit în față, în câmpie, o armată păgână, care după ce lăsase o parte din oștire în munți să-l pândească, înainta drept în fața lui. 
69. Iar oștirea cea ascunsă s-a ridicat din locurile ei și a început războiul. 
70. Și au fugit toți cei care erau cu Ionatan; nici unul n-a rămas dintre ei, fără de Matatia, fiul lui Absalom, și Iuda, fiul lui Alfeu, căpeteniile cetelor de oaste. 
71. Și și-a rupt Ionatan hainele și și-a pus țărână pe cap și s-a rugat. 
72. Și s-a întors împotriva lor cu război și i-a biruit, și ei au fugit. 
73. Și văzând cei care fugiseră de la el, s-au întors la el și i-au izgonit cu ei până la Chedeș, unde era tabăra lor, și au poposit cu tabăra acolo. 
74. Și au căzut din cei de alt neam, în ziua aceea, ca la vreo trei mii de bărbați, și s-a întors Ionatan în Ierusalim. 

CAPITOLUL 12 
Legătura cea nouă a lui Ionatan cu Romanii și Spartanii. Trifon omoară cu vicleșug pe Ionatan. 

1. Și văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbați și i-a trimis la Roma, să întărească și să înnoiască prietenia cu ea. 
2. Și la Spartani și în alte locuri a trimis scrisori ca acestea. 
3. Și au mers la Roma și au intrat în senatul lor și au zis: "Ionatan arhiereul și neamul Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiți cu noi legătura de prietenie, ca și mai înainte". 
4. Și Romanii le-au dat scrisori către fiecare ținut ca să-i petreacă spre pământul Iudeii cu pace. 
5. Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta: 
6. "Ionatan arhiereul și obștea poporului și preoții și celălalt popor al Iudeilor, fraților Spartani, bucurie! 
7. Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către Arie, unul din regii voștri, în care se adeverea că sunteți frații noștri, precum se vede din copia de față. 
8. Și cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis și a primit scrisorile în care se arăta legătura și prietenia dintre noi. 
9. Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea și având mângâiere cărțile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre, 
10. Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăția și prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut de când ați trimis la noi. 
11. Iar noi neîncetat în toată vremea și la sărbători și la celelalte zile cuvioase vă pomenim în jertfele și rugăciunile pe care le facem, precum este bine și se cuvine a ne aduce aminte de frați. 
12. Și ne bucurăm de mărirea voastră. 
13. Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri și războaie multe, că s-au sculat cu bătaie asupra noastră regii cei din jurul nostru. 
14. Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi și pe ceilalți aliați și prieteni ai noștri cu vestea acestor războaie. 
15. Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, și ne-am izbăvit de vrăjmașii noștri, și s-au supus vrăjmașii noștri. 
16. Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, și pe Antipater, fiul lui Iason, și i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prietenia și legătura de până acum cu noi. 
17. Și le-am poruncit să meargă și la voi și să vă aducă închinăciuni și să vă dea scrisorile de la noi pentru înnoirea frăției noastre. 
18. Și acum bine veți face de ne veți răspunde la acestea". 
19. Iată copia scrisorii trimisă de Spartani: 
20. "Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie! 
21. Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani și Iudei că sunt frați și că sunt din neamul lui Avraam. 
22. Și acum de când am cunoscut acestea, bine veți face scriindu-ne pentru pacea voastră. 
23. Și noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre și averea voastră ale noastre sunt, și cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească acestea". 
24. După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai înainte, ca să pornească război împotriva lui. 
25. Și plecând din Ierusalim, s-a întâlnit cu ei în țara Amatitei, că nu i-a lăsat să calce în țara lui. 
26. Și a trimis iscoade în tabăra lor, și s-a întors și i-au spus lui că așa au rânduit, ca să vină peste ei noaptea. 
27. Și după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el să privegheze și să fie înarmați și gata de bătaie toată noaptea; și a pus străji împrejurul taberei. 
28. Și au auzit vrăjmașii că Ionatan și cei care erau cu el s-au gătit de luptă, și s-au temut și s-au speriat și, fugind, au aprins focuri în tabăra lor. 
29. Și Ionatan și cei care erau cu el n-au priceput până dimineața, că vedeau focurile arzând. 
