CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI ISUS, FIUL LUI SIRAH (ECLESIASTICUL)
 
CAPITOLUL 1 
Lauda înțelepciunii și a temerii de Dumnezeu. 

1. Toată înțelepciunea este de la Domnul și cu El este în veac. 
2. Nisipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului, cine le va număra? 
3. Înălțimea cerului și lățimea pământului, și adâncul și înțelepciunea, cine le va cerceta? 
4. Înainte de toate s-a zidit înțelepciunea și înțelegerea minții este din veac. 
5. Izvorul înțelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, și căile ei sunt porunci veșnice. 
6. Rădăcina înțelepciunii, cui s-a descoperit? Și izvoarele ei, cine le cunoaște? 
7. Unul este înțelept, înfricoșător foarte, Domnul, Cel care șade pe scaunul Său. 
8. El a zidit-o și a văzut-o, și a numărat-o, și a revărsat-o peste toate lucrările Sale. 
9. Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, și a dat-o celor ce-L iubesc pe El. 
10. Frica Domnului este mărire și laudă și veselie și cunună de bucurie. 
11. Frica Domnului va desfăta inima și va da veselie și bucurie și lungime de zile. 
12. Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă și în ziua sfârșitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu și îndreaptă pe om pe căile iubirii. 
13. Iubirea de Dumnezeu este  înțelepciunea slăvită și cui voiește El, aceluia o împarte după chibzuința Sa. 
14. Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și cu cei credincioși ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea și-a pus temelie veșnică și seminției lor se încredințează. 
15. Deplinătatea înțelepciunii este a se teme de Domnul, și ea îi adapă din roadele sale. 
16. Casa lor o va umple de ce poftesc ei, și cămările lor de roadele ei. 
17. Cununa înțelepciunii este temerea de Domnul, care odrăslește pace și sănătate nevătămată; dar și una și alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. 
18. El a văzut-o și a măsurat-o; știință și înțeleaptă înțelegere ca ploaia a revărsat și a înălțat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa. 
19. Rădăcina înțelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile. 
20. Frica Domnului îndepărtează păcatele, și la cine petrece, de la acela abate mânia. 
21. Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptățire, că iuțimea mâniei lui cădere îi este. 
22. Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie. 
23. Până la o vreme își va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioși vor grăi cumințenia lui. 
24. În vistieriile înțelepciunii sunt pildele științei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu. 
25. Poftești înțelepciune? ține poruncile și Domnul îți va da-o ție. 
26. Că înțelepciunea și învățătura stau în temerea de Domnul, și plăcute sunt Lui credința și blândețea. 
27. Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul și să nu te apropii de El cu inimă îndoită. 
28. Nu te fățărnici înaintea oamenilor, și buzelor tale ia aminte. 
29. Nu te înălța, ca să nu cazi și să aduci necinste sufletului tău. 
30. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale și în mijlocul adunării te va înjosi, 
31. Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, și inima ta este plină de vicleșug. 

CAPITOLUL 2 
Îndemnuri la răbdare; roadele temerii de Dumnezeu, pedeapsa necredincioșilor. 

l. Fiule! Când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău spre ispită. 
2. Încordează inima ta și fii tare și să nu te tulburi în timpul încercării. 
3. Lipește-te de Domnul și nu te depărta, ca să fii înălțat la sfârșitul vieții. 
4. Tot ce ți se va întâmpla, primește cu plăcere și în necazurile tale fii îndelung-răbdător. 
5. Că în foc se lămurește aurul, iar oamenii cei plăcuți Domnului, în cuptorul smereniei. 
6. Crede în El și-ți va ajuta ție, îndreptează căile tale și nădăjduiește în El. 
7. Cei ce vă temeți de Domnul așteptați mila Lui și nu vă abateți, ca să nu cădeți. 
8. Cei ce vă temeți de Domnul, credeți Lui și nu se va pierde plata voastră. 
9. Cei ce vă temeți de Domnul, nădăjduiți în cele bune și în veselia veacului și a milei. 
10. Uitați-vă la neamurile cele din început și vedeți cine a nădăjduit spre Domnul și s-a rușinat? 
11. Sau cine a petrecut în frica Lui și a fost părăsit? Sau cine L-a chemat pe El și a fost trecut cu vederea? 
12. Pentru că îndurător și milostiv este Domnul și iartă păcatele și mântuiește în vremea necazului. 
13. Vai inimilor celor fricoase și mâinilor celor slabe și păcătosului care umblă pe două cărări! 
14. Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată. 
15. Vai vouă, celor ce ați pierdut răbdarea! Ce veți face când vă va cerca Domnul? 
16. Cei care se tem de Domnul nu vor fi necrezători cuvintelor Lui, și cei ce-L iubesc pe El vor păzi căile Lui. 
17. Că cei ce se tem de Domnul vor căuta bunăvoința Lui, și cei ce-L iubesc pe El vor împlini legea. 
18. Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor și înaintea Lui vor smeri sufletele lor, zicând: 
19. Să cădem în mâinile Domnului, și nu în mâinile oamenilor. 
20. Că precum este slava Lui, așa este și mila Lui. 

CAPITOLUL 3 
Datoriile fiilor către părinți și binecuvântarea acestora. Inima împietrită este hulită, iar cea înțeleaptă și milostivă este lăudată. 

1. Fiilor, ascultați-mă pe mine, tatăl, și vă purtați așa ca să vă mântuiți, 
2. Că Domnul a înălțat pe tată peste fii și a întărit judecata mamei peste copii. 
3. Cel care cinstește pe tată se va curăți de păcat. 
4. Și ca acel care strânge comori, așa este cel care cinstește pe mama sa. 
5. Cel care cinstește pe tată se va veseli de fii și în ziua rugăciunii sale va fi auzit. 
6. Cel care mărește pe tată va avea viață lungă, și cel care se teme de Domnul cinstește pe mama sa. 
7. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său și ca stăpânitor va sluji celor care l-au născut. 
8. Cu fapta și cu cuvântul cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți vină binecuvântare de la ei. 
9. Că binecuvântarea tatălui întărește casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie. 
10. Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu-ți este mărire. 
11. Că mărirea omului este din cinstea tatălui său și ocară este fiilor mama necinstită. 
12. Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui. 
13. Și chiar de i se va împuțina mintea lui, ai îndurare și nu-l disprețui când tu ești în putere, 
14. Pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată și, în pofida păcatelor, se va zidi casa ta. 
15. În ziua necazului tău Își va aduce aminte Domnul de tine și, ca gheața când este senin, așa se vor topi păcatele tale. 
16. Ca un hulitor este cel care părăsește pe tată și blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa. 
17. Fiule, cu blândețe săvârșește lucrurile tale și de omul cel primit de Domnul vei fi iubit. 
18. Cu cât ești mai mare, cu atât mai mult te smerește și înaintea Domnului vei afla har. 
19. Că mulți oameni mari și slăviți sunt, dar tainele se descopăr celor smeriți. Că mare este puterea Domnului și El este preaslăvit de cei smeriți. 
20. Cele mai presus de tine nu le căuta și cele mai tari decât tine nu le iscodi. 
21. Cele ce s-au poruncit ție, acelea cu cuviință le cugetă, că nu-ți sunt de nevoie cele ascunse. 
22. În multele tale îndeletniciri nu te ține de lucrurile zadarnice, că ți s-au descoperit destule din cunoștințele omenești. 
23. Că pe mulți i-a înșelat părerea lor și socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor. 
24. Inima îndărătnică rău va păți mai pe urmă. 
25. Și cel care iubește primejdia va cădea într-însa. 
26. Inima îndărătnică se va împovăra cu osteneli și cel păcătos va adăuga păcate peste păcate. 
27. Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaș, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui. 
28. Inima celui înțelept va cugeta la pildele celor înțelepți, și o ureche ascultătoare este dorința celui înțelept. 
29. Focul arzător îl va stinge apa, și milostenia va curăți păcatele. 
30. Cel ce răsplătește pentru binefacere, acela se gândește la viitor și la vreme de cădere va afla sprijin. 

CAPITOLUL 4 
Îndemn spre milostenie și înțelepciune; folosințele lor. 

1. Fiule, să nu lași pe cel sărac lipsit de hrană și ochii celor nevoiași nu-i face să aștepte. 
2. Sufletul flămând să nu-l întristezi și să nu urgisești pe om când are lipsă. 
3. Inima necăjită nu o tulbura și nu întârzia a da celui lipsit. 
4. Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda și nu-ți întoarce fața ta de la cel sărac. 
5. De la cel în lipsă nu-ți întoarce ochiul și nu da loc omului să te blesteme. 
6. Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el. 
7. Fă-te iubit adunării și celui mai mare smerește capul tău. 
8. Pleacă săracului urechea ta și cu blândețe răspunde-i cele de pace. 
9. Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuiește și să nu fi slab de înger când judeci. 
10. Fii celor orfani ca un tată și ca un bărbat pentru mama lor. 
11. Și vei fi ca fiu al Celui Preaînalt și El te va iubi mai mult decât mama ta. 
12. Înțelepciunea înalță pe fiii săi, și poartă grijă celor care o caută. 
13. Cel care o iubește, iubește viața și cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineață se vor umple de veselie. 
14. Cel care o ține va moșteni mărire și oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul. 
15. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt și pe cei care o iubesc, îi iubește Domnul. 
16. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri și cel care se apropie de ea va locui fără grijă. 
17. Cine are încredere în ea are parte de ea și urmașii lui o moștenesc, 
18. Că umblă cu el cu fața ascunsă și-l încearcă la început cu ispite și-l înfricoșează și-l strâmtorează, 
19. Și-l chinuiește cu învățătura sa, până ce va prinde încredere în el, și-l va ispiti întru îndreptările sale. 
20. Și iarăși se va întoarce drept la el și-l va veseli și îi va descoperi lui cele ascunse ale sale. 
21. Iar de va rătăci, îl va părăsi și-l va da în mâinile căderii lui. 
22. Păzește vremea și ferește-te de rău și pentru credința sufletului tău nu te rușina. 
23. Căci este rușine care aduce păcat și este rușine care aduce mărire și har. 
24. Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău și să nu te rușinezi pentru pierderea ta. 
25. Nu opri cuvântul în vreme de mântuire, 
26. Că din cuvânt se cunoaște înțelepciunea și din graiurile limbii învățătura. 
27. Nu grăi împotriva adevărului, ci rușinează-te de lipsa ta de învățătură. 
28. Nu-ți fie rușine a mărturisi păcatele tale și nu sta împotriva curgerii râului. 
29. Nu te supune omului nebun și nu măguli fața celui puternic. 
30. Până la moarte luptă-te pentru adevăr, și Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. 
31. Nu fi aspru cu limba ta și leneș în lucrurile tale. 
32. Nu fi ca un leu în casa ta și nu necăji cu mânie pe casnicii tăi. 
33. Să nu fie mâna ta întinsă la luat și strânsă la dat. 

CAPITOLUL 5 
Nu trebuie a rămâne în păcat, nădăjduind în averi și în putere. 

1. Nu nădăjdui în avuțiile tale și să nu zici: Am destule. 
2. Nu urma dorințelor și tăriei tale, ca să umbli în poftele inimii tale. 
3. și să nu zici: Cine mă va smeri sau cine mă va supune? Că Domnul nu va întârzia să te pedepsească. 
4. Să nu zici: Am păcătuit și ce mi s-a făcut mie? Că Domnul este îndelung-răbdător. 
5. Pentru curăție să nu fii fără de frică, ca să nu adaugi păcate peste păcate. 
6. Și să nu zici: Mila Lui este mare, va curăți mulțimea păcatelor mele. 
7. Că mila și mânia de la El sunt și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui. 
8. Nu întârzia a te întoarce la Domnul și nu amâna din zi în zi. 
9. Că fără de veste va izbucni mânia Domnului și în vremea răzbunării vei fi dat pieirii. 
10. Nu te încrede în avuțiile câștigate pe nedrept, că nimic nu-ți vor folosi în ziua judecății. 
11. Nu vântura la orice vânt și nu umbla pe orice cale; așa este păcătosul cel cu două limbi. 
12. Fii statornic în cugetul tău și unul să fie cuvântul tău. 
13. Fii grabnic la ascultat și zăbavnic la dat răspunsul. 
14. De știi, răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ți mâna peste gură. 
15. Mărirea și batjocura sunt în vorbă și limba omului îi face să cadă. 
16. Să nu te chemi bârfitor și cu limba ta nu vicleni. 
17. Că peste fur este rușine și o grea ocară peste cel cu două limbi. 
18. Să nu greșești nici în lucrurile mari, nici în cele mici. 

CAPITOLUL 6 
Despre ocară; însușirile prieteniei celei adevărate și răsplata celor ce iubesc înțelepciunea. 

1. Să nu te faci vrăjmaș în loc de prieten, că numele rău rușine și ocară va moșteni; așa este păcătosul cel cu două limbi. 
2. Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios. 
3. Altfel frunzele tale vei mânca și roadele tale vei pierde și vei rămâne ca un lemn uscat. 
4. Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el și va face bucurie vrăjmașilor. 
5. Graiul dulce înmulțește pe prieteni și limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare. 
6. Mulți să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul. 
7. Dacă vrei să-ți faci un prieten, fă-l punându-l la încercare și nu te grăbi să te încrezi în el. 
8. Pentru că este prieten până la o vreme și nu va rămâne în ziua necazului tău. 
9. Și este prieten care se întoarce în dușman și cearta dintre voi va da-o pe față, spre ocara ta. 
10. Și este prieten soț de masă și nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău. 
11. Și în zilele cele bune ale tale va fi ca și tine și cu slugile tale va îndrăzni. 
12. Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta și de la fața ta se va ascunde. 
13. Depărtează-te de dușmanii tăi și fii cu pază față de prietenii tăi. 
14. Prietenul credincios este acoperământ tare; și cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară. 
15. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna și nu este măsură a bunătății lui. 
16. Prietenul credincios este leacul vieții și cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. 
17. Cel ce se teme de Domnul bine va ține prieteșugul său, căci ca la sine ține la aproapele lui. 
18. Fiule! Din tinerețile tale alege învățătura și până la căruntețile tale vei afla înțelepciune. 
19. Ca și cel ce ară și seamănă, apropie-te de ea și așteaptă roadele ei cele bune. 
20. Căci cu lucrarea ei puțin te vei osteni și curând vei mânca roadele ei. 
21. Cât de grea este celor neînvățați și cel nepriceput nu va stărui în ea. 
22. Căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce. 
23. Că înțelepciunea îndreptățește numele ei și nu la mulți este arătată. 
24. Ascultă, fiule, și primește învățătura mea și nu lepăda sfatul meu. 
25. Și bagă picioarele tale în obezile ei și în lanțul ei grumazul tău. 
26. Încovoaie umărul tău și o poartă pe ea și să nu-ți fie greu de legăturile ei. 
27. Cu tot sufletul tău apropie-te de ea și cu toată puterea ta păzește căile ei. 
28. Cearcă-o și o caută și ți se va arăta și, dacă o vei afla, să nu o lași. 
29. Că mai pe urmă vei afla odihna ei și ți se va întoarce întru bucurie. 
30. Și îți vor fi obezile ei acoperământ de tărie și lanțurile ei podoabă de mărire. 
31. Că podoabă de aur este în ea și legăturile ei fire de iachint. 
32. Ca și cu haină de mărire te vei îmbrăca cu ea și cunună de bucurie îți vei pune. 
33. De vei vrea, fiule, vei învăța și, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi. 
34. De-ți va plăcea să asculți, vei învăța și de vei pleca urechea ta, înțelept vei fi. 
35. Stai în tovărășia celor bătrâni și cu cel înțelept te unește. 
36. Tot graiul dumnezeiesc poftește a-l auzi și pildele înțelegerii să nu treacă de la tine. 
37. De vei vedea înțelept, intră la el și pragurile ușilor lui să le roadă piciorul tău. 
38. Cugetă întru poruncile Domnului și întru legea Lui pururea să gândești. 
39. El va întări inima ta și pofta înțelepciunii tale se va da ție. 

CAPITOLUL 7 
Sfaturi despre ferirea de faptele rele și fățarnice. Respectul bătrânilor, datoriile părinților către fii și ale fiilor către părinți. Îndemn la milostenie. 

l. Nu face rele și nu te va prinde răul. 
2. Depărtează-te de la nedreptate și nedreptatea se va depărta de la tine. 
3. Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptății, ca să nu seceri de pe ele cu șapte părți mai mult. 
4. Nu cere de la Domnul stăpânire, nici de la împăratul scaun de mărire. 
5. Nu te face drept înaintea Domnului și înaintea împăratului nu te arăta că ești înțelept. 
6. Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu poți ridica nedreptățile; 
7. Ca nu cumva să te sfiești de fața celui puternic și să pui sminteală întru dreptatea ta. 
8. Nu te pune în pricină cu obștea cetății, nici te amesteca în mulțime. 
9. Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci și pentru o singură dată nu vei rămâne nepedepsit. 
10. Să nu zici: Domnul va căuta la mulțimea darurilor mele; când le voi aduce Lui, El le va primi. 
11. Nu slăbi în rugăciunea ta și nu trece cu vederea a face milostenie. 
12. Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu este Cel care smerește și Cel care înalță. 
13. Nu făuri minciuni împotriva fratelui tău, nici împotriva prietenului tău să nu faci așa. 
14. Nu-ți îngădui nici o minciună, căci din ea nu poate ieși nimic bun. 
15. Nu vorbi mult în adunarea bătrânilor și nu repeta cuvintele tale în rugăciune. 
16. Să nu urăști lucrarea cea cu osteneală și lucrarea pământului cea orânduită de Cel Preaînalt. 
17. Nu te socoti împreună cu mulțimea păcătoșilor; adu-ți aminte că mânia nu va zăbovi. 
18. Smerește sufletul tău foarte, că focul și viermii sunt osânda celui necredincios. 
19. Să nu schimbi nicidecum prietenul pentru bani, nici pe fratele cel bun pentru aurul Ofirului. 
20. Nu te abate de la femeia bună și înțeleaptă, că harul ei este mai bun decât mărgăritarele. 
21. Nu chinui pe robul care muncește cinstit, nici pe simbriașul care își pune tot sufletul. 
22. Pe robul înțelept să-l iubești; să nu-l lipsești pe el de libertate. 
23. Ai tu turme? Ai grijă de ele, și, de-ți sunt de folos, păstrează-le. 
24. Ai feciori? Învață-i pe ei și încovoaie din pruncie grumazul lor. 
25. Ai fete? Veghează la curăția lor Și să le arăți o față serioasă. 
26. Mărită-ți fata și mare lucru vei face, dar dă-o după un bărbat înțelept. 
27. Ai o femeie după inima ta? Nu o lepăda, dar cu una pe care n-o iubești să nu-ți legi capul. 
28. Din toată inima cinstește pe tatăl tău și nu uita niciodată durerile mamei tale. 
29. Adu-ți aminte că ei ți-au dat viața; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine? 
30. Din tot sufletul tău teme-te de Domnul și pe toți preoții Lui cinstește-i.  
31. Cu toată puterea iubește pe Cel care te-a făcut și pe slujitorii Lui să nu-i părăsești. 
32. Teme-te de Domnul și cinstește pe preot și dă-i partea lui precum s-a poruncit ție, 
33. Pârgă și jertfă de ispășire și darul șoldurilor și jertfă de sfințire și pârga celor sfinte. 
34. Și celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârșită. 
35. Dărnicia ta să atingă pe toți cei în viară și chiar morților fă-le parte de dărnicia ta. 
36. Nu te întoarce de la cei ce plâng, și întristează-te cu cei întristați. 
37. Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câștiga iubirea. 
38. În tot ce faci adu-ți aminte de sfârșitul tău și nu vei păcătui niciodată. 