30. Și a alergat Ionatan pe urma lor, și nu i-a prins, pentru că trecuseră râul Elefteros. 
31. Și s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, și i-a bătut și le-a luat prăzile. 
32. Și plecând, a venit la Damasc și a străbătut toată țara. 
33. Iar Simon, ieșind, a mers până la Ascalon și la cetățile cele învecinate și s-a abătut la Iafa pe care a cucerit-o. 
34. Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie și a pus acolo să o păzească. 
35. Și s-a întors Ionatan și a adunat pe bătrânii poporului și s-au sfătuit cu ei, ca să zidească cetăți întărite în Iuda, 
36. Și să înalțe zid mare între cetățuie și oraș, ca să o despartă de Ierusalim, și să rămână despărțită, așa încât nici să cumpere, nici să vândă. 
37. Și s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul de deasupra pârâului Chedron în latura de răsărit, și au reparat partea ce se cheamă Cafenata. 
38. Și Simon a întărit Hadidul din Sefala și i-a pus porți și încuietori. 
39. Și a încercat Trifon să domnească peste Asia și să-și pună stemă și să pună mâna pe regele Antioh. 
40. Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan și ca nu cumva să pornească război împotriva lui; și căuta să prindă pe Ionatan și să-l piardă și, sculându-se, a venit în Betșean. 
41. Și a ieșit Ionatan înaintea lui la Betșean cu patruzeci de mii de bărbați aleși de război. 
42. Și văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut a-și întinde mâinile asupra lui. 
43. Și l-a primit cu mărire și l-a împrietenit cu toți prietenii săi și i-a dat daruri și a poruncit supușilor săi să asculte de el, ca și de sine. 
44. Și i-a zis lui Ionatan: "Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi război? 
45. Și acum trimite-i la casele lor, și-ți alege câțiva bărbați, care să fie cu tine, și vino cu mine în Ptolemaida și ți-o voi da ție, ca și pe celelalte cetăți și oștiri, și pe toți cei care sunt peste treburi, și întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru aceasta am venit". 
46. Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, și a trimis oștirile să meargă în țara lui Iuda. 
47. Și a lăsat cu sine trei mii do bărbați, dintre care două mii în Galileea, iar o mie a mers cu el. 
48. Și după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porțile și l-au prins pe el și pe toți cei care veniseră cu el i-au omorât cu sabia. 
49. Și a trimis Trifon pedestrași și călărime în Galileea și la câmpul cel mare, ca să piardă pe toți cei ai lui Ionatan. 
50. Și au înțeles că Ionatan este prins și că au pierit cei care erau cu el, și se îndemnară și se întocmiră pentru război. 
51. Și văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors. 
52. Și au ajuns toți sănătoși în țara lui Iuda și au plâns pe Ionatan și pe cei care erau cu el și s-au temut și a jelit tot Israelul cu jale mare. 
53. Și au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să-i piardă. 
54. Că ziceau: "N-au căpetenie și ajutor; acum dar să-i batem și să pierdem dintre oameni pomenirea lor". 

CAPITOLUL 13 
Simon rămâne în locul lui Ionatan. El biruie pe Trifon și curăță Ierusalimul. 

1. Și a auzit Simon că a adunat Trifon putere multă, ca să vină în țara lui Iuda s-o piardă. 
2. Și văzând că poporul este spăimântat și plin de frică, s-a suit în Ierusalim și a adunat poporul. 
3. Și i-a mângâiat pe ei și le-a zis: "Voi știți câte am făcut eu și frații mei și casa tatălui meu pentru legi și pentru cele sfinte, și războaiele și nevoile pe care le-am făcut. 
4. Pentru aceasta toți frații mei au pierit pentru Israel și am rămas eu singur, 
5. Și acum să nu dea Dumnezeu ca să-mi cruț eu sufletul în toată vremea necazului; că nu sunt mai bun decât frații mei. 
6. Ci voi căuta răzbunare pentru legea mea și pentru cele sfinte și pentru femeile și fiii noștri, că s-au adunat toate limbile, ca să ne piardă cu vrăjmășie. 