CAPITOLUL 8 
Nu te certa cu nimeni, nu disprețui pe cel care se pocăiește. Ascultarea bătrânilor, certarea păcătoșilor, împrumut și chezășie. 

1. Nu te certa cu cel puternic, ca nu cumva să cazi în mâinile lui. 
2. Nu te certa cu omul bogat, ca nu cumva să fie mai greu decât tine. Că pe mulți i-a pierdut aurul și inimile regilor le-a aplecat. 
3. Nu te sfădi cu omul care vorbește bine și nu pune lemne peste focul lui. 
4. Nu glumi cu omul rău crescut, ca să nu fie ocărâți strămoșii tăi. 
5. Nu înfrunta pe omul care se leapădă de păcat, adu-ți aminte că toți suntem vinovați. 
6. Să nu necinstești pe om la bătrânețile lui, căci poate și noi vom îmbătrâni. 
7. Nu te bucura de moartea vrăjmașului tău, adu-ți aminte că toți trebuie să murim. 
8. Nu trece cu vederea vorbele înțelepților, ci la pildele lor oprește-te, căci de la ei vei lua învățătura și îndemânarea de a sluji celor mai mari. 
9. Nu disprețui vorba celor bătrâni, că și ei au învățat de la părinții lor. Că de la ei vei învăța înțelepciunea și îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. 
10. Nu ațâța cărbunii păcătosului, ca să nu te ardă flacăra focului lui. 
11. Nu o duce până la capăt cu omul iute la mânie, ca să nu fie o cursă întinsă înaintea buzelor tale. 
12. Nu da împrumut omului celui mai tare decât tine; și de-l vei împrumuta, socotește împrumutul ca pierdut. 
13. Nu chezășui peste puterea ta; iar dacă ai dat chezășie, fii cu grijă că va trebui să plătești. 
14. Nu te judeca cu un judecător, căci hotărârea va fi în folosul lui. 
15. Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ți cadă povară, căci el nu face decât după capul său, și nebunia lui te va pierde. 
16. Nu te certa cu omul mânios și nu străbate pustiul cu el, căci a vărsa sânge este pentru el nimica toată și unde nu vei avea ajutor, te va doborî. 
17. Nu ține sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta. 
18. Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie să rămână tăinuit; tu nu știi ce poate născoci el. 
19. Nu deschide inima ta oricui și nu aștepta să dobândești bunăvoința lui. 

CAPITOLUL 9 
Sfaturi cum să se poarte omul cu femeile, cu prietenii și cu dușmanii. 

1. Nu fi gelos de soția ta iubită și nu-i da cuvânt să-ți facă rău. 
2. Nu te da în mâinile unei femei, ca să nu aibă putere asupra ta. 
3. Nu te întâlni cu femeia desfrânată, ca să nu cazi în lațurile ei. 
4. Cu femeia cântăreață să nu fii adesea, ca nu cumva să te prindă cu meșteșugurile ei. 
5. Nu-ți opri privirea asupra unei fecioare, ca să nu ai a suferi pentru ea. 
6. Nu te da în mâinile desfrânatelor, ca să nu-ți pierzi moștenirea. 
7. Nu privi pe ulițele cetății, nici nu rătăci prin locurile ei dosnice. 
8. Întoarce-ți ochii de la femeia frumoasă și nu-ți opri privirea la frumusețea străină. Cu frumusețea femeii mulți s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc. 
9. Nu te așeza nicidecum lângă o femeie măritată și nu petrece cu ea la masă bând, ca nu cumva inima ta să fie cucerită de vrăjile ei și în patima ta să nu fii târât la pieire. 
10. Nu părăsi un prieten vechi, căci cel nou nu este asemenea lui. Prieten nou, vin nou; lasă-l să se învechească și-l bea cu plăcere. 
11. Nu râvni izbânda păcătosului, căci nu știi care cum se va sfârși. 
12. Nu-ți face plăcere din plăcerea nelegiuitului; adu-ți aminte că nu vor rămâne nepedepsiți până la iad. 
13. Stai departe de omul care este în stare să ucidă și nu te vei teme nicidecum de moarte. Și dacă te apropii de el, păzește-te de orice greșeală, căci ar putea să-ți ia viața. Să știi bine că ești înconjurat de curse și că mergi pe margine de ziduri de cetate. 
14. Cercetează cât poți pe aproapele tău și ia sfat de la înțelepți. 
15. Stai de vorbă cu oamenii înțelepți și tot cuvântul tău să fie despre legea Celui Preaînalt. 
16. Cei drepți să fie oaspeții tăi și în frica Domnului să fie lauda ta. 
17. Un lucru făcut de mână de meșter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt. 
18. Cel care vorbește bine este temut în cetate, și flecarul este urât. 

CAPITOLUL 10  
Lauda stăpânirii înțelepte. Despre ferirea de semeție. Să nu se necinstească săracul cel drept, nici să se laude bogatul cel păcătos.  

l. Conducătorul înțelept îndrumează bine pe poporul său, și cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială. 
2. După cum este judecătorul poporului, așa sunt și slujitorii lui și cum este mai-marele cetății, așa sunt toți cei ce locuiesc în ea. 
3. Un rege neînvățat va pierde pe poporul său, și cetatea sporește prin înțelepciunea mai-marilor ei. 
4. În mâna Domnului este stăpânirea pământului și la vremea sa va ridica pe cel folositor la cârmuire. 
5. În mâna Domnului este izbânda omului și Domnul este Cel Care pune mărirea Sa pe fruntea stăpânitorului. 
6. Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele și nimic nu face cu patimă și cu nechibzuință. 
7. Urâtă este înaintea Domnului și înaintea oamenilor trufia, căci față de amândoi ea este păcatul nedreptății. 
8. Împărăția de la un neam trece la alt neam, pentru strâmbătăți și pentru semeții și pentru avuții. 
9. Pentru ce se trufește cel ce este pământ și cenușă, când în viață el le leapădă mereu dinăuntrul său? 10. Boala îndelungată o taie doctorul și împăratul astăzi este și mâine va muri. 
11. Că murind, omul va moșteni șerpi și fiare și viermi. 
12. Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu și a-și întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut. 
13. Începutul păcatului este trufia, și cel care stăruiește în ea este ca și când i-ar ploua urâciune. 
14. Pentru aceea, minunate certări a adus Domnul și i-a surpat pe ei până în sfârșit. 
15. Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul și a pus pe cei blânzi în locul lor. 
16. Rădăcinile neamurilor le-a smuls Domnul și a răsădit pe cei smeriți în locul lor. 
17. țările neamurilor le-a surpat Domnul și le-a stricat până la temeliile pământului. 
18. A slăbit pe mulți dintre ei și i-a pierdut și a făcut să înceteze de pe pământ pomenirea lor. 
19. Nu s-a hărăzit oamenilor trufia, nici urgia mâniei celor care se nasc din femei. 
20. Care este neamul vrednic de cinste? Neamul omenesc. 
21. Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul. 
22. Care este neamul fără de cinste? Tot neamul omenesc. 
23. Care este neamul fără de cinste? Neamul care nu ține poruncile. 
24. Între frați, povățuitorul lor cinstit este, și cei ce se tem de Domnul sunt la fel înaintea ochilor Lui. 
25. Lauda celui bogat și a celui cinstit și a celui sărac este frica Domnului. 
26. Nu este drept a batjocori pe săracul cel înțelept și nu se cuvine a mări pe omul cel păcătos. 
27. Cel mare și judecătorul și cel puternic se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este mai mare decât cel care se teme de Domnul. 
28. Robului înțelept îi vor sluji cei slobozi și bărbatul înțelept nu va cârti când este dojenit. 
29. Nu te face înțelept când faci lucrul tău, nu te mări în vremea necazului tău. 
30. Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât cel care umblă sau se mărește și este lipsit de pâine. 
31. Fiule, întru smerenie mărește sufletul tău și îi dă lui cinste după vrednicia lui. 
32. Pe cel care păcătuiește asupra sufletului său, cine-l va îndrepta? Și cine va cinsti pe cel care își face de ocară viața sa? 
33. Săracul este cinstit pentru știința sa și cel bogat este cinstit pentru avuțiile sale. 
34. Iar cel care este de laudă întru sărăcie, cu cât mai mult ar fi de cinste dacă ar ajunge bogat? Și cel disprețuit întru avuție, în sărăcie cu cât mai mult va fi disprețuit? 

CAPITOLUL 11  
Urmările înțelepciunii.  

1. Înțelepciunea înalță capul celui smerit și-l face să șadă între cei mari. 
2. Să nu lauzi pe om pentru frumusețea lui și să nu te scârbești de om pentru chipul lui. 
3. Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceață. 
4. Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufești, că minunate sunt lucrurile Domnului și ascunse faptele Lui între oameni. 
5. Mulți tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat stema. 
6. Mulți puternici au fost necinstiți foarte și cei măreți au fost dați în mâinile altora. 
7. Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaște întâi și atunci dojenește. 
8. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; și nu tăia nimănui șirul cuvintelor. 
9. Pentru lucrul care nu-ți este de folos, nu te certa și la judecata păcătoșilor să nu stai împreună cu ei. 
10. Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri, 
11. Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină. 
12. Și de vei alerga, nu vei prinde, și de vei fugi, nu vei scăpa. 
13. Este câte un om care se ostenește și muncește și se sârguiește și cu atât mai mult este sărac. 
14. Este câte un om slab și fără de ajutor, lipsit de putere și împovărat de sărăcie, 
15. Și ochii Domnului au căutat spre el cu bine și l-au ridicat din smerenia lui și au înălțat capul lui, și s-au mirat de el mulți. 
16. Cele bune și cele rele, viața și moartea, sărăcia și avuția de la Domnul sunt. 
17. Darul Domnului rămâne la cei binecredincioși și bunăvoința Lui în veac bine va spori. 
18. Este câte un om care se îmbogățește prin multă grijă și zgârcenie și aceasta este partea ostenelilor lui, 
19. Zicând: Am aflat odihnă și acum voi mânca din bunătățile mele, 
20. Și nu știe că vremea trece și va muri și le va lăsa altora. 
21. Stai în ce te-ai făgăduit tu și întru aceea îndeletnicește-te și petrece, și intru lucrul tău sporește. 
22. Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduiește în Domnul și rămâi întru osteneala ta. 
23. Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăți pe cel sărac degrabă și fără de veste. 
24. Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios și într-un ceas, degrabă, răsare binecuvântarea Lui. 
25. Să nu zici: De ce am nevoie? Și de acum, care va fi averea mea? 
26. Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum: 
27. În ziua bunătăților este uitarea răutăților și în ziua răutăților nu este pomenirea bunătăților. 
28. Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârșitului, să dea omului după căile lui. 
29. Vremea de restriște aduce uitarea desfătărilor și la sfârșitul omului se vor descoperi lucrurile lui. 
30. Mai înainte de sfârșit pe nimeni să nu-l socotești fericit, că în fiii săi se va cunoaște omul. 
31. Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meșteșugirile celui viclean. 
32. Potârniche închisă în coșniță, așa este inima trufașului, și ca iscoada privește căderea. 
33. Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele și pentru cele bune te va huli. 
34. Dintr-o scânteie de foc se înmulțește jarul, și omul păcătos pândește sângele. 
35. Păzește-te de cel răufăcător, că rele meșteșugește, ca nu cumva să te facă să fii pururea de batjocură. 
36. Dacă lași pe cel străin să locuiască la tine, el îți va face tulburări și te va înstrăina de la ale tale. 

CAPITOLUL 12  
Binefacerile înțelepciunii. Recunoașterea prietenului și a dușmanului.  

1. De faci bine, să știi cui faci, și vei avea mulțumire pentru fapta ta bună. 
2. Fă bine celui binecredincios și vei afla răsplătire, dacă nu de la el, de la Cel Preaînalt. 
3. Nu este bine pentru cel care pururea petrece în răutăți și nu dă milostenie. 
4. Dă celui binecredincios, și să nu ajutorezi pe cel păcătos. 
5. Fă bine celui smerit, și nu da celui nelegiuit. 
6. Ține pâinile lui și nu-i da, ca nu cumva acela să se întărească asupra ta. 
7. Că îndoite răutăți vei afla în toate bunătățile pe care i le vei face. 
8. Căci și Cel Preaînalt a urât pe cei păcătoși, și celor nelegiuiți va răsplăti cu pedeapsă. 
9. Dă celui bun, și nu ajuta pe cel păcătos. 
10. Nu se arată fin fericire cel care este prieten, nici în cele rele nu se ascunde vrăjmașul. 
11. Când îi merge bine omului, vrăjmașii lui se întristează, iar când îi merge rău, și prietenul se ferește de el. 
12. Nu te încrede în vrăjmașul tău în veci; că în ce chip arama coclește, așa și răutatea lui. 
13. Și de se va smeri să umble plecat, fii cu luare aminte și te păzește de el. 
14. Și să fii față de el ca și cel care șterge oglinda, și vei cunoaște că n-a lepădat toată rugina. 
15. Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te împingă pe tine și să stea el în locul tău. 
16. Să nu-l pui să șadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să caute scaunul tău, și mai pe urmă vei cunoaște cuvintele mele și de graiurile mele te vei umili. 
17. Cui îi va fi milă de descântătorul cel mușcat de șarpe și de toți cei care se apropie de fiare? 
18. Așa și de cel care merge la omul păcătos și se învăluie cu păcatele lui. 
19. Un ceas va rămâne cu tine, iar de te clatini, nu va rămâne cu tine. 
20. Cu buzele sale te va îndulci vrăjmașul și multe îți va șopti și îți va grăi bune, 
21. Dar în inimă va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va lăcrima vrăjmașul, 
22. Dar de va afla vreme, nu se va sătura de sânge. 
23. De ți se vor întâmpla rele, îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu ochii săi va lăcrima vrăjmașul, și, ca și cum ți-ar ajuta, va săpa sub picioarele tale. 
24. Va clătina capul său și va bate în palmele sale, și multe va șopti, și va schimba fața sa. 

CAPITOLUL 13  
Primejdioasă este unirea cu cel mândru, bogat și puternic. Iubirea de Dumnezeu și de aproapele, purtarea bogatului cu cel sărac.  

l. Cel care se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș asemenea lui va fi. 
2. Povară mai grea decât poți să nu ridici; așa și cu cel mai tare decât tine și mai bogat nu te însoți. 
3. Cum se va întovărăși oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala, și oala se va sparge. 
4. Bogatul a făcut strâmbătate, și tot el s-a mâniat. 
5. Celui sărac i s-a făcut strâmbătate și el se roagă pentru iertare. 
6. Până îi vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei ajunge sărac te va părăsi. 
7. De ai, va trăi cu tine, și te va săraci și nu-i va fi milă. 
8. Dacă are nevoie de tine, te va linguși cu fel de fel de vorbe și-ți va zâmbi și-ți va da nădejde. 
9. Va grăi ție cele bune și va zice: Ce-ți trebuie? Și te va îndatora cu ospețele sale până ce-ți va goli punga de două, trei ori și mai pe urmă va râde de tine. 
10. După aceea te va vedea și te va părăsi și va da din cap în fața ta. 
11. Ia aminte să nu te înșeli și să nu te copleșească veselia ta. 
12. Când te cheamă cel puternic, fă-te ca și cum te-ai feri și cu atât mai mult te va chema. 
13. Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat. 
14. Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui. 
15. Că te va ispiti cu vorba cea multă și, ca și cum ar râde, te va întreba. 
16. Nemilostiv este cel care nu-și ține cuvintele, și nu vei scăpa de rău și de legături. 
17. Păzește-te și foarte bine ia seama, fiindcă umbli spre căderea ta. 
18. Tot dobitocul iubește pe cel asemeni sieși și tot omul pe aproapele său. 
19. Tot trupul se însoțește cu cel de felul său și omul se va însoți cu cel asemenea lui. 
20. Oare se va însoți lupul cu mielul? Așa și cel păcătos cu cel cuvios. 
21. Ce pace are leoaica cu câinele? Și ce pace are cel bogat cu cel sărac? 
22. Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustiu; așa și pășunea celor bogați sunt săracii. 
23. Urâtă este trufașului smerenia; tot așa și bogatului îi este urât săracul. 
24. Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. 
25. Bogatul, când alunecă, mulți sunt care îl sprijină; când spune cuvinte nebunești, îi dau dreptate. 
26. Cel smerit a greșit, și toii îl ceartă pe el; grăit-a înțelepțește, și nu este băgat în seamă. 
27. Bogatul a vorbit, și toți au tăcut, și cuvântul lui până la nori l-a înălțat. 
28. Săracul a grăit, și zic: Cine este acesta? Și de se împiedică, îl răstoarnă pe el. 
29. Bună este avuția la cel care este fără de păcat și rea este sărăcia în gura celui nelegiuit. 
30. Inima omului schimbă fața lui ori spre bune, ori spre rele. 
31. Fața veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea înțelepciunii cere cugetare cu osteneală. 

CAPITOLUL 14  
Întrebuințarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii și deprinderea înțelepciunii.  

l. Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa și nu se rănește cu amărăciunea păcatului. 
2. Fericit este cel pe care nu-l învinovățește sufletul lui și care n-a căzut de la nădejdea sa. 
3. Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuțiile, și omul pizmătăreț ce înțelege din averea sa? 
4. Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună și cu bunătățile lui alții se vor desfăta. 
5. Cel care este rău pentru el însuși cui va fi bun? Și nu se va veseli cu averile sale. 
6. Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuiește pe sine; și aceasta este răsplătirea răutății lui. 
7. Și de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa. 
8. Rău este cel care pizmuiește cu ochiul, Și cel care își întoarce fata, și cel care trece cu vederea sufletele. 
9. Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa și nedreptatea celui rău usucă sufletul. 
10. Ochiul rău pizmuiește pentru pâine și la masa sa va fi lipsit. 
11. Fiule! Cât vei putea fă-ți bine ție și adu Domnului prinoase vrednice. 
12. Adu-ți aminte că moartea nu zăbovește și hotărârea morții nu ți s-a arătat. 
13. Mai înainte de a muri fă bine prietenului și după cât poți întinde și dă lui. 
14. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos și partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă. 
15. Oare nu altora vei lăsa averea ta și bunurile tale nu vor fi împărțite la sorți? 
16. Dă și ia și sfințește-ți sufletul; că în șeol nu este a căuta desfătări. 
17. Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a muri. 
18. Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar, 
19. Așa este rodul trupului și al sângelui: unul moare și altul se naște. 
20. Tot lucrul ce se strică se sfârșește, și cel ce-l face se va duce cu el. 
21. Fericit bărbatul care întru înțelepciune se va sfârși și care va vorbi cu pricepere; 
22. Cel care socotește căile ei în inima sa și cele ascunse ale ei le gândește; 
23. Cel care aleargă după ea ca un iscoditor și la căile ei priveghează; 
24. Cel care se uită pe ferestrele ei și la ușile ei ascultă. 
25. Cel care sălășluiește aproape de casa ei va împlânta țărușii în pereții ei, va întinde cortul său în preajma ei și se va sălășlui întru odihna bunătăților. 
26. Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, și sub ramurile ei va petrece. 
27. Va scăpa sub ea de fierbințeală și întru mărirea ei se va odihni. 