7. Și s-a aprins duhul poporului, îndată ce a auzit cuvintele acestea, și a răspuns cu glas mare, zicând: 
8. "Tu ne ești căpetenia noastră în locul lui Iuda și al lui Ionatan, fratele tău. 
9. Poartă războiul nostru, și toate câte vei zice, vom face. 
10. Și a adunat pe toți bărbații cei de război și a grăbit a săvârși zidurile Ierusalimului și a-l întări primprejur. 
11. Și a trimis pe Ionatan al lui Absalom cu putere destulă la Iafa și, scoțând pe cei care erau acolo, a rămas în ea. 
12. Și a pornit Trifon din Ptolemaida cu oștire multă, să intre în pământul Iudei și avea cu sine pe Ionatan în lanțuri. 
13. Iar Simon a tăbărât la Hadid în preajma câmpului. 
14. Și înțelegând Trifon că s-a sculat Simon în locul lui Ionatan, fratele său, și că vrea să pornească asupra lui cu război, a trimis la el soli, zicând: 
15. "Pentru banii ce era dator Ionatan, fratele tău, la vistieria împărătească, pe urma slujbelor ce a avut, îl ținem închis. 
16. Și acum trimite o sută de talanți de argint și pe doi fii ai lui ostatici, ca nu cumva, căpătând libertatea, să se viclenească spre noi, și noi îl vom elibera". 
17. Și a cunoscut Simon că grăiește cu înșelăciune către el, însă tot a trimis banii Și pe prunci, ca să nu ridice vrăjmășie mare din partea poporului și să nu se zică: 
18. "Pentru că Simon nu a trimis banii și pruncii, de aceea a pierit Ionatan". 
19. Și a trimis pruncii și cei o sută de talanți; iar el a mințit și n-a slobozit pe Ionatan. 
20. Și după aceea a venit Trifon, ca să intre în țară și să o supună și a înconjurat pe calea cea dinspre Adoraim; iar Simon și tabăra lui îl urmăreau în tot locul unde mergea. 
21. Iar cei din cetate au trimis la Trifon soli, grăbindu-l să vină la ei prin pustiu și să le trimită hrană. 
22. Și a gătit Trifon toată călărimea sa, ca să vină în noaptea aceea, dar a fost zăpadă multă și n-a putut veni din pricina zăpezii și, purcezând, a venit în Galaad. 
23. Și când s-a apropiat de Bascama, a omorât pe Ionatan și l-a îngropat acolo. 
24. Și s-a înapoiat Trifon și s-a dus în pământul său. 
25. Și a trimis Simon și a luat oasele lui Ionatan, fratele său, și l-a îngropat în Modein, în cetatea părinților. 
26. Și l-a plâns tot Israelul cu plângere mare și l-a jelit zile multe. 
27. Și a zidit Simon mormântul tatălui său și al fraților lui și l-a înălțat cu chip frumos la vedere din piatră cioplită pe dinainte și pe dinapoi. 
28. Și a pus deasupra șapte turnuri, unul în fața altuia: tatălui și maicii și celor patru frați. 
29. Și le-a făcut împrejur lucrări meșteșugite și a pus stâlpi mari și a făcut pe stâlpi chipuri cu arme spre nume veșnic și lângă arme corăbii cioplite, ca să vadă toți cei care umblă pe mare. 
30. Acesta este mormântul pe care l-a făcut în Modein și care este până în ziua de azi. 
31. Iar Trifon, umblând cu vicleșug către regele Antioh cel Tânăr, l-a omorât. 
32. Și a domnit în locul lui și și-a pus stema Asiei și a făcut prăpăd mare pe pământ. 
33. Și a zidit Simon cetățile Iudeii și le-a întărit cu turnuri înalte și cu ziduri mari și cu porți cu zăvoare și a pus strânsură de bucate în cetăți. 
34. Și alegând Simon bărbați. i-a trimis cu daruri la regele Dimitrie, ca să ierte țara, pentru că toate faptele lui Trifon erau jafuri. 
35. Și a trimis la el regele Dimitrie după faptele acestea și i-a răspuns și i-a scris această scrisoare: 
36. "Regele Dimitrie, lui Simon arhiereul și prietenul regilor, bătrânilor și neamului evreiesc, bucurie. 
37. Am primit coroana de aur și ramura de finic și suntem gata să vă dăm pace mare și am scris celor mai mari peste treburi să vă lase cele ce vă iertăm. 
38. Și câte am așezat cu voi rămân, și cetățile, pe care le-ați zidit, să fie ale voastre. 
39. Iertăm scăpările din vedere și greșelile făcute până în ziua de astăzi și dăjdiile către rege cu care erați datori și orice se vămuia în Ierusalim să nu se mai vămuiască. 
40. Și care vor fi vrednici dintre voi să se înscrie între ai noștri, să se înscrie și să fie între noi pace". 
41. În anul o sută șaptezeci s-a ridicat jugul neamurilor de deasupra lui Israel. 
42. Și a început poporul lui Israel a scrie în scrisori și în zapise: "În anul întâi pe vremea lui Simon arhiereul cel mare, mai-marele și cârmuitorul Iudeilor". 
43. În zilele acelea a tăbărât Simon asupra Ghezerului și a înconjurat-o cu oștiri și a făcut un turn pe roate pentru luarea cetății și s-a apropiat de cetate și a lovit un turn și l-a luat. 
44. Și cei din turnul pe roate au sărit în cetate și s-a făcut tulburare mare. 
45. Și s-au suit cei din cetate cu femeile și cu fiii lor pe zid, rupându-și hainele și au strigat cu glas mare rugând pe Simon să facă pace cu ei și au zis: 
46. "Să nu ne faci nouă după răutățile noastre; ci după mila ta". 
47. Și i s-a făcut milă lui Simon de ei și nu i-a bătut, ci scoțându-i din cetate a curățit casele în care erau idolii, și așa au intrat în ea, lăudând și binecuvântând pe Domnul. 
48. Și a scos din ea toată necurăția, a așezat acolo oameni care țin legea, a întărit-o și a zidit în ea locaș. 
49. Iar cei din cetățuia din Ierusalim erau opriți a ieși și a merge în țară și a cumpăra și a vinde și au flămânzit foarte și mulți dintre ei au pierit de foame. 
50. Și au strigat către Simon să-i primească și i-a primit și a scos pe cei care erau acolo și a curățit cetățuia de necurățenii. 
51. Și au intrat în ea în douăzeci și trei ale lunii a doua, în anul o sută șaptezeci și unu, cu laude și cu stâlpări și harpe și chimvale și cu alăute și cu cântări și cântece, fiindcă marele vrăjmaș al lui Israel fusese înfrânt. 
52. Și a rânduit ca în fiecare an să serbeze această zi cu veselie. 
53. Și a întărit muntele templului Domnului cel de lângă cetate și au locuit acolo, el și cei care erau cu ei. 
54. Și a văzut Simon că Ioan, feciorul său, este om deplin și l-a pus căpetenie peste toate oștirile și a locuit în Gaza. 

CAPITOLUL 14 
Arsachis, regele Perșilor, biruind pe Dimitrie, aduce liniște țărilor. Simon cucerește Iafa, Ghezerul și Ierusalimul, mărind hotarele neamului său. 

l. Și în anul o sută șaptezeci și doi, regele Dimitrie și-a adunat puterile sale și s-a dus în Media să-și caute ajutor, ca să bată pe Trifon. 
2. Iar auzind Arsachis, regele Persiei și al Mediei, că a venit Dimitrie în hotarele sale, a trimis pe unul din căpeteniile sale, ca să-l prindă viu. 
3. Acesta, mergând, a bătut oștirea lui Dimitrie, l-a prins, l-a dus la Arsachis și l-a pus sub pază. 
4. Și s-a odihnit țara în pace în toate zilele lui Simon și a căutat el cele bune neamului său și le-a plăcut stăpânirea lui și mărirea lui în toate zilele. 
5. Și sporind mărirea sa, a luat Iafa, ca să aibă port și a făcut intrare la insulele mării. 
6. Și a lățit hotarele neamului său și a stăpânit țara. 
7. Și a adunat mulți robi și a stăpânit Ghezerul și Betțurul și cetatea și a scos necurățeniile din ea, că nu i se mai împotrivea nimeni. 
8. Și lucrau pământul cu pace și pământul da roadele lui și pomii câmpurilor fructele lor. 