CAPITOLUL 15  
Despre folosul temerii de Dumnezeu și al înțelepciunii. Voința omului.  

1. Cel care se teme de Domnul va face cele bune, și cel care ține legea o va cuprinde pe ea. 
2. Și-l va întâmpina ca o mamă și ca femeia tinereților îl va primi. 
3. Îl va hrăni cu pâinea înțelegerii, și cu apa înțelepciunii îl va adăpa. 
4. Rezema-se-va întru ea și nu se va clătina; se va ține de ea și nu se va rușina. 
5. Și îl va înălța pe el mai mult decât pe cei de aproape ai lui și în mijlocul adunării va deschide gura lui. 
6. Desfătare și cunună de bucurie și nume veșnic va moșteni. 
7. Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde înțelepciunea și bărbații cei păcătoși nu o vor vedea; 
8. Departe este de trufie și oamenii cei mincinoși nu-și vor aduce aminte de ea. 
9. Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului, că nu este de la Domnul trimisă lui. 
10. Că întru înțelepciune se va grăi lauda și Domnul o va îndrepta pe ea. 
11. Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele ce El le-a urât nu le va face. 
12. Să nu zici: El m-a înșelat; n-are El lipsă de omul păcătos. 
13. Toată urâciunea o urăște Domnul, și nu este iubită celor care se tem de Dânsul. 
14. El din început a făcut pe om și l-a lăsat în mâna sfatului său. 
15. De vei vrea, vei ține poruncile și credința și vei face cele bine-plăcute. 
16. Pus-a înaintea ta foc și apă, și ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta. 
17. Înaintea oamenilor este viața și moartea și oricare le va plăcea li se va da, 
18. Că multă este înțelepciunea Domnului; tare este El întru putere și vede toate. 
19. Și ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, și El va cunoaște tot lucrul omului. 
20. Și nimănui n-a poruncit să lucreze nelegiuit și nimănui n-a dat libertate să păcătuiască. 

CAPITOLUL 16  
Creșterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioșilor.  

1. Nu pofti mulțime de fii fără de folos, nici te bucura de fiii nelegiuiți. 
2. De se vor înmulți, nu te bucura de ei, dacă nu este frica lui Dumnezeu cu ei. 
3. Nu te încrede în lungimea vieții lor și nu nădăjdui întru mulțimea lor. 
4. Că mai bun este unul decât o mie și a muri fără de fii, decât a avea fii fără de frica lui Dumnezeu. 
5. Că un înțelept va umple cetatea de locuitori; iar neamul celor nelegiuiți se va pustii. 
6. Multe ca acestea am văzut cu ochii mei, și mai tari decât acestea a auzit urechea mea. 
7. Întru adunarea păcătoșilor se va ațâța foc; și în neamul neascultătorilor s-a aprins mânie. 
8. Nu s-a milostivit spre uriașii cei de demult, care s-au depărtat de El prin trufia lor. 
9. N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru trufia lor. 
10. Nu i S-a făcut milă de neamul pierzării, care se înălțase întru păcatele sale. 
11. Tot așa și cu cei șase sute de mii de pedeștri adunați întru învârtoșarea inimii lor. 
12. De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va îndrepta. 
13. Că mila și mânia la El sunt; El poate să Se milostivească și să Se mânie. 
14. Precum este multă mila Lui, așa este multă și certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă. 
15. Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui, nici va întârzia răbdarea celui binecredincios. 
16. La toată milostenia va face loc; fiecare după faptele sale va afla. 
17. Să nu zici: De Domnul mă voi ascunde; oare dintru înălțime își va aduce cineva aminte de mine? 
18. Întru popor mare nu voi fi pomenit, că ce este sufletul meu întru atâta mulțime de făpturi? 
19. Iată cerul și cerul cerului lui Dumnezeu, oceanul și pământul se cutremură când Domnul le cercetează. 
20. Asemenea munții și temeliile pământului, când va căuta spre ele, de frică se vor cutremura. 
21. Dar la acestea nu gândește inima omului și de căile Lui cine-și va aduce aminte? 
22. Ca viforul pe care nu-l vede omul, astfel cele mai multe lucruri ale lui Dumnezeu sunt ascunse. 
23. "Lucrurile dreptății Lui cine le va vesti? Sau cine le va aștepta? Că departe este făgăduința". 
24. Așa cugetă omul lipsit de înțelegere; iar bărbatul cel fără de minte și rătăcit cugetă cele nebune. 
25. Ascultă, fiul meu! Și învață știință și ia aminte cu inima ta la cuvintele mele. 
26. Arăta-voi în cumpănă învățătura și cu de-amănuntul voi vesti știința. 
27. Întru judecata Domnului lucrurile Lui sunt așa din început și de când le-a făcut a deosebit părțile lor. 
28. El a rânduit pentru totdeauna lucrurile Sale și a hotărât pentru vecie rastul lor; ele nu știu de foame, nici de oboseală și nu contenesc să-și facă datoria. 
29. Nici unul din aceste lucruri nu se ciocnește cu cel de lângă el și mereu ascultă de porunca Lui. 
30. Și după aceasta a căutat Domnul pe pământ și l-a umplut de bunătăți. 
31. Cu tot felul de dobitoace vii a acoperit fața lui și în el va fi întoarcerea lor. 

CAPITOLUL 17  
Numărarea binefacerilor lui Dumnezeu ți îndemnarea spre pocăință.  

l. Domnul a făcut din pământ pe om și iarăși l-a întors în pământ. 
2. Zile cu număr și puțină vreme i-a dat lui și i-a dat stăpânire peste cele ce sunt pe pământ. 
3. După cuviință l-a îmbrăcat cu vârtute și după chipul Său l-a făcut. 
4. Și a pus frica de om peste toată făptura și l-a făcut stăpân peste fiare și peste păsări. 
5. Sfat și limbă, ochi, urechi și inimă a dat omului ca să cugete. 
6. Cu știința înțelegerii i-a umplut pe oameni și le-a arătat și bune și rele. 
7. Pus-a ochiul Său peste inimile lor, ca să le arate mărimea lucrurilor Sale. 
8. Și numele Său cel sfânt vor lăuda, ca să grăiască mărimea lucrurilor Lui. 
9. Pusu-le-a știință și legea vieții le-a dat-o moștenire. 
10. Legătură veșnică a făcut cu ei și judecățile Sale le-a arătat. 
11. Mărimea slavei Sale au văzut ochii lor și mărirea glasului Său a auzit urechea lor. 
12. Și le-a zis: Feriți-vă de nedreptate! Și le-a dat porunci, dând fiecăruia în grijă datoriile către aproapele său. 
13. Căile lor înaintea Lui sunt pururea, nu se vor ascunde de la ochii Lui. 
14. Fiecărui neam a pus povățuitor și partea Domnului este Israel. 
15. Toate lucrurile lor, ca soarele sunt înaintea Lui; și ochii Lui neîncetat peste căile lor. 
16. Nu sunt ascunse nedreptățile lor înaintea Lui și toate păcatele lor sunt înaintea Domnului. 
17. Milostenia omului prețuiește la Domnul ca un inel cu pecete și binefacerile omului el le păstrează ca lumina ochiului. 
18. Apoi Domnul se va scula și le va răsplăti, și răsplătirea lor în capul lor o va întoarce. 
19. Însă celor care se pocăiesc le-a dat întoarcerea, și pe cei care slăbesc îi îndeamnă la răbdare. 
20. Întoarce-te la Domnul și părăsește păcatele, roagă-te înaintea feței Lui și împuținează sminteala ta. 
21. Sârguiește către Cel Preaînalt și te întoarce de la nedreptate și te scârbește foarte de lucrul urât. 
22. Pe Cel Preaînalt, cine-L va lăuda în șeol? În locul celor vii și al celor ce dau mărturisire? 
23. De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit mărturisirea. Cel viu și sănătos va lăuda pe Domnul. 
24. Cât este de mare milostivirea Domnului și mila spre cei care se întorc la El! 
25. Că nu poate desăvârșirea să fie întru oameni; că nu este nemuritor fiul omului. 
26. Ce este mai luminos decât soarele? și totuși el se întunecă; cu atât mai mult carnea și sângele va cugeta ce este rău. 
27. El privește puterea înălțimii cerului și toți oamenii sunt pământ și cenușă. 

CAPITOLUL 18  
Milostivirea și îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu; cumpătarea în vorbe și ferirea de poftele rele.  

1. Cel care trăiește în veac a zidit toate deobște. 
2. Domnul singur este drept. 
3. Nimănui n-a dat putere, ca să vestească lucrurile Lui, și cine va cerca slava Lui? 
4. Puterea slavei Lui, cine o va măsura? Și cine va putea grăi milele Lui? 
5. Nu pot împuțina, nici a adăuga, nici a cerca minunile Domnului. 
6. Când va sfârși omul, atunci va începe, și când va înceta, atunci nu va fi. 
7. Ce este omul și la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună și care este partea lui cea rea? 
8. Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani. 
9. Ca o picătură de apă din mare și ca un grăunte de nisip, așa sunt de puțini anii în ziua veacului. 
10. Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei și a vărsat peste ei mila Sa. 
11. Văzut-a și a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a înmulțit milostivirea Sa. 
12. Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului peste tot trupul; 
13. Mustrând și certând și învățând, El întoarce ca un păstor turma Sa. 
14. Pe cei care primesc învățătura și pe cei care se sârguiesc spre judecățile Lui ii miluiește. 
15. Fiule, în cele bune nu da plângere, și în toată darea nu întrista cu cuvântul. 
16. Oare nu roua răcorește căldura? Așa, mai bun este cuvântul decât darea. 
17. Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Și amândouă sunt la omul cel darnic. 
18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui și darul celui pizmaș face ochii să lăcrimeze. 
19. Mai înainte ca să vorbești, învață, și mai înainte de boală te îngrijește. 
20. Mai înainte de judecată ispitește-te pe tine, și în ceasul judecății vei afla milă. 
21. Mai înainte de boală smerește-te, și în vremea păcatelor arată întoarcere. 
22. Nu te împiedica a împlini făgăduința în vreme bună, și nu aștepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit. 
23. Mai înainte de a făgădui, pregătește-te, și nu fi ca omul care ispitește pe Domnul. 
24. Adu-ți aminte de mânia cea din ziua sfârșitului și de vremea răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu fața. 
25. Adu-ți aminte de foamete în timpul belșugului, și de sărăcie și lipsă în zilele de bogăție. 
26. De dimineață până seara se schimbă vremea și toate sunt grabnice înaintea Domnului. 
27. Omul înțelept întru toate se va teme, și în zilele păcatelor se va feri de greșeală. 
28. Tot cel înțelegător cunoaște înțelepciunea și cel care a aflat-o va da mărturie. 
29. Cei înțelepți la cuvinte și ei s-au înțelepțit și au belșug de pilde alese. 
30. După poftele tale nu merge și de la poftele tale te întoarce. 
31. De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmașilor tăi. 
32. Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei. 
33. Nu te sărăci, făcând ospețe din împrumut, când n-ai nimic în pungă. 

CAPITOLUL 19  
Despre înfrânare, limbuție, dojană și smerenia cu vicleșug.  

l. Lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți; cine disprețuiește puținul pe care-l are se păgubește degrabă. 
2. Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți. 
3. Și cel care se lipește de desfrânate va fi mai nechibzuit; 
4. Moliile și viermii îl vor moșteni, și sufletul nelegiuit se va stârpi. 
5. Cel care crede curând este ușor de inimă și cel care păcătuiește asupra sufletului său greșește. 
6. Cel desfătat cu inima va fi hulit și cel care urăște vorba mai puțin rău va avea. 
7. Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit și nimic nu ți se va împuțina. 
8. Către prieten și către vrăjmași nu povesti, și, de nu este păcat, nu-l descoperi. 
9. Că te-a ascultat și te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî. 
10. Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge. 
11. Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naște prunc. 
12. Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așa e cuvântul în inima nebunului. 
13. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea și, dacă a făcut, să nu mai facă. 
14. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis și, de a zis, să nu mai zică. 
15. Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, și nu crede tot cuvântul. 
16. Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, și cine n-a greșit cu limba sa? 
17. Dojenește pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoșezi, și dă loc legii Celui Preaînalt. 
18. Toată înțelepciunea este în frica Domnului, și în toată înțelepciunea este împlinirea legii. 
19. Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor nu țeste înțelepciune. 
20. Este un soi de iscusință care e urâciune și e nerod care nu are răutate. 
21. Mai bun este cel care înțelege puțin cu frică, decât cel care prisosește cu mintea și calcă legea. 
22. Este un soi de istețime în treburi care este nedreaptă, și este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui. 
23. Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug; 
24. Care-și pleacă fata sa și se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ți strice 
25. Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău. 
26. Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept. 
27. Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinților, când râde, și călcătura lui vestesc ce este în el. 
28. Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit și câteodată cel care tace se dovedește înțelept. 

CAPITOLUL 20  
Despre dreapta întrebuințare a limbii. Darurile și minciuna.  

1. Este mult mai bine să dojenești decât, tăcând, să fierbi de mânie, 
2. Și cel care se mărturisește va fi apărat de pagubă. 
3. Precum este năzuința famenului a se apropia de fecioară, așa este cel care face judecată cu sila. 
4. Este câte unul care tace și se află înțelept, și este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă. 
5. Și este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, și altul care tace, pentru că știe că este vremea să tacă. 
6. Omul înțelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat și nebun va trece peste vreme. 
7. Cel care înmulțește cuvintele se va face urât tuturor, și cel înfumurat de asemenea. 
8. Este spor care aduce omului pagubă și este câștig spre nenorocire. 
9. Este dare care nu-ți va folosi, și este dare cu îndoită răsplătire. 
10. Poate să-ți vină smerenia după slavă și se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă. 
11. Câte unul cumpără multe cu puțin, și altul plătește cu șapte părți mai mult. 
12. Cel înțelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda. 
13. Darul celui fără de minte nu-ți va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulți. 
14. Puține va da și multe va cere, și va deschide gura sa ca un ispravnic. 
15. Astăzi va da împrumut, și mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta. 
16. Nebunul va zice: N-am nici un prieten și faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoștință. 
17. Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba. 
18. De câte ori și câți îl vor batjocori pe el? 
19. Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; așa și căderea celor răi va veni degrabă. 
20. Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi. 
21. Din gura celui prost nu se primește o pildă, că nu o va zice la vremea ei. 
22. Sunt oameni care sunt opriți de la păcat din pricina sărăciei; aceștia, în somnul lor, nu sunt prigoniți de remușcări. 
23. Este câte unul care-și pierde viața din rușine neînțeleaptă și de dragul unui nebun se ruinează. 
24. Și este câte unul care pentru rușine face făgăduieli mari prietenului, și-l câștigă pe el vrăjmaș în zadar. 
25. Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvățați pururea va fi. 
26. Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moștenitorii pieirii. 
27. Năravul omului mincinos este ocară și rușinea lui este cu el pururea. 
28. Cel înțelept la cuvânt se va înălța și omul înțelept va plăcea celor mari. 
29. Cel care lucrează pământul va înălța stogul său, și cel care place celor mari se va curăți de nedreptate. 
30. Ospețele și darurile orbesc ochii înțelepților și, ca zăbala în gură, abat mustrările. 
31. Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă? 
32. Mai bun este omul care își ascunde nebunia sa, decât omul care își ascunde înțelepciunea sa. 

CAPITOLUL 21  
Îndemn a se feri de păcate. Deosebirea între înțelepți și nebuni după însușirile lor.  

l. Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă; și pentru cele mai dinainte ale tale te roagă. 
2. Ca de fața șarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va mușca. 
3. Dinți de leu sunt dinții lui, care omoară sufletele oamenilor. 
4. Ca sabia cea de amândouă părțile ascuțită este toată fărădelegea; rana ei n-are vindecare. 
5. Batjocura și semeția vor pustii avuția; așa și casa celui trufaș se va pustii. 
6. Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului și judecata Lui degrabă va veni. 
7. Cel care urăște mustrarea urmează pe păcătos, și cel care se teme de Domnul se va întoarce din inimă. 
8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, și cel înțelept îl știe când alunecă. 
9. Cel care își zidește casă cu bani străini asemenea este celui care își adună pietre de mormânt. 
10. Câlți adunați este adunarea celor fără de lege, și pieirea lor, pară de foc. 
11. Calea păcătoșilor este netezită cu pietre, la sfârșitul ei este groapa iadului. 
12. Cel care păzește legea își stăpânește cugetul său; și sfârșitul temerii de Domnul este înțelepciunea. 
13. Nu se va învăța cel care nu este isteț; este isteție care înmulțește amărăciunea. 
14. Știința celui înțelept se va înmulți ca un potop, și sfatul lui ca un izvor de viață. 
15. Inima nebunului este ca un vas spart și nici o știință nu va ține. 
16. Cuvântul înțelept de-l va auzi cel știutor, îl va lăuda și peste el va adăuga. 
17. Auzit-a cel răsfățat și nu i-a plăcut și l-a lepădat înapoia sa. 
18. Vorba nebunului este ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înțelept se va afla har. 
19. Gura înțeleptului se va căuta întru adunare și cuvintele lui le va cugeta în inimă. 
20. Ca o casă în ruine este înțelepciunea prostului, și știința nebunului, cuvinte fără rost. 
21. Obezi în picioarele celor nebuni este învățătura și ca niște cătușe în mâna cea dreaptă. 
22. Nebunul, când râde, își înalță glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. 
23. Ca podoaba cea de aur este învățătura la cel înțelept și ca brățara în brațul drept. 
24. Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul care are multă știință se va sfii de întâlnirea cu oricine. 
25. Nebunul se uită în casă din ușă, iar omul cel învățat stă afară. 
26. Semn de om prost este a asculta la ușă; iar cel înțelept se va îndepărta de astfel de necinste. 
27. Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alții; iar cuvintele celor înțelepți se vor cumpăni. 
28. Inima nebunului este în gura lui, iar gura înțeleptului este în inima lui. 
29. Când blesteamă cel nelegiuit pe satana, blesteamă sufletul său. 
30. Pângărește sufletul său cel care vâră zâzanii și oriunde va locui va fi urât. 

CAPITOLUL 22  
Cel leneș tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvățați și rău-crescuți și despre greșelile care strică prietenia.  

1. Pietrei celei întinate s-a asemănat leneșul și toți vor șuiera spre batjocura lui. 
2. Asemenea unui morman de gunoi este leneșul; tot cel care îl va ridica își va scutura mâna. 
3. Rușine tatălui este fiul neînvățat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba părintelui său. 
4. Fiica înțeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de rușine este de întristare celui ce a născut-o. 
5. Fiica fără rușine face să roșească și pe tată și pe bărbat și de amândoi este disprețuită. 
6. Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile și certarea în toată vremea sunt înțelepciune. 
7. Cel care învață pe cel nebun este ca și cel care lipește hârbul și deșteaptă din somn greu pe cel care doarme. 
8. Ca și cum ar povesti celui care dormitează, așa este cel ce povestește celui nebun, și la sfârșit va zice: Ce este? 
9. Pentru mort plângi, că-i lipsește lumina, și pentru cel nebun plângi, că-i lipsește mintea. 
10. Mai cu dulceață să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viața nebunului mai rea este decât moartea. 
11. Plânsul pentru mort să fie șapte zile; iar pentru cel nebun și nelegiuit, în toate zilele vieții lui. 
12. Cu cel nebun nu lungi vorba, și nu merge înaintea prostului. 
13. Ferește-te de el, ca să nu ai necaz și să nu te întinezi, atingându-te de el. 
14. Ferește-te de el și vei afla odihnă și nu te împovăra cu nebunia lui. 
15. Ce este mai greu decât plumbul și cum se cheamă el? Nebunul. 
16. Mai lesne este a purta nisip, sare și fier, decât a locui cu un om fără minte. 
17. Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuși de cutremur; așa inima cea întărită în cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme. 
18. Inima așezată pe cugetul înțelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted. 
19. Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbește vijelia; așa inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici. 
20. Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, și cel care împunge inima răscolește simțirea. 
21. Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le gonește și cel care ocărăște pe prieten strică prietenia. 
22. Asupra prietenului de vei scoate și sabia, să nu te deznădăjduiești, căci el n-o va întoarce asupra ta. 
23. Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare, 
24. Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei și de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul. 
25. Să ai credință către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătățile lui, când va fi bogat. 
26. În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru moștenirea lui împreună să moștenești. 
27. Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor și fum; așa înaintea vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile. 
28. Pe prieten a-l acoperi nu mă voi rușina și de la fața lui nu mă voi ascunde deloc. 
29. Și dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el. 
30. O, de ar pune cineva pază gurii mele, și peste buzele mele pecete de înțelepciune, ca să nu cad din pricina ei și să nu mă piardă limba mea! 

CAPITOLUL 23  
Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înțelepciunii celei adevărate, pentru înfrânarea limbii și a poftelor

1. Doamne, Părintele și Stăpânul vieții mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea și nu îngădui să alunec din pricina ei! 
2. Cine va pune peste cugetul meu bătăi? Și peste inima mea învățătura înțelepciunii? Ca rătăcirile mele să nu fie cruțate și să nu fie îngăduite păcatele? 
3. Ca greșelile mele să nu se înmulțească și păcatele mele să nu sporească și să nu cad în mâinile potrivnicilor mei și să nu se bucure de aceasta vrăjmașul meu? 
4. Doamne, Părintele și Dumnezeul vieții mele! Înălțarea ochilor nu-mi da, și pofta întoarce-o de la mine. 
5. Pofta pântecelui și a împreunării trupului să nu mă cuprindă și duhului celui fără de rușine să nu mă dai. 
6. Învățătura gurii auziți, fiilor; pe aceasta cine o va păzi nu va cădea prins. 
7. Din vorbele sale se va prinde păcătosul; ocărâtorul și trufașul vor pieri la fel. 
8. A jura nu-ți învăța gura și a numi pe Cel Sfânt nu te obișnui. 
9. Că precum sluga, care adeseori se cercetează, multe bătăi ia, așa și cel care jură și pururea numește pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăți. 
10. Bărbatul care jură mult se va umple de fărădelege și nu se va depărta de casa lui biciul. 
11. De va greși, păcatul lui asupra lui va fi, și de nu va fi cu luare aminte îndoit greșește. 
12. Și de a jurat în deșert, nu se va îndrepta, că se va umple de rele casa lui. 
13. Este grai care este deopotrivă cu moartea; să nu se afle acesta întru moștenirea lui Iacov. 
14. Că de la cei binecredincioși toate acestea se vor depărta și în păcate ei nu se vor tăvăli. 
15. Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ți obișnui gura, că întru aceea este cuvântul păcatului. 
16. Adu-ți aminte de tatăl tău și de mama ta, când șezi în mijlocul celor mari, 
17. Ca nu cumva să uiți de tine în fala lor, casă nu te porți ca un prost, 
18. Așa încât să vrei să nu te fi născut și să-ți blestemi ziua nașterii tale. 
19. Omul care se obișnuiește cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele sale, nu se va înțelepți. 
20. Două feluri de oameni înmulțesc păcatele, și al treilea aduce urgie: 
21. Sufletul fierbinte ca focul arzător, care nu se stinge până ce nu se potolește; 
22. Omul care poftește în trupul cărnii sale și nu va înceta, până nu va ațâța foc; 
23. Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârșit. 
24. Omul care păcătuiește în patul său și zice în inima sa: Cine mă vede? 
25. Întuneric este împrejurul meu, pereții mă acoperă și nimeni nu mă vede, pentru ce mă sfiesc? 
26. Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt. Astfel el se teme numai de ochii oamenilor. 
27. Și nu știe că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoși decât soarele și privesc la toate căile oamenilor și văd toate părțile cele ascunse. 
28. Mai înainte de a se fi făcut, toate sunt cunoscute Lui; așa și după ce s-au săvârșit. 
29. Unul ca acesta în ulițele cetății se va pedepsi și unde n-a gândit se va prinde. 
30. Așa și femeia care-și lasă bărbatul și face moștenitor din străini. 
31. Că întâi legea Domnului a călcat, al doilea bărbatului său a greșit, al treilea întru desfrâu s-a desfrânat, și cu bărbat străin a făcut copii. 
32. Aceasta la adunare se va aduce, și pentru fiii ei pedeapsă va fi. 
33. Nu vor spori cu rădăcina fiii ei, și ramurile ei nu vor da rod. 
34. Va rămâne întru blestem pomenirea ei și ocara ei nu se va șterge. 
35. Și vor cunoaște cei rămași că nimic nu este mai bun decât frica Domnului și nimic nu este mai dulce decât a ține poruncile Domnului. 
36. Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El. 

CAPITOLUL 24  
Lauda înțelepciunii. Folosul și cum se dobândește începerea ei.  

1. Înțelepciunea își este laudă sieși și în mijlocul poporului se va mări. 
2. Întru adunarea Celui Preaînalt va deschide gura sa și înaintea puterii Lui se va lăuda: 
3. "Eu din gura Celui Preaînalt am ieșit și ca negura am acoperit pământul. 
4. Eu întru cele înalte m-am sălășluit și scaunul meu este în stâlp de nor. 
5. Am străbătut de jur împrejur balta cerului și în fundul adâncurilor am umblat. 
6. În valurile mării și m tot pământul și în tot poporul și neamul sunt stăpână. 
7. După toate acestea am căutat odihnă și am zis: Într-a cui moștenire voi sălășlui? 
8. Atunci mi-a poruncit mie Făcătorul tuturor și Cel care m-a făcut a așezat locașul meu, 
9. Și a zis: Întru Iacov locuiește și întru Israel moștenește. 
10. Mai înainte de veac din început m-a zidit și până în veac nu mă voi sfârși. 
11. În locașul cel sfânt, înaintea lui am slujit și așa în Sion m-am întărit. 
12. În cetatea cea iubită la fel m-a odihnit și în Ierusalim este puterea mea. 
13. Și m-am înrădăcinat în popor mărit; în partea Domnului, a moștenirii Lui. 
14. Ca un cedru în Liban m-am înălțat și ca un chiparos în munții Ermonului, 
15. Ca un finic la țărmuri m-am înălțat și ca răsadurile trandafirului în Ierihon. 
16. Ca un măslin frumos în câmp și m-am înălțat ca un paltin. 
17. Ca scorțișoara și balsamul mirositor am dat miros și ca smirna cea aleasă am răspândit mireasmă. 
18. Ca galbenul și ca onixul și ca stactia și ca aerul miresmelor din cortul mărturiei. 
19. Eu ca un terebint am întins ramurile mele și ramurile mele sunt ramurile măririi și ale darului. 
20. Sunt ca o vilă cu ramuri încântătoare, dar și florile mele sunt rodul măririi și al bogăției. 
21. Apropiați-vă de mine cei ce mă poftiți și vă săturați din roadele mele. 
22. Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea și moștenirea mea decât fagurele mierii. 
23. Cei care mă mănâncă pe mine iar vor flămânzi; și cei care mă beau iar vor înseta. 
24. Cel care mă ascultă pe mine nu se va rușina și cei care lucrează întru mine nu vor păcătui". 
25. Toate acestea sunt cartea legăturii Dumnezeului celui Preaînalt, legea pe care a poruncit-o Moise moștenire adunărilor lui Iacov. 
26. Această lege face să curgă ca Fisonul înțelepciunea și ca Tigrul, în zilele primăverii. 
27. Ea umple, ca Eufratul, înțelegerea și ca Iordanul, în zilele secerii. 
28. Și arată ca lumina învățătura, ca Ghihonul în zilele culesului. 
29. Cel dintâi n-a cunoscut-o desăvârșit; așijderea și cel de pe urmă nu a dat de hotarele ei. 
30. Mai mult decât marea s-a înmulțit cugetul ei și sfatul ei decât adâncul cel mare. 
31. Și eu ca o albie de râu și ca un izvor de apă am ieșit din rai. 
32. Zis-am: Voi adăpa grădina mea și voi îmbăta sădirea mea. 
33. Iată s-a făcut mie din albie râu și din râul meu s-a făcut mare. 
34. Că învățătura ca zorile o răspândesc și o arăt până departe. 
35. Și ca proorocia voi turna învățătura și o voi lăsa pe ea în neamurile veacurilor. 
36. Vedeți că nu numai pentru mine m-am ostenit, ci pentru toți cei care caută înțelepciunea. 

CAPITOLUL 25  
Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, și trei urâte. Nouă cugetări fericesc inima. Despre femeia limbută și rea.  

l. Cu trei lucruri m-am împodobit și m-am sculat frumoasă înaintea Domnului și înaintea oamenilor: 
2. Unirea fraților, dragostea între prieteni și bărbatul cu femeia care se înțeleg bine unul cu altul. 
3. Iar trei lucruri a urât sufletul meu și foarte m-am scârbit de viața lor: 
4. Săracul trufaș, bogatul mincinos și bătrânul desfrânat și lipsit de înțelepciune. 
5. În tinerețile tale n-ai adunat, și cum vei afla la bătrânețile tale? 
6. Cât de frumos lucru este căruntețelor judecata și celor bătrâni a cunoaște sfatul. 
7. Cât este de frumoasă la cei bătrâni înțelepciunea și la cei mari înțelegerea și sfatul! 
8. Cununa bătrâneților este cunoașterea multor lucruri și mărirea lor, frica Domnului. 
9. Nouă cugetări am fericit în inima mea și a zecea o voi grăi cu limba. 
10. Omul care are bucurie de fii și care trăiește și vede căderea vrăjmașilor. 
11. Fericit este cel care locuiește cu femeie înțelegătoare și care cu limba n-a alunecat și care n-a slujit celui mai puțin vrednic decât sine. 
12. Fericit este cel care a aflat înțelepciunea și cel care o grăiește la urechile celor care o ascultă. 
13. Cât de mare este cel care a aflat înțelepciunea? Că nu este altul mai mare decât cel care se teme de Domnul. 
14. Frica Domnului toate le covârșește și cel care o ține pe ea, cui se va asemăna? 
15. Nici o rană nu este ca rana inimii și nici o răutate nu este ca răutatea femeii. 
16. Nici o asuprire nu este ca asuprirea celor care te urăsc și nici o izbândă nu este ca izbânda vrăjmașilor. 
17. Nu este cap mai înveninat decât capul șarpelui și nu este mânie ca mânia vrăjmașului. 
18. Mai bine voiesc a locui cu leu și cu balaur, decât a locui cu femeia cea rea. 
19. Răutatea femeii îi schimonosește obrazul și-i întunecă fața ca un sac. 
20. Bărbatul ei șade la masă în mijlocul vecinilor și fără voia lui geme amar. 
21. Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese ea. 
22. Cum este suișul nisipos sub picioarele bătrânului, așa este femeia limbută pentru bărbatul liniștit. 
23. Nu căuta la frumusețea femeii și nu o pofti pentru frumusețea ei. 
24. Sminteală, urâciune și rușine este când femeia hrănește pe bărbatul său. 
25. Inimă înfrântă și față tristă și rană inimii este femeia rea. 
26. Mâini leneșe și genunchi slăbănogi este femeia rea, care nu-și fericește bărbatul său. 
27. De la femeie este începutul păcatului și prin ea toți murim. 
28. Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele putere asupra ta. 
29. De nu umblă după mâna ta, de la trupul tău depărteaz-o. 

CAPITOLUL 26  
Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele și paza fetelor.  

l. Fericit este bărbatul femeii celei bune și numărul anilor lui îndoit este. 
2. Femeia vrednică înveselește pe bărbatul său și anii lui îi va umple de pace. 
3. Femeia bună este parte bună și este dată câștig celor care se tem de Domnul. 
4. Fie bogat, fie sărac, soțul ei are inima voioasă și în toată vremea fața veselă. 
5. De trei lucruri s-a temut inima mea și de al patrulea mă înfricoșez: 
6. De pâra cetății, de adunarea poporului și de asuprirea mincinoasă; acestea toate sunt mai rele decât moartea. 
7. Durere inimii și jale este femeia geloasă asupra altei femei și viciul limbii în toate se amestecă. 
8. Ca boii care nu se potrivesc la jug este femeia rea; cel care o ține pe ea este ca și cel care prinde scorpie. 
9. Urgie mare este femeia bețivă și rușinea sa nu o va acoperi nimic. 
10. Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor și în genele ei se cunoaște. 
11. Peste fata cea fără de rușine întărește paza, ca nu cumva, aflând prilej, să-și împlinească pofta sa. 
12. De ochiul nerușinat ferește-te și nu te mira de-ți va greși. 
13. Precum călătorul însetat își deschide gura și bea din orice apă îi vine la îndemână, 
14. Așa și ea în preajma oricărui par va ședea și înaintea săgeții va deschide tolba. 
15. Harul femeii va veseli pe bărbatul ei și oasele lui le va întări știința ei. 
16. Darul Domnului este femeia tăcută și femeia bine crescută nu are preț pe pământ. 
17. Dar peste dar este femeia rușinoasă  și nici o comoară nu prețuiește cât o femeie înfrânată. 
18. Soarele când răsare întru cele înalte ale Domnului și frumusețea femeii celei bune, podoabă este casei sale. 
19. Lumina care luminează în sfeșnicul cel sfânt, așa este un chip frumos pe un trup bine împlinit. 
20. Stâlpi de aur pe temeiuri de argint și picioarele frumoase peste tălpile cele bine-întărite. 
21. Fiule, păzește-ți întreagă floarea vârstei tale și nu da altora tăria ta. 
22. Pentru două lucruri se întristează inima mea și pentru al treilea îmi vine mânie: 
23. Omul bogat care se calicește și răbdă de foame și oamenii cei cu nume mare când nu sunt băgați în seamă. 
24. Când se abate cineva de la dreptate la păcat, Domnul pe acela-l va găti spre sabie. 
25. Greu scapă neguțătorul de greșeală și cârciumarul nu este fără de păcat. 

CAPITOLUL 27  
Despre lipsă și scumpete. Despre cumpărare și vânzare. Înfrânarea limbii, câștigarea prietenilor.  

l. Din pricina banilor, mulți au păcătuit și cine caută să se îmbogățească își întoarce ochiul de la dreptate. 
2. Între încheieturile pietrelor se înfige țărușul și între vânzare și cumpărare se va strânge păcatul. 
3. De nu se va ține cineva pe sine cu sârguință în frica Domnului, curând se va nărui casa lui. 
4. Când se clatină ciurul, rămân gunoaiele; tot așa și pleava omului în vorbele lui. 
5. Vasele olarului le lămurește cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. 
6. Cum a fast lucrat pomul, arată rodul lui; așa și cuvântul arată gândul cel din inima omului. 
7. Să nu lauzi pe nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare u omului. 
8. De vei alerga după dreptate, o vei prinde și te vei îmbrăca cu ea ca și cu o haină lungă de mărire. 
9. Păsările la cele ce sunt asemenea lor poposesc și adevărul la cei care îl fac se întoarce. 
10. Leul pândește vânatul; așa și păcatele pe cei care fac nedreptăți. 
11. Vorba celui cuvios este totdeauna cu înțelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna. 
12. Când te afli în mijlocul proștilor, cruță-ți vremea; iar cu cei înțelepți zăbovește fără teamă. 
13. Vorbirea proștilor este o groază și râsul lor izbucnește în desfătările păcatului. 
14. Vorba celui care mult se jură zbârlește părul și când se ceartă îți asurzește urechile. 
15. Vărsare de sânge vine din vrajba trufașilor și sudalma lor este grea la auz. 
16. Cel care descoperă tainele a pierdut credința și nu va afla prieten după inima sa. 
17. Iubește pe prieten și fii credincios cu el; iar de vei descoperi tainele lui, nu vei mai fi prieten cu el. 
18. Căci precum un om și-a pierdut moștenirea, așa și tu ai pierdut prietenia aproapelui tău. 
19. Și ca și cum ai fi slobozit o pasăre din mâna ta, așa ai scăpat pe prietenul tău și nu-l vei mai câștiga pe el. 
20. Nu alerga după el, că mult s-a depărtat și a fugit ca o căprioară din laț. 
21. Că rana se poate lega și pentru vrajbă este pace; iar cel care a descoperit tainele a pierdut încrederea. 
22. Cel care face cu ochiul meșteșugește rele și cel înțelept se va depărta de el. 
23. Înaintea ochilor tăi, îndulci-va gura sa și de cuvintele tale se va mira, lăudându-te; 
24. Iar în spate își va schimba vorbirea și îți va pune în seamă cuvinte care rănesc. 
25. Multe am urât, dar pe acesta mai mult decât orice; și Domnul îl va urî de asemenea. 
26. Cel care aruncă piatră în sus, peste capul său o aruncă și lovitura vicleană dă naștere la răni. 
27. Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea și cel care întinde cursă se va prinde în ea. 
28. Cel care face rele, peste el vor cădea și nu va cunoaște de unde-i vin. 
29. Batjocura, sudalma este partea celor trufași și pedeapsa ca leul va pândi asupra lor. 
30. În laț se vor prinde cei care se bucură de căderea celor drepți și durerea îi va mistui mai înainte de a muri. 
31. Mânia și urgia sunt lucruri urâte; și bărbatul păcătos le ține minte. 