9. Bătrânii ședeau în ulițe, toți vorbeau de lucrurile cele bune și tinerii se îmbrăcau în haine de mărire și cu îmbrăcăminte de război. 
10. Cetăților le-a dat hrană și le-a făcut întărituri, încât s-a vestit numele măririi lui până la marginea pământului. 
11. A adus pace pe pământ și s-a veselit Israel cu veselie mare. 
12. Și a șezut fiecare sub vița sa și sub smochinul său, că nu avea cine să-i înspăimânte. 
13. Că se sfârșiseră de pe pământ cei care aduceau războaie asupra lor și regii se prăbușiseră în zilele acelea. 
14. Și a întărit pe toți smeriții poporului său, a păzit legea și a pierdut pe cel fără de lege și viclean. 
15. Sfântul locaș l-a mărit și a înmulțit vasele cele sfinte. 
16. Și s-a auzit la Roma și până la Sparta că a murit Ionatan și s-au mâhnit foarte. 
17. Și au auzit că Simon, fratele lui, s-a făcut în locul lui arhiereu și stăpânește țara și cetățile cele din ea. 
18. Și i-au scris lui pe table de aramă, ca să înnoiască prietenia cu el și tovărășia pe care o făcuseră cu Iuda și cu Ionatan, frații lui. 
19. Și s-a citit înaintea adunării în Ierusalim. 
20. Iar copia scrisorilor pe care le-au trimis Spartanii este aceasta: "Căpeteniile Spartanilor și cetatea lor, lui Simon arhiereul, bătrânilor și preoților și la tot poporul Iudeilor, bucurie. 
21. Solii cei trimiși la poporul nostru ne-au spus de mărirea și cinstea voastră și ne-am bucurat de venirea lor. 
22. Și am scris cele zise de ei în cartea sfaturilor poporului, precum urmează: Numeniu, fiul lui Antioh și Antipater, fiul lui Iason, solii Iudeilor, au venit la noi ca să înnoiască prietenia cu noi. 
23. Și a primit poporul pe oamenii aceștia cu cinste și a pus copia de pe cuvintele lor în arhiva țării ca amintire pentru poporul spartan. Iar o copie de pe ele am trimis-o arhiereului Simon". 
24. După aceasta a trimis Simon pe Numeniu la Roma, având o pavăză mare de aur care prețuia o mie de mine, ca să întărească tovărășia cu ei. 
25. Și dacă a auzit poporul lucrurile acestea, a zis: "Cu ce daruri vom răsplăti pe Simon și pe fiii lui? 
26. Că au fost viteji, el și frații lui, casa tatălui său și au bătut pe vrăjmașii lui Israel și au întărit stăpânirea lui Israel". Atunci au scris toate acestea pe table de aramă, pe care le-au pus pe stâlpi în muntele Sionului. 
27. Și iată copia scrisorii: "În ziua a optsprezecea a lunii Elul, în anul o sută șaptezeci și doi, care este al treilea an, pe vremea lui Simon arhiereul, 
28. Căpetenia poporului Domnului, când era mare adunare de preoți și de popor și de căpetenii ale neamului și bătrâni ai țării, vi s-au făcut cunoscut acestea: Fiindcă de multe ori au fost războaie în țară, 
29. Simon, fiul preotului Matatia, din neamul lui Ioiarib și frații lui, s-au pus în primejdie, stând împotriva vrăjmașilor neamului său, ca să apere templul și legea și cu mărire a preamărit neamul său. 
30. Și a adunat Ionatan neamul său și s-a făcut lui arhiereu, și s-a adăugat la poporul său. 
31. Și au vrut vrăjmașii să le calce țara, ca să le-o supună și să-și ridice mâinile asupra celor sfinte ale lor. 
32. Atunci s-a sculat Simon și a pornit război pentru neamul său și a cheltuit bani mulți dintr-ai săi și a dat arme și simbrie bărbaților viteji din neamul său, 
33. Și a întărit cetățile Iudeii și Betțurul cel de la hotarele Iudeii, unde erau armele vrăjmașilor mai înainte și a pus acolo pază bărbați iudei. 
34. Și a întărit Iafa cea de la mare și Ghezer cea de la hotarele Azotului, în care mai înainte locuiau vrăjmașii și au locuit acolo Iudei și câte mai trebuia le-a făcut. 
35. Și văzând poporul credința lui Simon și mărirea adusă de el neamului său, l-a pus cârmuitor și arhiereu, pentru că el a făcut toate acestea, păstrând dreptatea și credința neamului său și râvnind în tot chipul să înalțe pe poporul său. 
36. Și în zilele acelea a mers bine lucrul prin mâinile lui, că s-au izgonit străinii din țara lor și cei din cetatea lui David din Ierusalim, care își făcuseră cetate, din care ieșeau și pângăreau împrejurimea templului și aduceau mult necaz cu întinăciunea lor. 
37. Și a pus să locuiască în el bărbați iudei și l-a întărit spre apărarea țării și a cetății și a înălțat zidurile Ierusalimului. 
38. Și regele Dimitrie i-a întărit arhieria după aceasta, 
39. Și l-a făcut dintre prietenii săi, și l-a mărit apoi cu cinste mare, 
40. Pentru că a auzit că Romanii îi au pe Evrei de prieteni și aliați; și că ei au ieșit înaintea solilor lui Simon cu cinste; 
41. Pentru toate acestea au voit Iudeii și preoții să le fie Simon cârmuitor și arhiereu în veac, până se va scula prooroc credincios, 
42. Și să fie peste ei cârmuitor și să aibă grijă de cele sfinte, să facă rânduieli mai mari peste lucrurile lor și peste țară și peste arme și cetăți. 
43. Și să poarte grijă de templu și toți să asculte de el și cu numele lui să se scrie toate scrisorile în țară și să se îmbrace cu porfiră și să poarte podoabe de aur. 
44. Și nimănui din popor și din preoți nu va fi îngăduit să calce ceva din acestea și să fie împotriva celor ce va zice el, sau să facă adunare în țară fără de el, sau să se îmbrace cu porfiră și să poarte agrafă de aur; 
45. Iar cine va face afară de acestea sau va călca ceva dintr-acestea să fie vinovat". 
46. Și a primit tot poporul să-i facă lui Simon, după cuvintele acestea. 
47. Iar Simon a primit și a voit să fie arhiereu și cârmuitor și stăpânitor neamului evreiesc și preoților și să poarte grijă de toii. 
48. Și a zis ca scrisoarea aceasta să fie săpată în table de aramă, 
49. Și să le așeze în curtea templului în loc ales și copii după ele să le pună în vistierie, ca să le aibă Simon și fiii lui. 

CAPITOLUL 15 
Simon strică prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui Dimitrie, și cu Romanii. 

l. Și a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din insulele mării lui Simon preotul și stăpânitorul Evreilor și către tot neamul iudeu. 
2. Și erau scrise în acest chip: "Regele Antioh, lui Simon arhiereul și stăpânitorul Evreilor și neamului evreiesc, bucurie. 
3. De vreme ce oameni mișei au biruit împărăția părinților noștri, 
4. Și vreau să o așez din nou precum era mai înainte, am adunat oștire multă, am făcut corăbii de război și am hotărât să pedepsesc pe cei care au prădat țara noastră și pe cei care au pustiit cetățile din hotarele stăpânirii mele. 
S. Acum dar îți întăresc toate scutirile date de regii cei mai înainte de mine și orice alte daruri ți-au îngăduit ei; 
6. Și-ți îngăduiesc să faci bani sub numele tău, în țara ta. 
7. Și Ierusalimul și templul să fie libere și toate armele ce ai și cetățile pe care le-ai zidit și le stăpânești să-ți rămână ție; 
8. Și toată datoria domnească și oricâte erau să fie pentru domnie, de acum și în tot veacul, se lasă ție. 
9. Și după ce vom așeza stăpânirea noastră, te vom mări pe tine și neamul tău și templul Domnului cu slavă mare, încât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul". 
10. În anul o sută șaptezeci și patru, a ieșit Antioh în pământul părinților săi și s-au adunat acolo toate oștirile, încât puțini au rămas eu Trifon. 
11. Și l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit în Dora cea de lângă mare. 
12. Că a văzut că s-au adunat peste el răutățile și l-au părăsit oștirile. 
13. Și a tăbărât Antioh asupra Dorei împreună cu o sută douăzeci de mii de bărbați războinici și opt mii de călăreți. 