CAPITOLUL 28  
A nu pofti izbândă, ci a ierta strâmbătatea. Răutățile limbii, primejdiile și înfrânarea ei.  

l. Cel care se răzbună, de la Domnul va afla pedeapsă și păcatele lui le va ține minte. 
2. Iartă nedreptatea aproapelui tău și, atunci când te vei ruga tu, ți se vor ierta păcatele. 
3. Omul care ține mânie asupra omului, cum poate să ceară de la Dumnezeu vindecare? 
4. De omul cel asemenea lui nu-i este milă și pentru păcatele sale se roagă. 
5. El fiind trup, ține mânie, și cine va curăți păcatele lui? 
6. Adu-ți aminte de cele mai de pe urmă, de stricăciune și de moarte și te păzește de vrajbă și rămâi întru porunci. 
7. Adu-ți aminte de porunci și de așezământul de lege al Celui Preaînalt și nu te mânia pe aproapele, iertându-i lui neștiința. 
8. Depărtează-te de vrajbă și vei împuțina păcatele, că omul mânios va ațâța vrajbă. 
9. Și omul păcătos va tulbura pe prieten și, intre oamenii cei ce au pace, va arunca vrajbă. 
10. Precum este materia focului, așa se va aprinde și după putere vrajba va crește. 
11. După puterea omului va fi mânia lui; și după cum este avuția lui; va înălța mânia sa. 
12. Sfada grabnică aprinde foc și vrajba grabnică varsă sânge. 
13. De vei sufla în scânteie, se va aprinde, și de vei scuipa peste ea, se va stinge; amândouă ies din gura ta. 
14. Pe bârfitor și pe cel cu două limbi blestemați-i, că pe mulți care aveau pace i-au pierdut. 
15. Limba clevetitoare pe mulți i-a clătinat și i-a risipit dintr-un neam într-alt neam și cetăți tari a surpat și casele celor mari a stricat. 
16. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit și le-a lipsit de ostenelile lor. 
17. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu liniște. 
18. Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frânge oasele. 
19. Mulți au pierit de ascuțișul sabiei, dar mai mulți de uneltirile limbii. 
20. Fericit este cel care a scăpat de ea și care n-a trecut în mânia ei, 
21. Care n-a tras jugul ei și cu legăturile ei nu s-a legat. 
22. Că jugul ei jug de fier este și legăturile ei sunt legături de aramă. 
23. Moarte rea este moartea ei și mai de folos este șeolul decât ea. 
24. Nu va birui pe cei binecredincioși și în văpaia ei nu vor arde. 
25. Cei care părăsesc pe Domnul vor cădea într-însa și se va ațâța întru ei și nu se va stinge. 
26. Se va trimite asupra lor, ca leul; și ca pardosul fi va pierde. 
27. Vezi, îngrădește moșia ta cu spini și argintul tău și aurul tău leagă-l bine. 
28. Și cuvintelor tale fă jug și cumpănă și gurii tale fă-i ușă și încuietoare. 
29. Ia aminte ca nu cumva să aluneci cu ea și să nu cazi înaintea celui ce te pândește cu vicleșug. 

CAPITOLUL 29  
Despre împrumut și chezășie. Milostenia, oaspeții cei nemulțumitori și despre străinii nerecunoscători.  

l. Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; și cel care dă din punga sa, ține poruncile. 
2. Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; și iarăși înapoiază aproapelui la vremea sa. 
3. Ține-te de cuvânt și te încrede lui și totdeauna vei afla ce-ți trebuie. 
4. Mulți au socotit împrumutul ca bani găsiți și au făcut necaz celor care i-au ajutat pe ei. 
5. Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă și pentru banii aproapelui vorbește cu glas ademenitor, 
6. Iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, și se apără cu cuvinte de lene și învinuiește vremea. 
7. De va putea, abia va întoarce jumătate și o va socoti ca bani dați de pomană. 
8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit de bani, i se face lui vrăjmaș pe degeaba. 
9. Blesteme și sudalme îi va răsplăti și, în loc de cinste, îi va plăti cu necinste. 
10. Mulți, pentru această răutate, se întorc de către om și nu împrumută, temându-se să nu se păgubească în zadar. 
11. Însă cu cel smerit fii îngăduitor și nu întârzia a face milă cu el. 
12. Pentru poruncă, ajută pe sărac și în sărăcia lui să nu-l întorci deșert. 
13. Jertfește banii tăi, pentru un frate și un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră, pierzându-se. 
14. Pune-ți comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt și-ți va folosi mai mult decât aurul. 
15. Grămădește milostenii în cămările tale și ele te vor scoate din orice nenorocire. 
16. Mai mult decât pavăza puterii și decât sulița tăriei ele se vor război pentru tine împotriva vrăjmașului. 
17. Bărbatul bun se pune chezaș pentru aproapele său; iar cel care a pierdut rușinea îl va părăsi. 
18. Binele făcut de chezaș nu-l uita, că el și-a pus viața pentru tine. 
19. Binele chezașului îl strică păcătosul și cel nemulțumitor în cuget părăsește pe cel care l-a izbăvit. 
20. Chezășia pe mulți drepți i-a pierdut și i-a azvârlit încoace și încolo ca valurile mării. 
21. Pe bărbații puternici i-a scos din case și i-a făcut să rătăcească pe la neamuri străine. 
22. Păcătosul, căzând în chezășie și gonind după câștig nedrept, va cădea în judecată. 
23. Ajută pe aproapele tău după puterea ta și ia aminte să nu cazi. 
24. Cele mai de seamă lucruri în viața omului sunt apa, pâinea, haina și o casă, pentru adăpost. 
25. Mai bună este viața săracului, sub acoperământ de scânduri, decât ospețe luminate în străini. 
26. Spre mic și spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puțin sau mult, fii mulțumit și nu vei fi socotit ca un străin. 
27. Tristă este viața să umbli din casă în casă, și unde te vei opri, nu vei îndrăzni să deschizi gura ta. 
28. Vei ospăta și vei adăpa nemulțumitori și de la ei vei auzi amărăciuni: 
29. "Vino încoace, tu cel străin, și pune masa și cu ce va fi în mâna ta hrănește-mă". 
30. "Ieși, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, că mi-a venit oaspete fratele meu și-mi trebuie casa!" 
31. Grele sunt acestea omului care are minte: certarea stăpânului casei și ocara că ești cămătar. 

CAPITOLUL 30  
Despre certarea și învățătura poruncilor. Îngrijirea sănătății. Veselia, cumpătarea și înfrânarea.  

1. Cel care iubește pe fiul său îl bate, ca mai pe urmă să se bucure de el. 
2. Cel care ceartă pe fiul său va avea mulțumire și între cei cunoscuți se va lăuda eu el. 
3. Cel care învață pe fiul său întărâtă pe vrăjmași și înaintea prietenilor se va bucura pentru el. 
4. Murit-a tatăl lui și este ca și cum n-ar fi murit, pentru că asemenea lui și-a lăsat după sine. 
5. În fața sa l-a văzut și s-a bucurat și la moartea sa nu s-a întristat. 
6. Asupra vrăjmașilor a lăsat răzbunător și prietenilor răsplătitor de har. 
7. Cel care este moale cu fiul său va lega rănile lui și de orice strigăt se vor tulbura cele dinlăuntru ale lui. 
8. Calul neîmblânzit ajunge nărăvaș, așa și un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut. 
9. Dacă ești drăgăstos cu fiul tău, te va înfricoșa; joacă-te cu el și te va întrista. 
10. Nu râde cu el, ca să nu te doară împreună cu el și mai pe urmă să ți se strepezeaseă dinții. 
11. Nu-l lăsa în voia lui la tinerețe și nu trece cu vederea greșelile lui. 
12. Pleacă grumazul lui la tinerețe și bate-l până este prunc, ca nu cumva, încăpățânându-se, să nu te asculte. 
13. Ceartă pe fiul tău și fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească întru rușine. 
14. Mai bun este săracul sănătos și tare eu puterea, decât bogatul care are trupul său rănit. 
15. Sănătatea și buna tărie este mai bună decât tot aurul, și trupul sănătos și eu putere, decât avuția nenumărată. 
16. Nu este mai bună avuția decât sănătatea trupului și nu este bucurie mai mare decât bucuria inimii. 
17. Mai bună este moartea decât viața amară sau decât boala necontenită. 
18. Bunătăți multe, vărsate împrejurul gurii celei închise, sunt ca bucatele cele puse la mormânt. 
19. Ce folosește idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase; așa este cel care stăpânește avuția, dar nu se poate bucura de ea. 
20. Cel care vede cu ochii și suspină este ca famenul care îmbrățișează pe fecioară și suspină. 
21. Nu da spre întristare sufletul tău și nu te necăji eu sfatul tău. 
22. Veselia inimii este viața omului și bucuria este îndelungarea zilelor lui. 
23. Iubește-ți sufletul tău și-ți mângâie inima ta și departe de la tine gonește întristarea, 
24. Că pe mulți i-a omorât întristarea și nu este folos întru ea. 
25. Pizma și mânia împuținează zilele și grija aduce bătrânețile mai înainte de vreme. 

CAPITOLUL 31  
Despre bogăție și sărăcie. Sfaturi la petreceri. Vinul, cumpătarea și îngrijirea sănătății.  

1. Privegherea celui bogat topește trupul lui și grija lui strică somnul. 
2. Grija privegherii gonește ațipirea și ca boala grea alungă somnul. 
3. Ostenitu-s-a bogatul strângând bani și întru odihna sa se satură de desfătările sale. 
4. Săracul se zbuciumă pentru că nu are cu ce trăi, iar când se odihnește toate îi lipsesc. 
5. Cel care iubește aurul nu se va îndrepta și cel care aleargă după stricăciune se va sătura de ea. 
6. Mulți au căzut pentru aur și înaintea lor le-a fost pieirea. 
7. Lemn de împiedicare este aurul celor ce-i jertfesc lui și tot cel fără de minte se va prinde în el. 
8. Fericit este bogatul care s-a aflat fără de prihană și după aur n-a umblat. 
9. Cine este acesta? Și-l vom ferici, că a făcut lucruri minunate întru poporul său. 
10. Cine a fost încercat cu aurul și a rămas desăvârșit și i-a fost lui spre laudă? 
11. Cine este acela care a putut călca porunca și n-a călcat-o? Și a putut face rău și n-a făcut? 
12. Se vor întări bunătățile lui și milosteniile lui le va povesti adunarea. 
13. Când șezi la masă mare, să nu deschizi spre ea gura ta, 
14. Și să nu zici: "Multe sunt puse pe masă!" Adu-ți aminte că rău lucru este ochiul viclean. 
15. Ce este mai rău între lucrurile create, decât ochiul viclean? Pentru aceea la toate câte vede lăcrimează. 
16. Să nu-ți întinzi mâna unde altul se va uita, ca să nu-ți bagi mâna cu el în blid. 
17. Din tine însuți cunoaște ale aproapelui și la tot lucrul gândește. 
18. Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta și nu plescăi, ca să nu te faci nesuferit. 
19. Isprăvește cuviincios cel dintâi și nu fi nesățios, ca să nu smintești. 
20. Și când șezi între mai mulți, să nu întinzi mâna ta mai înainte de ei. 
21. Omul bine-crescut se îndestulează cu puțin și în așternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare. 
22. Cu somn sănătos se odihnește pântecele celui cumpătat; se scoală dimineața și sufletul lui e limpede. 
23. Truda nesomnului și a greții și durerile îmbuibării sunt cu omul nesățios. 
24. Și de te-ai silit în mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur și te vei simți ușurat. 
25. Ascultă-mă, fiule, și bagă de seamă și mai pe urmă vei înțelege cuvintele mele. 
26. În toate lucrurile tale fii cumpătat și nici o neputință nu te va întâmpina. 
27. Pe cel ce dă ospețe strălucite, îl vor binecuvânta buzele și mărturia dărniciei lui este întemeiată. 
28. Asupra mesei zgârcitului va cârti cetatea și mărturia răutății lui este adevărată. 
29. La vin nu te face viteaz, că pe mulți i-a pierdut vinul. 
30. Cuptorul încearcă oțelul călit; tot așa și vinul, inimile trufașilor, care stau gata să se încaiere. 
31. Întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură. 
32. Ce viață are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să veselească pe oameni. 
33. Bucuria inimii și veselia sufletului este vinul, când se bea la vreme cu măsură. 
34. Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri și căderi face. 
35. Beția înmulțește mânia celui fără de minte spre împiedicare și împuținează virtutea și agonisește răni. 
36. La ospățul vinului să nu mustri pe aproapele tău și să nu-l defaimi la veselia lui. 
37. Cuvânt de batjocură să nu-i zici și să nu-l necăjești cu vreo cerere. 

CAPITOLUL 32  
Cum se păstrează sănătatea. Respectul bătrânilor. Încrederea în sine și credința în Dumnezeu.  

1. Povățuitor te-a pus; nu te ține mare, fii între ei ca și unul dintre ei. 
2. Grijește de ei și apoi șezi, și, după ce vei face toate cele ce trebuie, culcă-te, 
3. Ca să te veselești de ei și, pentru podoabă, să iei cunună. 
4. Grăiește tu, cel care ești mai bătrân, cu bună știință, că ți se cuvine și să nu împiedici muzica. 
5. Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba și, când nu este vreme, nu te arăta înțelept. 
6. Ca un inel cu piatră scumpă pe podoabă de aur este rostul cântăreților la ospățul vinului. 
7. Pecete de smarald cu meșteșug de aur este glasul cântăreților la vinul cei dulce. 
8. Grăiește, tânărule, când ai nevoie; însă după ce de două trei ori te va întreba. 
9. Strânge-ți cuvântul; cu puține spune multe; fii ca unul care știe, clar care tace. 
10. Între cei mai mari nu te face ca și cum ai fi asemenea lor și, altul grăind, nu vorbi multe. 
11. Înaintea trăsnetului se grăbește fulgerul; și înaintea celui rușinos va merge harul. 
12. La vreme te scoală și nu fi cel mai de pe urmă; aleargă acasă și nu fi leneș. 
13. Acolo fii mulțumit și-ți împlinește dorințele tale și să nu grăiești cuvânt trufaș. 
14. Și pentru aceasta binecuvintează pe Cel care te-a făcut și veselește-te din bunătățile Lui. 
15. Cel care se teme de Domnul va primi învățătura și cei care mânecă (îl caută dis-de-dimineață) vor afla bunăvoință. 
16. Cel care caută legea se va sătura de ea și cel care se fățărnicește se va împiedica în ea. 
17. Cei care se tem de Domnul vor afla dreapta judecată și îndreptări ca lumina vor aprinde. 
18. Omul păcătos se ferește de mustrare și după voia lui își va afla potrivire. 
19. Bărbatul cel de sfat nu va părăsi cugetarea; iar cel străin și trufaș nu se va teme de frică, chiar dacă va face ceva fără de sfat. 
20. Fără de sfat nimic să nu faci; și după ce faci, să nu-ți pară rău. 
21. Pe cale surpată nu merge, ca să nu te împiedici de pietriș. 
22. Nu te încrede nici în drumul cel drept și de fiii tăi te păzește. 
23. În tot lucrul crede sufletului tău, că aceasta este paza poruncilor. 
24. Cel care crede legii ascultă de porunci; și cel care nădăjduiește spre Domnul nu se va lipsi. 

CAPITOLUL 33  
Dumnezeiasca înțelepciune pe unii îi înalță, iar pe alți îi smerește. Bărbatul înțelept nu se supune prostiei fiului său, nici femeii, nici altcuiva.  

1. Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără numai ispita și iarăși îl va izbăvi. 
2. Bărbatul înțelept nu va urî legea, iar cel care se fățărnicește în aceea este ca o corabie în furtună. 
3. Omul înțelegător va crede legii și legea îi va fi credincioasă. 
4. Pregătește cuvântul și așa vorbește, leagă împreună învățătura și răspunde. 
5. Ca roata carului este inima nebunului și ca osia pe care se întoarce este gândul lui. 
6. Ca un armăsar este prietenul hulitor; el nechează oricine ar încăleca pe el. 
7. Pentru ce zi pe zi întrece și toată lumina zilei anului de la soare este? 
8. Prin înțelepciunea Domnului ele s-au deosebit între ele, că El a statornicit vremurile felurite și zilele de praznic. 
9. Dintre ele pe unele le-a înălțat și le-a sfințit; pe altele le-a pus în numărul zilelor. 
10. Și toți oamenii sunt din țărână și din pământ a fost zidit Adam. 
11. Cu mulțimea științei Domnul i-a osebit și a schimbat căile lor. 
12. Dintre ei a binecuvântat și a înălțat, i-a sfințit și i-a apropiat la Sine. 
13. Dintre ei a blestemat și a supus și i-a scos din locașurile lor. 
14. Ca lutul olarului, așa sunt în mâna Lui; toate căile Lui, după bună plăcerea Lui. 
15. Așa sunt oamenii în mâna Celui care i-a făcut, ca să le dea după judecata Sa. 
16. Împotriva răului este binele și împotriva morții, viața. 
17. Așa și împotriva cuviosului, cel păcătos. 
18. Așijderea privește la toate lucrurile Celui Preaînalt; ele sunt perechi, perechi, una împotriva celeilalte. 
19. Și eu, deși sunt ca unul venit pe urmă, am privegheat și am moștenit tot ca de la început, 
20. Ca unul care adună în vie pe urma culegătorilor, dar cu binecuvântarea Domnului am ajuns și ca cel care culege am umplut teascul. 
21. Socotiți că nu numai pentru mine singur m-am ostenit; ci și pentru toți cei care caută învățătura. 
22. Ascultați-mă pe mine, mai-marii poporului; și povățuitorii adunării, băgați în urechi. 
23. Fiului și femeii, fratelui și prietenului, în viața ta, să nu le dai putere asupra ta. 
24. Și banii tăi să nu-i dai altuia, ca să nu-ți pară rău și să te rogi pentru ei. 
25. Până trăiești și este sufletul întru tine, nici unui trup nu te supune. 
26. Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauți la mâinile lor. 
27. În toate lucrurile tale fii tu stăpânul și nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată. 
28. În ziua sfârșitului zilelor vieții tale și la vremea morții, să-ți împarți moștenirea. 
29. Mâncare, toiag și povară la asin; iar la slugă pâine, certare și lucru. 
30. Lucrează cu sluga și vei afla odihnă; dacă slobozești mâinile lui, el va cere libertate. 
31. Jugul și hamul pleacă grumajii și pe sluga cea rea legăturile și caznele. 
32. Pune-l la lucru, ca să nu șadă, că multă răutate a învățat lenevirea. 
33. La lucru pune-l precum se cuvine și de nu te va asculta, îngreuiază obezile lui. 
34. Și să nu faci nimic afară din cale și fără de judecată nimic să nu lucrezi. 
35. De ai slugă, să fie cu tine, că ai câștigat-o cu sânge. 
36. De ai slugă, îngrijește-o ca și pe tine însuți, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea nevoie de ea. 
37. De o vei necăji și va fugi, în care parte de loc o vei căuta? 