14. Și a înconjurat cetatea și cu corăbii și o lovea și dinspre uscat și dinspre mare și pe nimeni n-a lăsat nici să iasă, nici să intre. 
15. Și a venit Numeniu și cei care erau cu el de la Roma având scrisori către regi și țări, în care erau scrise acestea: 
16. "Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu, bucurie. 
17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni și aliați ai noștri, ca să înnoiască prietenia și legătura cea din început, trimiși de Simon arhiereul șl de poporul Iudeilor. 
18. Și au adus un scut de aur de o mie de mine. 
19. Pentru aceasta scriem regilor și țărilor, ca să nu le facă rău, lor și cetăților și țării lor, și să nu dea ajutor celor care se războiesc împotriva lor. 
20. Și ni s-a părut că este bine a lua scutul de la ei. 
21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni făcători de rele din țara lor la voi, să-i dați lui Simon arhiereul, să-i pedepsească după legea lor". 
22. Aceeași scrisoare a fost adresată regelui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate și lui Arsachis, 
23. Precum și tuturor țărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru și Cirene. 
24. Și copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul. 
25. Iar regele Antioh î tăbărât asupra Dorei a doua zi, aducând din ce în ce mai aproape oștirile sale și făcând mașini, a închis Antioh pe Trifon, încât nu putea nici să intre, nici să iasă. 
26. Și i-a trimis Simon două mii de bărbați aleși să-i ajute și argint și aur și vase prețioase. 
27. Și n-a vrut să le primească, ci a stricat tot ceea ce s-a înțeles cu el mai înainte și s-a înstrăinat de el. 
28. Și a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii săi, spre a vorbi cu el astfel: "Voi țineți Iafa și Ghezer și întăritura din Ierusalim, cetăți ale stăpânirii mele. 
29. Hotarele lor le-ați pustiit și ați adus necaz mare pe pământ, stăpânind locuri multe în hotarele stăpânirii mele; 
30. Acum dar dați cetățile pe care le-ați luat și birurile ținuturilor pe care le-ați stăpânit din hotarele cele din afară de Iuda. 
31. Iar de nu, dați pentru ele cinci sute de talanți de argint și pentru stricăciunea făcută și pentru birurile cetăților, alți cinci sute de talanii; iar de nu, vom veni și vom face război împotriva voastră". 
32. Și a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim și a văzut mărirea lui Simon și rafturi cu vase de aur și de argint și slugărime multă, încât se minuna și apoi i-a spus cuvintele regelui: 
33. Și răspunzând Simon, i-a zis lui: "Nici pământ străin n-am luat, nici ținem ceva străin, ci moștenirea părinților noștri, pe care vrăjmașii noștri fără judecată cu orice prilej au apucat-o. 
34. Iar noi ne ținem acum de moștenirea părinților noștri. 
35. Cât despre Iafa și Ghezer, pe care le ceri, acestea făceau tulburare în popor și în țara noastră. Pentru ele vom da o sută de talanți". Și Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt. 
36. Și întorcându-se cu mânie la rege, i-a spus cuvintele acestea și mărirea lui Simon și toate câte a văzut și sa mâniat regele cu mare furie: 
37. Iar Trifon, intrând în corabie, a fugit la Ortosia. 
38. Și a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea mării și i-a dat oștire pedestrași și călăreți. 
39. Și i-a poruncit să se așeze în preajma Iudeii și să zidească Cedronul, să întărească porțile și să facă război împotriva poporului. Iar regele a început să urmărească el însuși pe Trifon. 
40. Și a venit Cendebeu la Iamnia și a început să asuprească poporul și să intre în Iuda, robind și ucigând. Și a zidit Cedronul. 
41. Și a rânduit acolo călăreți și oaste, ca să facă năvăliri și să închidă căile Iudeii, precum i-a poruncit regele. 

CAPITOLUL 16 
Simon și doi fii ai lui sunt omorâți mișelește. Lui îi urmează Ioan, fiul lui, care s-a numit Hircan și care a făcut multe războaie și vitejii. 

1. Și s-a suit Ioan de la Ghezer, și a spus lui Simon, tatăl său, cele ce a făcut Cendebeu. 