CAPITOLUL 34  
Deșertăciunea visurilor și a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorarea săracului și simbria slugii.  

l. Deșarte nădejdi și mincinoase își face omul cel neînțelegător și visurile fac pe cei neînțelepți să-și iasă din fire. 
2. Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor. 
3. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate. 
4. De la diavol ce poți scoate curat? Și din minciună ce poți scoate adevărat? 
5. Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele deșarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează. 
6. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele. 
7. Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei care au nădăjduit în ele. 
8. Fără minciună se împlinește legea și înțelepciunea este desăvârșită în sinceritate. 
9. Omul învățat multe a cunoscut și cel care știe multe înțelepțește va grăi. 
10. Cel care nu a învățat știe puține, iar cel care a umblat multe țări a înmulțit înțelepciunea. 
11. Multe am văzut în călătoriile mele și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea. 
12. De multe ori am fost în primejdie de moarte și am scăpat prin acestea. 
13. Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui. 
14. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui. 
15. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul. 
16. Și în cine se reazemă și cine este întărirea lui? 
17. Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic și întărire vajnică este Domnul; 
18. Adăpost împotriva vântului din deșert, umbră împotriva arșiței de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor. 
19. El înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, viață și binecuvântare. 
20. Cel care jertfește din nedreptate, aduce prinos hulit și nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege. 
21. Nu binevoiește Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiți; nici înmulțirea jertfelor celor nelegiuiți nu curățește păcatele. 
22. Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său. 
23. Pâinea celor lipsiți este viața săracilor și cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge. 
24. Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca și cel care omoară pe aproapele său, și cel care oprește simbria slugii, ca acel care varsă sânge. 
25. Când unul zidește și altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc? 
26. Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul? 
27. Cine se spală de la mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit spălarea? 
28. Așa omul cel care postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași. 
29. Rugăciunea lui, cine o va asculta? Și ce a folosit smerindu-se pe sine? 

CAPITOLUL 35  
Despre jertfele plăcute și neplăcute lui Dumnezeu. Mângâierea văduvelor, săracilor și a orfanilor.  

1. Cel care păzește legea înmulțește jertfele. 
2. Jertfește jertfă de împăcare cel care ia aminte la porunci. 
3. Și cel care mulțumește este ca și cel care aduce jertfă făină curată de grâu; și cel care face milostenia este ca și cel care jertfește jertfă de laudă. 
4. Plăcut este Domnului când te depărtezi de răutate și jertfă cu curățenie este când te desparți de strâmbătate. 
5. Să nu te arăți în fața Domnului cu mâinile goale, că toate jertfele sunt din porunca legii. 
6. Jertfa dreptului unge jertfelnicul și mirosul ei bun este înaintea Celui Preaînalt. 
7. Jertfa bărbatului drept este primită și pomenirea ei nu se va uita. 
8. Cu ochi buni slăvește pe Domnul și să nu împuținezi pârga mâinilor tale. 
9. Totdeauna când dai, fii cu față voioasă și cu bucurie sfințește zeciuiala. 
10. Dă Celui Preaînalt, precum ți-a dat El, și dă din toată inima din câștigul mâinilor tale, 
11. Că Domnul este răsplătitor și cu șapte părți îți va răsplăti. 
12. Nu Îl cumpăra cu daruri, că nu le va primi. 
13. Nu nădăjdui în jertfa nedreaptă, că Domnul este judecător și nu este la El părtinire. 
14. Nu va primi Domnul pe cel care asuprește pe sărac, iar rugăciunea celui asuprit o va asculta. 
15. Nu va trece cu vederea rugăciunea sărmanului și nici pe văduvă când I se va jelui. 
16. Oare nu curg lacrimile văduvei pe obraz? Strigarea ei asupra celui care i le-a stors va fi auzită. 
17. Cel care slujește lui Dumnezeu, cu bunăvoință va fi primit și rugăciunea lui până la nori va ajunge. 
18. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii și nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. 
19. Și nu se va depărta până ce va lua aminte Cel Preaînalt și va face judecată cu dreptate și dreptatea va da-o. 
20. Și Domnul nu va zăbovi, nici va îndelunga răbdarea peste ei, până nu va zdrobi mijlocul celor nemilostivi. 
21. Și neamurilor va răsplăti cu pedeapsă, până ce va strica mulțimea batjocoritorilor și sceptrele nelegiuiților le va zdrobi; 
22. Până ce va răsplăti omului după lucrurile lui și lucrurilor oamenilor după gândurile lor; 
23. Până ce va judeca judecata poporului Său și-l va veseli cu mila Sa. 
24. Frumoasă este mila în vremea necazului poporului lui, ca norii cei de ploaie în vremea secetei. 

CAPITOLUL 36  
Rugăciunea pentru Israeliți și pentru sfânta cetate cea asuprită de neamurile străine. Lauda femeii celei bune și înțelepte.  

1. Miluiește-ne pe noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, și cercetează-ne! 
2. Trimite frica Ta peste toate neamurile. 
3. Ridică mâna Ta peste neamurile cele străine, ca să vadă puterea Ta. 
4. Precum înaintea lor Te-ai sfințit întru noi, așa și înaintea noastră Te mărește întru ei. 
5. Ca să Te cunoască pe Tine, precum și noi Te-ai cunoscut; că nu este Dumnezeu afară de Tine, Doamne. 
6. Înnoiește semnele și schimbă minunile. 
7. Mărește mina Ta și brațul cel drept. 
8. Deșteaptă mânia Ta și varsă iuțimea Ta. 
9. Pierde pe vrăjmași ți distruge pe potrivnic. 
10. Grăbește vremea și-ți adu aminte de jurământ, ca să se povestească măririle Tale. 
11. Iuțimea focului să mistuiască pe cel care a scăpat, și cei care asupresc pe poporul Tău să-și găsească pieirea. 
12. Zdrobește capetele celor întâi-stătători ai vrăjmașilor care zic: "Nu este nimeni afară de noi!" 
13. Adună toate neamurile lui Iacov și dă-le iar moștenirea, ca la început. 
14. Miluiește, Doamne, poporul, care se cheamă cu numele Tău și pe Israel, pe care cu întâiul născut l-ai asemănat. 
15. Milostivește-Te spre Ierusalim, cetatea sfântului Tău locaș, cetatea odihnei Tale. 
16. Umple Sionul de lauda Ta și locașul Tău de slava Ta. 
17. Dă mărturie lucrurilor Tale celor din început și împlinește proorocirile făcute întru numele Tău. 
18. Dă plată celor care Te așteaptă pe Tine și dă crezământ proorocilor Tăi. 
19. Ascultă, Doamne, rugăciunea celor care se roagă ție pentru poporul Tău, după binecuvântarea lui Aaron, ca să cunoască toți cei de pe pământ că Tu, Doamne, ești Dumnezeul veacurilor". 
20. Pântecele primește mâncare, însă este o bucată mai bună decât altă bucată. 
21. Gâtlejul cu gustul alege bucatele vânatului; așa inima cea înțeleaptă, cuvintele cele mincinoase. 
22. Inima îndărătnică aduce mâhnire, însă omul cel învățat știe să stea împotriva ei. 
23. Femeia primește orice bărbat, dar sunt fete mai bune decât altele. 
24. Frumusețea femeii veselește fața și covârșește toată pofta omului. 
25. De este pe limba ei milă și blândețe, atunci bărbatul ei este rar între oameni. 
26. Cel care își câștigă o asemenea femeie are bună agonisită, ajutor după sine și stâlp de odihnă. 
27. Unde nu este gard, se va jefui agoniseala; și unde nu este femeie, acolo este suspin și neorânduială. 
28. Că cine va crede tâlharului celui sprinten, care umblă din cetate în cetate? Așa și omului care n-are cuib și sălășluiește oriunde înserează. 

CAPITOLUL 37  
Să se deosebească prietenii cei adevărați de cei mincinoși și sfetnicii cei drepți de cei fățarnici; despre cumpătare.  

1. Tot prietenul zice: Eu am ținut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele. 
2. Oare nu este întristare până la moarte, când tovarășul și prietenul se fac dușmani? 
3. O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleșug? 
4. Tovarășul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici. 
5. Prietenul adevărat se luptă cu dușmanul și pune mâna pe scut în fața potrivnicului. 
6. Să nu uiți pe prietenul tău, când este în război și să nu-l uiți întru averile tale. 
7. Tot sfetnicul își laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la interesele lui. 
8. Păzește-ți sufletul tău de sfetnic și cunoaște întâi care este lipsa lui, că el urmărește interesul lui, 
9. Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta și să-ți zică: Bună este calea ta și va sta în preajmă ca să vadă ce ți se va întâmpla. 
10. Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, și de cel care îți pizmuiește soarta, ascunde-ți sfatul tău; 
11. Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război, 
12. Nici cu neguțătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare, 
13. Nici cu cel pizmaș despre mulțumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare, 
14. Nici cu cel leneș despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârșire, nici cu sluga cea leneșă despre multă lucrare. 
15. Despre nimic nu te sfătui cu aceștia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaște că ține poruncile Domnului, 
16. Al cărui suflet este ca și sufletul tău și, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine. 
17. Sfatul inimii ți-l întărește, că nu-ți este ție mai credincios altul decât acela. 
18. Că sufletul omului se obișnuiește uneori a vesti pe om mai mult decât șapte iscoade, care șed în loc înalt ca să ia seama. 
19. Și întru toate acestea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta. 
20. Începutul a tot lucrul este cuvântul, și înainte de toată fapta este sfatul. 
21. Semnul schimbării inimii este fața și se arată în patru chipuri: binele și răul, viața și moartea și limba pururea stăpânește pe acestea. 
22. Este câte un om înțelept care pe mulți învață și sufletului său îi este fără de folos. 
23. Cel care se arată înțelept în cuvinte, urât va fi și se va lipsi de toată hrana, 
24. Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înțelepciunea este lipsit. 
25. Dar este câte unul înțelept pentru sufletul său și roadele înțelegerii lui sunt crezute. 
26. Bărbatul înțelept învață pe poporul său și roadele înțelegerii lui rămân. 
27. Bărbatul înțelept se va umple de binecuvântare și-l vor ferici toți cei care îl vor vedea. 
28. Viața omului are zile nenumărate și zilele lui Israel sunt nenumărate. 
29. Cel înțelept întru poporul său va moșteni credința și numele lui în veac va fi viu. 
30. Fiule! În viata ta cercetează-ti sufletul tău și vezi ce este rău și nu-i da lui! 
31. Că nu toate tuturor folosesc și nu tot sufletul întru tot binevoiește. 
32. Nu fi nesățios în nici o desfătare, și nu te apleca la mâncăruri multe. 
33. Că în mâncărurile cele multe va fi durere și nesațiul va veni până la îngrețoșare. 
34. Pentru nesaț mulți au pierit; iar cel înfrânat își va spori viața. 

CAPITOLUL 38  
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morți; despre meșteșuguri și lucrarea pământului. 

1. Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul. 
2. Că de la Cel Preaînalt este leacul și de la rege va lua dar. 
3. Știința doctorului va înălța capul lui și înaintea celor mari va fi minunat. 
4. Domnul a zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu se va scârbi de ele. 
5. Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui? 
6. Și El a dat oamenilor știință, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate. 
7. Cu acestea tămăduiește și ridică durerea; 
8. Spițerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârșit lucrurilor Domnului și pace de la El este peste fața pământului. 
9. Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului și El te va tămădui. 
10. Depărtează păcatul și întinde mâinile spre faptele drepte și de tot păcatul curățește inima ta. 
11. Dă miros cu bună mireasmă și pomenire de făină de grâu și junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile. 
12. Și doctorului dă-i loc că și pe el l-a făcut Domnul și să nu se depărteze de la tine, că și de el ai trebuință. 
13. Că este vreme când și în mâinile lui este miros de bună mireasmă. 
14. Că și el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă și sănătate spre viață. 
15. Cel care păcătuiește împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului. 
16. Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi și, ca și cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea. 
17. Și după cuviință tu acoperă trupul lui și nu trece cu vederea înmormântarea lui. 
18. Amară plângere fă și fierbinte tânguire. 
19. Și te jelește, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea și te mângâie de întristare. 
20. Că din întristare vine moarte, și întristarea inimii slăbește virtutea. 
21. Necazul statornic este mai rău decât moartea și o viață împovărată împinge inima la blestem. 
22. Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ți aminte de cele de pe urmă. 
23. Și nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat și acestuia nu vei folosi și ție însuți vei face rău. 
24. Adu-ți aminte de judecata lui, că așa va fi și a ta; mie ieri, și ție azi. 
25. Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui și te mângâie despre el pentru ieșirea duhului lui. 
26. Înțelepciunea cărturarului pe încet se câștigă și cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieții se va înțelepți. 
27. De ce înțelepciune se va umple cel care ține plugul și se fălește cu mânuirea boldului, 
28. Care mână boii și-și trece viața cu ei și vorba lui este numai despre vilei? 
29. Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda și privegherea lui va fi despre hrana boilor. 
30. La fel este cu orice dulgher și orice zidar, care noaptea și ziua le petrece muncind. 
31. La fel, cel care sapă săpături de peceți; gândul lui este cum să schimbe chipurile. 
32. Inima sa o va sili, ca să asemene desenul și privegherea lui, ca să săvârșească lucrul. 
33. Așa meșterul de fier, șezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului. 
34. Aburul focului va învârtoșa carnea lui și cu înfierbântarea cuptorului se va lupta. 
35. Sunetul ciocanului umple urechea lui și ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit. 
36. Inima sa o va pune spre săvârșirea lucrurilor și privegherea lui este ca să le împodobească după ce le săvârșește. 
37. Tot așa olarul, șezând la lucrul său și învârtind cu picioarele sale roata, 
38. Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă. 
39. Cu mâinile sale va închipui lutul și sub picioarele sale va îndupleca vârtoșia lutului. 
40. Inima sa o va da ca să săvârșească netezirea și privegherea lui ca să curele cuptorul. 
41. Toți aceștia întru mâinile lor nădăjduiesc și fiecare în meșteșugul său este înțelegător. 
42. Fără de aceștia nu se zidește cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate. 
43. Dar la adunare nu vor trece mai sus; și așezământul judecății nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea și judecata. 
44. Și în pilde nu se vor pricepe. 
45. Ci ei întăresc zidirile veacului și pofta lor este lucrarea meșteșugului. 
46. Altfel este cel care își închină sufletul său și cugetă în legea Celui Preaînalt. 

CAPITOLUL 39  
Cel înțelept cercetează cuvintele și faptele celor de demult; datoriile înțeleptului. Dumnezeu este lăudat întru toate lucrurile Lui.  

1. Înțelepciunea tuturor celor de demult o va cerceta înțeleptul și în proorocii se va îndeletnici. 
2. Graiurile bărbaților celor vestiți le va păzi și va străbate cuvintele cele pline de tâlc. 
3. Înțelesul ascuns al pildelor îl va căuta și în tainele proverbelor va pătrunde. 
4. În mijlocul celor mari va sluji și înaintea povățuitorilor se va arăta. 
5. În pământul neamurilor străine va umbla, că el cântărește cele bune și cele rele intre oameni. 
6. Inima sa, de dimineață, o înalță spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt se va ruga. 
7. Va deschide gura sa întru rugăciune și pentru păcatele sale se va ruga. 
8. De va vrea Domnul cel Mare, de duhul înțelegerii se va umple. 
9. Atunci ca ploaia va vărsa cuvintele înțelepciunii sale și în rugăciune se va mărturisi Domnului. 
10. El va îndrepta sfatul lui și știința și întru tainele Domnului va cugeta. 
11. El va arăta învățătura dăscăliei sale și în legea legăturii cu Domnul se va lăuda. 
12. Lăuda-vor mulți înțelepciunea lui; până în veac nu se va stinge. 
13. Nu va pieri pomenirea lui și numele lui va fi viu în neamurile neamurilor. 
14. Înțelepciunea lui o va spune neamurile, și lauda lui o va vesti adunarea. 
15. Cât va trăi, nume își va face mai mult decât o mie; și când va muri, va spori mărirea lui. 
16. Încă cele ce le-am gândit le voi grăi și ca luna plină sunt plin de înțelegere. 
17. Ascultați-mă pe mine, fiii cei cuvioși, și odrăsliți ca trandafirul ce crește lângă curgerea apei. 
18. Și ca tămâia bine-mirosiți și înfloriți floare ca și crinul. 
19. Dați miros și lăudați cu cântare, binecuvântați pe Domnul întru toate lucrurile. 
20. Dați slavă numelui Lui și vă mărturisiți întru lauda Lui cu cântările buzelor și cu alăute, și așa să ziceți întru mărturisire: 
21. Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune și toată porunca la vremea sa va fi împlinită. 
22. Și nu este pentru ce să zici: Ce este aceasta? Că toate la vremea lor se dovedesc de folos. 
23. Prin cuvântul Lui a stat apa ca stogul, și prin graiul gurii Lui adunările apelor. 
24. Întru porunca Lui toată bunăvoința este și nu este cine să împuțineze izbăvirea pe care o dăruiește. 
25. Toate faptele oamenilor sunt de față înaintea Lui și nimic nu se poate ascunde de la ochii Lui. Din veac în veac a privit și nimic nu este străin înaintea Lui. 
26. Nu pot zice: Ce este aceasta? Pentru ce este aceasta? Căci toate sunt făcute cu un scop. 
27. Binecuvântarea Lui a acoperit pământul ca un râu și ca un potop a adăpat uscatul. 
28. Așa mânia Lui o vor moșteni neamurile, precum a făcut apele dulci în sărătură. 
29. Căile Lui, pentru cei cuvioși, sunt drepte, iar pentru cei fără de lege sunt pline de piedici. 
30. Din început cele bune s-au zidit, iar pentru cei păcătoși, cele rele. 
31. Începutul a toată trebuința vieții omului este: apa, focul și fierul, sarea și făina de grâu, mierea și laptele, sângele strugurelui, untdelemnul și haina. 
32. Acestea toate celor cuvioși întru bunătăți vor fi; iar celor păcătoși întru cele rele se vor întoarce. 
33. Sunt vânturi făcute ca să aducă pedeapsă și întru urgia lor au întărit bătăile lor. 
34. Și în vremea săvârșirii vor vărsa urgia și mânia Celui care le-a făcut o vor liniști. 
35. Focul și grindina, foametea și moartea, toate acestea spre pedepsire sunt făcute. 
36. Dinții fiarelor și scorpiile, șerpii și sabia răzbunătoare sunt ca să piardă pe cei necredincioși. 
37. Când poruncește Domnul, se vor veseli și pe pământ la treburi se vor găti, și în vremurile hotărâte nu vor trece peste cuvântul Lui. 
38. Pentru aceea din început m-am întărit și am cugetat și în scrisoare am lăsat: 
39. Toate lucrurile Domnului bune sunt și tot folosul la vreme îl vor da. 
40. Și nu se poate zice: Aceasta este mai rea decât aceea, că toate la vremea lor se vor adeveri. 
41. Și acum cu toată inima și gura lăudați și binecuvântați numele Domnului. 

CAPITOLUL 40  
Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloșia oamenilor răi.  

l. Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om și jug greu peste fiii lui Adam. 
2. Din ziua ieșirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor. 
3. Gândurile lor, frica inimii, cugetarea așteptării, toate merg spre ziua morții! 
4. De la cel ce șade pe scaun cu mărire și până la cel smerit, în pulbere și cenușă, 
5. De la cel ce poartă iachint și cunună și până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă, 
6. Mânia, râvna și tulburarea, zbuciumul și frica morții, pizma și cearta nu cruță pe nimeni; și în vremea odihnei, întru așternut, somnul nopții gândul lui îl împovărează. 
7. Puțin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii. 
8. Spăimântat de vedeniile inimii sale, și ca și cum ar fi scăpat de la fața războiului, 
9. În clipa când este să scape, se deșteaptă și se minunează nevăzând nici o primejdie. 
10. Așa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoșii de șapte ori mai mult. 
11. Adică: moartea și sângele, certurile și sabia, asupririle și foametea, zdrobirile și bătaia. 
12. Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; și pentru ei s-a făcut potopul. 
13. Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, și cele ce sunt din ape în mare se întorc. 
14. Tot darul și strâmbătatea se vor șterge; iar credința în veac va sta. 
15. Banii nedrepților ca râul vor seca și ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna. 
16. Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în sfârșit vor pieri. 
17. Semințiile celor nelegiuiți nu vor înmulți ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate pe piatră vârtoasă. 
18. Papura care crește lângă apă și lângă țărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se smulge. 
19. Harul este ca un rai plin de binecuvântări; și milostenia în veac rămâne. 
20. Viața celui cumpătat și a celui muncitor se va îndulci; și mai mult decât a lor, viața celui care află comoară. 
21. Fiii și zidirea cetății întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socotește femeia fără de prihană. 
22. Vinul și muzica veselesc inima, și mai mult decât amândouă, iubirea înțelepciunii. 
23. Fluierul și harpa îndulcesc cântarea, și decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce. 
24. Darul și frumusețea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută este pajiștea verde. 
25. Prietenul și tovarășul la vreme se întâlnesc, și mai mult decât amândoi, femeia cu bărbatul; 
26. Frații și ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va izbăvi milostenia. 
27. Aurul și argintul întăresc piciorul; și mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut. 
28. Banii și tăria înalță inima; și mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu. 
29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipsește și cu ea nu mai trebuie alt ajutor. 
30. Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, și mai mult decât toată mărirea, prețul ei. 
31. Fiule! Viață cerșetoare să nu trăiești; mai bine să mori decât să ceri. 
32. Omul care caută la masa străină, viața nu i se socotește viață. 
33. Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul știutor și învățat se va feri. 
34. În gura celui fără de rușine, dulce va fi cerșirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. 

CAPITOLUL 41  
Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de numele bun și de care lucruri să te rușinezi.  

1. O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăiește fericit întru avuțiile sale, 
2. Omului lipsit de griji și care sporește în toate și poate încă mânca! 
3. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit și scăzut de putere, 
4. Celui cu adânci bătrâneți și celui care de toate se învăluie și este neîncrezător și a pierdut răbdarea. 
5. Nu te teme de judecata morții; adu-ți aminte de cele dintâi ale tale și de cele de apoi. 
6. Această judecată de la Domnul este la tot trupul. 
7. Și pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuința morților socoteală pentru ani. 
8. Fiii urâți se fac fiii păcătoșilor și cei care petrec în locașurile nelegiuiților. 
9. Moștenirea fiilor păcătoșilor va pieri și cu sămânța lor pururea va fi ocară. 
10. Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură. 
11. Vai vouă, bărbați nelegiuiți care ați părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt, 
12. Că de vă veți naște, spre blestem vă veți naște, și de veți muri, spre osândă vă veți osebi. 
13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; așa și cei nelegiuiți, din blestem, în pieire. 
14. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoșilor se va stinge. 
15. Ai grijă de nume, că acesta-ți va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur. 
16. Viața cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne. 
17. Învățătura cu pace o păziți fiilor! Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă? 
18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înțelepciunea sa. 
19. Drept aceea, rușinați-vă de cuvântul meu, că nu orice rușine este la locul ei; și nu toate tuturor plac cu adevărat. 
20. Rușinați-vă de desfrânare înaintea tatălui și a mamei și de minciună înaintea conducătorului și a celui puternic; 
21. De judecător și de domn, pentru păcat; de adunare și de popor, pentru fărădelege; 
22. De tovarăș și de prieten, pentru strâmbătate; și de oamenii cu care locuiești, pentru furtișag; 
23. Și de adevărul lui Dumnezeu și făgăduință, pentru punerea cotului peste pâini ca să le furi; 
24. De ponosul luării și al dării și de tăcere către cei care ți se închină; 
25. De căutarea la femeia desfrânată și de întoarcerea feței de la rudenii; 
26. De luarea părții și a darului și de căutarea la femeia cu bărbat; 
27. De căutarea la slujnica ta și de șederea pe așternutul ei; 
28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, și de a imputa după ce vei da. 

CAPITOLUL 42  
Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să se păzească; ferirea de tovărășia cu femei.  

l. Tot așa rușinați-vă de spunerea vorbelor celor din auzit și de descoperirea cuvintelor celor ascunse. 
2. Și așa vei fi rușinos adevărat și vei afla har înaintea a tot omul. 
3. Iar de acestea să nu te rușinezi și nu căuta în față, ca să grăiești: 
4. De legea Celui Preaînalt și de așezământul Lui și de judecată ca să îndreptezi pe cel nelegiuit; 
5. De socoteli bănești cu prietenul sau cu tovarășul de drum; de dreapta împărțire a moștenirii între rude; 
6. De cumpenile și de măsurile cele adevărate și de câștigul celor multe și celor puține, 
7. De câștigul din vânzare sau cumpărare, de multă certarea fiilor tăi și de sângeroasa pedepsire a robului tău. 
8. La femeia rea, bună este pecetea, și unde sunt mâini multe, încuie. 
9. Orice vei da, cu număr și cu măsură dă, și ce dai și ce iei, toate scrie-le. 
10. Nu te sfii să dai învățătură celui fără de minte, celui nebun și celui bătrân care se ceartă cu tinerii; și vei fi cu adevărat învățat și lăudat înaintea tuturor celor vii. 
11. Fata ascunsă, priveghere este tatălui și grija ei depărtează somnul de la el, cât este tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, și după ce se mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său; 
12. Cât este fecioară, ca nu cumva să se pângărească și în casa părintească să rămâie grea, 
13. Iar când va fi cu bărbatul ei ca nu cumva să se smintească, 
14. Și împreună locuind cu soțul ei să nu rămână stearpă. 
15. Cu fata îndărătnică întărește paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmașilor, 
16. Poveste în cetate și defăimare poporului și înaintea multora să te rușinezi. 
17. Nu căuta la tot omul pentru frumusețe și în mijlocul femeilor nu ședea. 
18. Că din haină iese molia Și de la femeie răutatea femeii. 
19. Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine, și decât aceea care face rușine spre batjocură. 
20. Îmi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului și cele ce am văzut voi spune cu cuvintele Domnului. 
21. Soarele luminând, peste toate privește și de mărirea Domnului plin este lucrul Lui. 
22. Oare n-a dat Domnul sfinților ca să spună toate minunile Lui, care le-a întărit Domnul Atotștiutorul, ca să se întărească întru slava Lui toate? 
23. Adâncul și inima le cearcă și vicleșugurile lor le cunoaște. 
24. Că a cunoscut Domnul toată știința și a căutat la semnul veacului 
25. Vestind cele ce au trecut și cele ce vor veni și descoperind urmele celor ascunse. 
26. Nici un gând nu este neștiut de El și nici un cuvânt nu s-a ascuns de El. 
27. Împodobit-a lucrările înțelepciunii Sale, Cel care este mai înainte de veac și în veac. 
28. Nici s-a adăugat, nici s-a împuținat și sfatul nimănui nu i-a trebuit. 
29. Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, și, până la o scânteie, vrednice de a le privi! 
30. Toate acestea trăiesc și petrec în veac, în toate trebuințele toate ascultă. 
31. Toate sunt pereche, unul împotriva altuia și n-a făcut nimic cu scădere. 
32. Una cu alta au întărit cele bune și cine se va sătura văzând slava Lui? 

CAPITOLUL 43  
Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată lauda El este mai mare.  

l. Mărirea înălțimii este curăția cerului, întru arătarea slavei Domnului. 
2. Soarele în ivire vestește, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt. 
3. Când este la amiază usucă pământul și înaintea arșiței lui cine va sta? 
4. Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munții. 
5. Suflând abur de foc și strălucind rază, întunecă ochii. 
6. Mare este Domnul Cel care l-a făcut, și cu porunca Lui grăbește mergerea. 
7. Și luna, totdeauna exactă, însemnează lunile și împarte timpul. 
8. Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârșit. 
9. Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând. 
10. Cort taberelor intru înălțime, întru tăria cerului strălucind. 
11. Frumusețea cerului este mulțimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului. 
12. După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor și nu obosesc în străjile lor. 
13. Vezi curcubeul și binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa. 
14. A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el. 
15. Cu porunca Lui a grăbit zăpada și grăbește fulgerele după judecata Sa. 
16. Pentru aceea se deschid vistieriile și norii zboară ca păsările. 
17. Cu slava Sa întărește norii și sfărâmă pietrele grindinei 
18. Și de privirea Lui se vor cutremura munții. 
19. Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească pământul, 
20. Și viforul de la miazănoapte și volbura vântului; 
21. Presară zăpada ca păsările ce zboară și cum poposește lăcusta, așa este pogorârea ei. 
22. De frumusețea albinei ei se va mira ochiul și de viscolul ei se va spăimânta inima. 
23. Și bruma "a sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheață, se face ca vârfurile de țepușă. 
24. Vânt rece va sufla de la miazănoapte și va îngheța apa toată, adunarea apei va acoperi și se va îmbrăca apa ca și cu o platoșă. 
25. Puterea Domnului va mânca munții și va arde pustiul și va stinge verdeața ca focul. 
26. Leac repede este norul; roua după arșiță dă viață. 
27. Cuvântul Său a făcut să înceteze marea și a sădit în ea insule. 
28. Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei și istorisirile lor ne umplu de uimire. 
29. Și acolo sunt lucruri de necrezut și minunate, tot felul de animale și de viețuitoare de mare. 
30. Prin El toate ajung la țelul lor și în cuvântul Lui s-au așezat toate. 
31. Am putea spune multe, fără să terminăm; intr-un cuvânt El este toate. 
32. Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale. 
33. De temut este Domnul și mare foarte și minunată este puterea Lui. 
34. Slăvind pe Domnul, înălțați-L cât veți putea, pentru că va prisosi încă. 
35. Și înălțindu-L pe El, întăriți-vă și nu vă osteniți, pentru că nu veți ajunge. 
36. Cine L-a văzut pe El și va povesti? Și cine-L slăvește pe El, precum este? 
37. Multe și mai mari decât acestea sunt ascunse; că puține am văzut din lucrurile Lui. 
38. Că toate le-a făcut Domnul și celor cuvioși le-a dat înțelepciune. 

CAPITOLUL 44  
Lauda bărbaților celor luminați: Enoh, Noe, Avraam și făgăduințele lui Isaac și ale lui Iacov.  

l. Să lăudăm pe bărbații cei vestiți în neamul lor. 
2. Multă mărire a făcut Domnul, slava Lui este din veci. 
3. Stăpânind în regatele lor, și fiind bărbați vestiți în putere, 
4. Ei erau plini de sfat în înțelegerea lor, vestiți fiind în proorocii; 
5. Povățuitori ai poporului în sfaturi și în înțelegerea științei. 
6. Aveau înțelepte cuvinte întru învățătura lor, cercând versurile cântăreților și cântări scrise grăind, 
7. Fiind bărbați bogați, dăruiți cu putere și având pace în locașurile lor. 
8. Toți aceștia în neamurile lor s-au mărit și în zilele lor au fost de laudă. 
9. Sunt dintre ei unii care au lăsat nume, ca să se vestească laudele lor. 
10. Și sunt alții care nu au pomenire și au pierit ca și cum n-ar fi fost, și s-au născut ca și cum nu s-ar fi născut ei și fiii lor după ei. 
11. Ci numai aceștia sunt bărbații milei, ale căror dreptăți nu s-au uitat. 
12. Cu sămânța lor va rămâne bună moștenirea urmașilor, în așezăminte de lege a stat sămânța lor, și fiii lor în locul lor. 
13. Până în veac va rămâne sămânța lor și mărirea lor nu va pieri. 
14. Trupul lor cu pace s-a îngropat, și numele lor trăiește între neamuri. 
15. Înțelepciunea lor o povestesc popoarele și lauda lor o vestește adunarea. 
16. Enoh, bine-plăcut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul și este pildă de pocăință neamurilor. 
17. Noe s-a aflat desăvârșit și drept în vremea mâniei Domnului și a ajuns să fie împăcarea neamului omenesc. 
18. Pentru aceea a rămas rămășiță pe pământ, când s-a făcut potopul. 
19. Legătură veșnică cu el s-a așezat, ca să nu se mai piardă de potop tot trupul. 
20. Avraam a fost mare părinte al multor neamuri și nu s-a aflat altul asemenea lui intru mărire, 
21. Ca unul care a păzit legea Celui Preaînalt și a făcut legătură cu El; 
22. Și în trupul său a pus legătură și în ispită s-a aflat credincios. 
23. Pentru aceea cu jurământ a statornicit Dumnezeu că întru sămânța lui va binecuvânta neamurile, și va înmulți-o ca țărâna pământului, și ca stelele va înălța sămânța lui, 
24. Ca să le dea lor moștenire de la mare până la mare și de la râu până la marginea pământului. 
25. De asemenea și întru Isaac a întărit acestea, pentru Avraam, tatăl lui. 
26. Binecuvântarea tuturor oamenilor și așezământul de lege a odihnit pe capul lui Iacov. 
27. Cunoscutu-l-a pe el întru binecuvântările sale și i-a dat lui moștenire. 
28. Și a osebit părțile lui; în douăsprezece neamuri le-a împărțit. 

CAPITOLUL 45  
Lauda lui Moise și a lui Aaron; râvna lui Finees.  

1. Și a scos Domnul din Iacob bărbat cucernic, care a aflat har înaintea ochilor a tot trupul, pe Moise cel iubit de Dumnezeu și de oameni, a cărui pomenire este întru binecuvântări. 
2. Dăruitu-l-a pe el cu mărirea sfinților și l-a mărit cu frică asupra vrăjmașilor și prin cuvintele lui Domnul a îndeplinit minuni grabnice. 
3. L-a mărit pe el înaintea feței împăraților. 
4. A dat prin el porunci poporului Său și i-a arătat lui slava Sa. 
5. Pentru credința și pentru blândețea lui l-a sfințit; l-a ales pe el din toți muritorii, l-a făcut să audă glasul Său și l-a băgat pe el în norul de pe munte. 
6. Și i-a dat lui față către față porunci, legea vieții și a științei, ca să învețe pe Iacov așezământul de lege al Său și pe Israel judecățile Sale. 
7. A înălțat pe Aaron sfânt asemenea lui Moise, fratele lui din neamul lui Levi. 
8. A întărit cu el legătură veșnică și i-a dat preoția poporului. 
9. L-a fericit pe el cu bună podoabă și l-a încins cu haină de mărire. 
10. L-a îmbrăcat cu săvârșire de laudă și l-a întărit cu armele virtuții. 
11. Și i-a dat lui veșmântul coapselor, și tunica și efodul, și a cusut de veșmânt, jur împrejur, rodioare de aur și printre ele clopoței, 
12. Ca să răsune clopoțeii la umblarea lui și auzit să facă sunetul în templul Domnului, amintindu-i de fiii poporului Său. 
13. L-a îmbrăcat în vesmânt sfânt țesut din aur și din iachint și din porfiră, lucru de meșter țesător, cu engolpionul în care erau Urim și Tumim, 
14. Și care era făcut din fir răsucit, lucru de meșter, cu pietre scumpe săpate ca pecetea, legate cu aur, lucru de tăietor de piatră întru pomenire, cu scrisoare săpată după numărul neamurilor lui Israel. 
15. Mai avea cunună de aur deasupra mitrei, închipuirea peceții sfințeniei, mărirea cinstei, lucrul virtuții, desfătarea ochilor, împodobite înfrumusețat. 
16. Mai înainte de el n-a fost ca acela; până în veac nu s-a îmbrăcat așa dintr-alt neam, fără numai singuri fiii lui și nepoții lui totdeauna. 
17. Jertfele Domnului trebuia aduse în toată ziua de două ori neîncetat. 
18. I-a dat Moise dar și l-a uns pe el cu untdelemn sfânt. 
19. A fost lui spre legătură veșnică, și seminției lui în toate zilele cerului, ca să slujească și să preoțească și să binecuvinteze pe poporul Lui întru numele Lui. 
20. L-a ales pe el din toți cei vii, ca să aducă jertfă Domnului; tămâie și miros de bună mireasmă întru pomenire, ca să se roage pentru poporul Său. 
21. I-a dat lui poruncile Sale și putere peste așezămintele judecăților, ca să învețe pe Iacov mărturiile și în legea Lui să lumineze pe Israel. 
22. Au stat împotriva lui cei străini, și au avut pizmă asupra lui în pustiu 
23. Oamenii cei ce erau cu Datan și cu Abiran și adunarea lui Core cu mânie și cu urgie. 
24. A văzut Domnul și nu I-a plăcut, și ei s-au mistuit de iuțimea mâniei Domnului. 
25. A făcut cu ei minuni, mistuindu-i cu focul văpăii Sale. 
26. Și a adăugat lui Aaron mărire și i-a dat lui moștenire; 
27. Pârga roadelor dintâi a împărțit lor. Pâine mai întâi le-a gătit să se sature, 
28. Și jertfele Domnului să mănânce, pe care le-a dat lui și seminției lui. 
29. Iar în pământul poporului Aaron moștenire nu va avea și nici stăpânire în popor. 
30. Că Dumnezeu este partea moștenirii lui. 
31. Și Finees, fiul lui Eleazar, al treilea este întru mărire, râvnind el întru frica Domnului. 
32. Că a stat, când s-a abătut poporul, cu bunătatea și sârguința sufletului său și s-a rugat pentru Israel. 
33. Pentru aceea i-a pus lui legătura de pace, înainte-stătător celor sfinte și poporului Său, ca să fie lui și seminției lui mărirea preoției în veci. 
34. A fost și legătura cu David, fiu din seminția lui Iuda, ca să moștenească împărăția fiii lui, unul după altul; dar alta este moștenirea dată lui Aaron și seminției lui. 
35. Să dea Domnul vouă înțelepciune întru inima voastră, ca să judecați pe poporul Lui cu dreptate, ca să nu se stingă bunătățile lor și mărirea lor în semințiile lor! 