2. Și a chemat Simon pe cei doi fii mai mari ai săi, pe Iuda și pe Ioan, și le-a zis: "Eu și frații mei și casa tatălui meu ne-am luptat cu vrăjmașii lui Israel din tinerețe până în ziua de astăzi, și prin mâinile noastre de multe ori s-a izbăvit Israel. 
3. Și acum am îmbătrânit, iar voi pentru această slujbă, din mila lui Dumnezeu, aveți ani destui; fiți în locul meu și în locul fratelui meu și faceți război pentru neamul nostru, și ajutorul cel din cer să fie cu voi". 
4. Și a ales din țară douăzeci de mii de bărbați războinici și călăreți, și a mers asupra lui Cendebeu, și au dormit la Moden. 
5. Și ieșind dimineața la câmp, au fost întâmpinați de oștire multă, pedeștri și călări; iar între ei era un râu. 
6. Și a tăbărât el și poporul lui în fala lor. Și văzând că poporul se teme să treacă râul, a trecut întâi el, și l-au văzut oamenii lui, și au trecut și ei după el. 
7. Și a despărțit oastea în două și pe călăreți i-a așezat în mijlocul pedestrașilor, căci călărimea vrăjmașilor era foarte multă. 
8. Și au trâmbițat cu trâmbițele sfințite, și Cendebeu a fost înfrânt împreună cu tabăra lui, și au căzut dintre ei răniți mulți, și câți au mai rămas au fugit în cetate. 
9. Atunci a fost rănit Iuda, fratele lui Ioan, iar Ioan i-a gonit până la Cedron, pe care-l zidise. 
10. Și au fugit până la turnurile cele din țarina Azotului, și le-au ars cu foc, și au căzut dintre ei ca la vreo două mii de bărbați, și s-au înapoiat în pământul Iudeii Cu pace. 
11. Iar Ptolomeu al lui Abub era pus cârmuitor în câmpul Ierihonului, și avea argint și aur mult. 
12. El era ginere al arhiereului. 
13. Și s-a înălțat inima lui și a vrut să stăpânească țara, și s-a sfătuit cu vicleșug asupra lui Simon și a fiilor lui, ca să-l omoare. 
14. Iar Simon umbla prin cetățile din iară și purta grijă de nevoile lor, și s-a coborât din Ierihon, el și Matatia și Iuda, fiii lui, în anul o sută șaptezeci și șapte, în luna a unsprezecea, luna Șebat. 
15. Și i-a primit cu vicleșug feciorul lui Abub într-un castel mic, ce se chema Doc, pe care-l zidise, și le-a făcut ospăț mare, și a ascuns acolo bărbați. 
16. Și când s-au amețit de vin Simon și fiii lui, s-a sculat Ptolomeu și cei care erau cu el, și-au luat armele și au intrat asupra lui Simon la ospăț, și l-au omorât împreună cu cei doi feciori ai lui, și o seamă din slugile lui. 
17. Și a făcut răutate mare și a răsplătit rele pentru bune. 
18. Și scriind acestea, Ptolomeu a trimis la rege să-i dea oștire într-ajutor, și-i va supune în schimb țara și cetățile sale. 
19. Și a trimis pe alții la Ghezer să omoare pe Ioan, și celor mai mari peste mii le-a trimis scrisori să vină la el, să le dea argint, aur și daruri. 
20. Iar pe alții i-a trimis să cuprindă Ierusalimul și muntele templului Domnului. 
21. Dar alergând cineva înainte, i-a spus lui Ioan la Ghezer că au pierit tatăl și frații lui și că a trimis să-l omoare și pe el. 
22. Și auzind, s-a spăimântat și, prinzând bărbații care veniseră să-l piardă, i-a omorât, că a cunoscut că voiau să-l omoare. 
23. Iar celelalte fapte ale vieții lui Ioan, războaiele lui și vitejiile lui, pe care le-a făcut bărbătește, și zidurile Ierusalimului pe care le-a făcut, și toate isprăvile lui, 
24. Iată acestea s-au scris în cartea zilelor arhieriei lui, după ce s-a făcut arhiereu în locul tatălui său. 
 

Pagina anterioara | Cuprins | Coperta | Pagina urmatoare