CAPITOLUL 46  
Lauda lui Iosua, a lui Caleb și a judecătorilor celor drepți.  

l. Tare în războaie a fost Iosua și următor lui Moise în proorocii. 
2. El a fost mare spre izbăvirea aleșilor Domnului, biruind pe vrăjmașii care se sculau asupră-le, ca să moștenească pe Israel. 
3. Cât de mărit s-a făcut, ridicând mâinile și întinzând sabia asupra cetăților! 
4. Cine mai înainte de el a fost așa? Că războaiele Domnului el le-a purtat. 
5. Oare nu prin mâna lui s-a întors soarele și o zi s-a făcut ca două? 
6. A chemat pe Cel Preaînalt puternic, atunci când l-a strâmtorat vrăjmașii cei de primprejur. 
7. Și i-a răspuns lui Domnul cel Mare, trimițând pietre de grindină ale Puterii Sale. 
8. A năvălit Domnul asupra neamului potrivnic și, când S-a pogorât, a pierdut pe dușmani. 
9. Să cunoască neamurile ce le așteaptă că din porunca Domnului este războiul, iar el se supune poruncii Lui. 
10. Și în zilele lui Moise a făcut milă el și Caleb, fiul lui Iefoni, a stat împotriva vrăjmașului, a oprit poporul de la păcat și a potolit clocotirea răutății. 
11. Și numai ei doi s-au izbăvit din șase sute de mii de pedestrași, ca să-i bage întru moștenire în pământul din care curge lapte și miere. 
12. Și a dat Domnul lui Caleb tărie și până la bătrânețe a trăit el, să se suie pe podișurile țării; și sămânța iui a avut moștenirea, 
13. Ca să vadă toți fiii lui Israel că bine este a asculta pe Domnul. 
14. Și judecătorii toți, pe numele lor, a căror inimă nu s-a desfrânat și care nu s-au întors de la Domnul, fie pomenirea lor întru binecuvântare! 
15. Oasele lor să odrăslească din locul lor și numele lor să se înnoiască întru fiii lor cei măriți. 
16. Iubit de Domnul a fost Samuel, proorocul Domnului; a așezat domnie și a uns domn peste neamul său. 
17. Cu legea Domnului a judecat adunarea și a cercetat Domnul pe Iacov. 
18. Întru credința sa s-a adeverit prooroc și s-a cunoscut întru credința sa credincios vedeniei. 
19. Și a chemat pe Domnul cel Puternic, când a bătut pe vrăjmașii săi de primprejur, prin aducerea unui miel de lapte. 
20. Și a tunat din cer Domnul și cu sunet mare a făcut auzit glasul Său. 
21. Și a înfrânt pe povățuitorii Tirienilor și pe toate căpeteniile Filistenilor. 
22. Și Samuel, mai înainte de vremea adormirii sale, a mărturisit înaintea Domnului și a unsului Lui: "Nici bani, nici măcar încălțăminte de la nimeni n-am luat" și nu l-a învinovățit pe el nici un om. 
23. Și după ce a adormit, a proorocit și a arătat regelui sfârșitul lui, a înălțat glasul său din pământ întru proorocie, ca să piardă fărădelegea poporului. 

CAPITOLUL 47  
Natan proorocul, David, Solomon, Roboam și Ieroboam.  

1. Și după acesta s-a sculat Natan să proorocească în zilele lui David. 
2. Ca seul cel osebit de la jertfa de împăcare, așa a fost David osebit dintre fiii lui Israel. 
3. Cu leii s-a jucat ca și cu iezii și cu urșii ca și cu mieii oilor. 
4. În tinerețile sale, oare n-a omorât pe uriaș? Și n-a șters ocara din neam aruncând cu praștia piatra care a doborât semeția lui Goliat? 
5. Că a chemat pe Domnul cel Preaînalt, Cel care a dat putere în dreapta lui să omoare pe omul cel tare în război, ca să înalțe cornul neamului său. 
6. Așa întru zeci de mii l-a mărit pe el și l-a lăudat intru binecuvântări Domnul, aducând lui stemă de mărire, 
7. Că a înfrânt pe vrăjmașii de primprejur și a defăimat pe Filistenii cei potrivnici; până în ziua de astăzi a sfărâmat fruntea lor. 
8. În tot lucrul său, da mărturie Sfântului celui Preaînalt, prin cuvinte de mărire. 
9. Cu toată inima sa a lăudat și a iubit pe Cel care l-a făcut. 
10. Și a pus cântăreți înaintea altarului și din glasul lor se îndulceau versurile. 
11. A dat sărbătorilor bunăcuviință și a împodobit praznicele până la culme, lăudând ei numele cel sfânt al Domnului și de dimineață umplând de cântare sfântul locaș. 
12. Domnul a șters păcatele lui și a înălțat în veci cornul lui și i-a dat lui făgăduința regilor și scaunul măririi în Israel. 
13. După aceasta s-a sculat fiul cel înțelept, care după războaiele lui David, a odihnit întru lărgime. 
14. Solomon a domnit în zilele păcii, și Dumnezeu i-a dat odihnă primprejur, ca să înalțe templu întru numele Lui și să gătească loc sfânt în veci. 
15. Cât de înțelept ai fost în tinerețile tale și te-ai umplut ca un râu de înțelegere! 
16. A acoperit sufletul tău pământul și l-ai umplut cu pildele tale adânci la tâlc. 
17. La ostroave, departe, a ajuns numele tău și ai fost iubit întru pacea ta. 
18. Pentru cântece, pentru pilde, pentru parimii și pentru tălmăciri s-au mirat de tine țările, 
19. Întru numele Domnului Dumnezeu, Cel care S-a numit Dumnezeul lui Israel. 
20. Ai adunat ca și cositorul aurul și ca plumbul ai înmulțit argintul. 
21. Dar ai plecat sânurile tale femeilor și le-ai făcut stăpâne pe trupul tău. 
22. Ai dat ocara întru mărirea ta și ai pângărit sămânța ta, ca să aduci mânie peste fiii tăi și greu suspin peste neamul tău și să se împartă regatul în două și de la Efraim să înceapă domnia răzvrătită. 
23. Iar Domnul nu va părăsi mila Sa și nu Se va depărta de la lucrurile Sale. 
24. Nici va pierde pe urmașii celui ales și sămânța celui care L-a iubit pe El nu o va stinge. 
25. Și a lăsat rămășiță lui Iacov și lui David rădăcină din el. 
26. Și s-a odihnit Solomon cu părinții săi. 
27. Și a lăsat după sine din sămânța sa nebunie poporului, adică pe Roboam cel cu putină înțelepciune, care cu sfatul său a abătut poporul. 
28. Și pe Ieroboam, feciorul lui Nabat, care a făcut pe Israel să păcătuiască și a dat lui Efraim calea păcatului. 
29. Și s-au înmulțit păcatele lor foarte, încât i-a mutat pe ei din pământul lor. 
30. Și au săvârșit toată răutatea până ce a venit pedeapsa peste ei. 

CAPITOLUL 48  
Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povață s-au izbăvit Evreii de Asirieni.  

1. Și s-a sculat proorocul Ilie ca focul și cuvântul lui ca făclia ardea. 
2. El a adus peste ei foamete și cu râvna sa i-a împuținat. 
3. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul și de trei ori a pogorât foc. 
4. Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Și cine este asemenea ție, ca să se laude? 
5. Cel care ai înviat pe mort din morți și din locașul morților cu cuvântul Celui Preaînalt. 
6. Cel care ai răsturnat regi în pierzare și pe cei măreți de pe scaunul lor. 
7. Cel care ai auzit în Sinai mustrare și în Horeb judecățile răzbunării. 
8. Cel care ai uns regi spre răsplătire și prooroci următori după tine. 
9. Cel care te-ai înălțat prin vifor de foc și cu car de cai de flacără. 
10. Cel care ești, precum este scris, hotărât pentru vremuri viitoare, ca să potolești mânia mai înainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu și să așezi semințiile lui Iacov. 
11. Fericiți cei care au văzut și cei care întru dragoste au adormit, dar și noi vom fi vii. 
12. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. 
13. în zilele sale nu s-a temut de biruitori și nimeni nu l-a supus. 
14. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui și întru adormire a proorocit trupul lui. 
15. Și în viața sa a făcut semne și la moarte minunate au fost lucrurile lui. 
16. Cu toate acestea nu s-a pocăit poporul și n-a încetat de la păcate, până ce a fost scos din țara sa și s-a risipit în tot pământul. 
17. Și a rămas popor puțin și domn din casa lui David. 
18. Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulțit păcatele. 
19. Iezechia a întărit cetatea sa și a adus în mijlocul ei apă. 
20. A săpat cu fier piatra cea colțurată și a zidit izvoare de apă. 
21. În zilele lui s-a suit Sanherib și a trimis pe Rabșache și a ridicat mâna sa asupra Sionului și s-a semețit cu trufia sa, 
22. Atunci au tremurat inimile și mâinile lor și s-au chinuit, ca acele care nasc și au chemat pe Domnul cel Milostiv, întinzând mâinile lor către El. 
23. Și Cel Sfânt din cer degrabă i-a auzit și i-a izbăvit prin mâna lui Isaia. 
24. A lovit tabăra Asirienilor ți i-a omorât pe ei îngerul Lui, 
25. Pentru că Iezechia a făcut ce era plăcut Domnului și s-a întărit în căile lui David, tatăl său, pe care le-a poruncit în vedenia sa Isaia proorocul cel mare și credincios. 
26. În zilele lui s-a întors soarele și a înmulțit regelui viața. 
27. Cu duh mare a văzut cele de pe urmă și a mângâiat pe cei care plângeau în Sion. 
28. Până în veci s-au arătat cele ce vor să fie și cele ascunse mai înainte de a veni ele. 

CAPITOLUL 49  
Despre Iosia și regii din Iuda. Despre proorocii mari și mici și despre alți bărbați și patriarhi vestiți.  

l. Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meșteșugită de făcătorul de miresme. 
2. În toată gura, ca mierea se va îndulci și ca muzica la ospățul vinului. 
3. Acesta a îndreptat și a întors poporul și a stricat urâciunile fărădelegii. 
4. A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege, a întărit dreapta credință. 
5. Afară de David și de Iezechia și de Iosia, toți au păcătuit. 
6. Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat, pentru că au dat puterea lor altora și mărirea lor neamului străin. 
7. Au ars cetatea cea aleasă a sfințirii și au pustiit căile ei, din pricina lui Ieremia, 
8. Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfințit prooroc, ca să dezrădăcineze și să necăjească și să piardă și asemenea să zidească și să sădească. 
9. Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul heruvimilor. 
10. Și mi-aduc aminte și de Iov, care a ținut bine toate căile dreptății. 
11. și oasele celor doisprezece prooroci să odrăslească din locul lor! 
12. Și a mângâiat pe Iacov și i-a mântuit pe ei cu credința nădejdii. 
13. Cum vom mări pe Zorobabel? Că și el este ca o pecete în mâna dreaptă. 
14. Tot așa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăși locașul Domnului și au înălțat templu sfințit Domnului, spre mărire veșnică. 
15. Și pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele căzute și a întărit porți și izvoare și a ridicat casele noastre. 
16. Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că și el a fost răpit de pe pământ. 
17. Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povățuitor fraților, întărire poporului, iar oasele lui s-au ascuns cu grijă. 
18. Set și Sem între oameni s-au mărit și mai mult decât toată suflarea întru zidirea lui Adam. 

CAPITOLUL 50  
Lauda lui Simon, fiul lui Onie și hulă împotriva celor de alt neam; cei din Sichem și Samaria.  

1. Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viața sa a sprijinit templul Domnului și în zilele sale a întărit locașul cel sfânt. 
2. Și de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colțuri și zidul din jurul altarului. 
3. În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea; 
4. El a păzit pe poporul său de cădere și a întărit cetatea împotriva năvălirilor dușmane. 
5. Cât de măreț era el în șuvoiul poporului, când ieșea din templul Domnului! 
6. Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei; 
7. Ca soarele strălucind peste locașul Celui Preaînalt și ca arcul curcubeului luminând în norii slavei; 
8. Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor; 
9. Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul și ca tămâia pe cățuie; 
10. Ca vasul cel de aur, bătut și împodobit cu tot felul de piatră scumpă; 
11. Ca măslinul ce odrăslește roade și ca chiparosul ce se înalță în nori. 
12. Când lua el haina măririi și se îmbrăca în toată podoaba, 
13. Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaș, iar când primea părțile din mâinile preoților și el stătea lângă focul de pe altar, 
14. Împrejurul lui fiind cununa fraților; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, și ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic. 
15. Și toți fiii lui Aaron erau întru mărirea lor și jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israel. 
16. Și slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotțiitorului, 
17. Întindea la cupă mâna sa și luând din sângele strugurelui, 
18. Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbițele lor de aramă. 
19. Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt. 
20. Atunci tot poporul împreună s-a grăbit și a căzut cu fața la pământ, ea să se închine Domnului său atotțiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt. 
21. Și au lăudat cântăreții cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul și s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârșit podoaba Domnului și slujba Lui s-a încheiat. 
22. Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale și, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat. 
23. Și ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt. 
24. Și acum, binecuvântați pe Dumnezeu, toți, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni. 
25. Cel care înalță zilele noastre din sânul mamei și face cu noi după mila Sa 
26. Să ne dea nouă veselia inimii și să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credința milei Sale și în zilele Lui să ne izbăvească. 
27. Două neamuri a urât sufletul meu și al treilea nu este neam: 
28. Cei care șed în muntele Samariei, Filistenii și poporul cel nelegiuit care locuiește în Sichem. 
29. Învățătura înțelegerii și a științei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înțelepciune din inima sa. 
30. Fericit este cel care va petrece întru acestea; și cel care va pune acestea în inima sa înțelept va fi. 
31. Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui și dă celor credincioși înțelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie! 

CAPITOLUL 51  
Mulțumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu și cele din urmă îndemnuri.  

l. Mărturisi-mă-voi ție, Doamne Împărate, și Te voi lăuda pe Tine, Dumnezeule, Izbăvitorul meu. 
2. Mărturisescu-mă numelui Tău, că acoperitor și ajutor Te-ai făcut mie și ai mântuit trupul meu de la pieire. 
3. Și m-ai scăpat din lațul limbii ocărâtoare și de buzele celor care grăiesc minciună, și Te-ai făcut mie ajutor împotriva vrăjmașilor mei. 
4. Și m-ai izbăvit pe mine după mulțimea milei și a numelui Tău, de la cei care răcneau gata să mă mănânce; 
5. Din mâna celor care căutau sufletul meu, din multe necazuri care le-am avut; 
6. Din înecăciunea fumului de primprejur și din mijlocul focului pe care nu-l aprinsesem eu; 
7. Din adâncul pântecelui locuinței morților și de limba necurată și de cuvântul mincinos și de limba cea nedreaptă cu pâră la împărat. 
8. S-a apropiat până la moarte sufletul meu și viața mea era aproape de fundul împărăției morții. 
9. M-au înconjurat de toate părțile și nu era cine să-mi ajute, am căutat ajutorul oamenilor și nu era. 
10. Și mi-am adus aminte de mila Ta, Doamne, și de lucrarea Ta cea din veac. 
11. Că mântuiești pe cei care Te așteaptă pe Tine și-i izbăvești din mâna vrăjmașilor. 
12. Și am înălțat pe pământ rugăciunea mea și m-am rugat pentru mântuirea mea din moarte. 
13. Am chemat pe Domnul, Tatăl Domnului meu, ca să nu mă lase fără de ajutor în zilele necazului și în vreme de jale grea. 
14. Voi lăuda numele Tău neîncetat și-l voi cânta întru mărturisire și s-a auzit rugăciunea mea. 
15. Că m-ai izbăvit pe mine din pieire și m-ai scos din vreme rea. 
16. Pentru aceea mă voi mărturisi și Te voi lăuda și bine voi cuvânta numele Domnului. 
17. Când eram mai tânăr, mai înainte până a nu rătăci, am căutat să am înțelepciunea întru rugăciunea mea. 
18. Înaintea sfântului locaș m-am rugat pentru ea și până la cele de pe urmă o voi căuta pe ea. 
19. Ca de fața strugurelui copt, așa s-a veselit inima mea de ea. 
20. A umblat piciorul meu întru dreptate; din tinerețile mele am căutat-o. 
21. Am plecat puțin urechea mea, și am primit, și multă învățătură am aflat. 
22. Mare folos am avut de la ea; Celui care mi-a dat înțelepciune Îi voi da slavă. 
23. Că am cugetat ca s-o urmez și am râvnit binele și nu mă voi rușina. 
24. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru ea și întru toată fapta mea sârguitor am fost. 
25. Mâinile mele le-am întins spre înălțime și, când n-am știut-o, m-am tânguit. 
26. Sufletul meu l-am îndreptat la ea și, întru curăție stând, inima mea mi-am lipit de ea din început. 
27. Pentru aceea nu mă voi lipsi de ea. 
28. Și lăuntrul meu s-a tulburat căutând-o, pentru aceea bună comoară mi-am agonisit. 
29. Mi-a dat Domnul drept plată limba și cu ea Îl voi lăuda. 
30. Apropiați-vă către mine, cei neînvățați, și rămâneți în casa învățăturii! 
31. Pentru ce întârziați la acestea, deși sufletele voastre însetează foarte? 
32. Am deschis gura mea și am grăit: Agonisiți-vă, fără de argint. 
33. Supuneți cerbicea voastră sub jug, și să primească sufletul vostru învățătură; aproape este de cei care o caută. 
34. Vedeți cu ochii voștri că puțin m-am ostenit și multă odihnă mi-am aflat. 
35. Luați învățătură, că mult argint și mult aur veți câștiga cu ea. 
36. Să se veselească sufletul vostru de mila Domnului și să nu vă rușinați de lauda Lui. 
37. Lucrați lucrul vostru mai înainte de vreme, și El va da plata voastră la timpul potrivit. 
 

Pagina anterioara | Cuprins | Coperta | Pagina urmatoare