CARTEA LUI TOBIT
 
CAPITOLUL 1 
Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu și năpasta bătrânului Tobit. 

l. Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, al lui Ananiel, al lui Aduel, al lui Gabael, din neamul lui Asiel, din seminția lui Neftali, 
2. Care, în zilele lui Salmanasar, regele Asiriei, a fost luat în robie din Tisbe, care se află la miazăzi de Cadeș Neftali, în Galileea de sus, mai sus de Hațor, retras spre apus, și la miazănoapte de Șefat. 
3. Eu, Tobit, în toate zilele vieții mele am umblat pe căile adevărului și ale dreptății și am făcut multe binefaceri fraților mei și poporului meu, care venise împreună cu mine la Ninive, în țara Asiriei. 
4. Când trăiam eu în țara mea, în pământul lui Israel, fiind încă tânăr, toată seminția lui Neftali, străbunul meu, s-a despărțit de casa lui David și de Ierusalim. Acesta fusese ales dintre toate triburile lui Israel pentru jertfele lor; acolo fusese zidit templul în care locuiește Cel Preaînalt și Sfințit pentru toate neamurile viitoare. 
5. Toți frații mei și casa lui Neftali jertfeau vițelului lui Baal pe care-l făcuse Ieroboam, regele lui Israel, la Dan, pe munții Galileii. 
6. Mă duceam adesea singur la Ierusalim, de sărbători, ca să împlinesc legea ce îndatorează pe tot Israelul pentru totdeauna. Mă duceam la Ierusalim cu pârgă din roade și din animale, cu dijmă din vite și cu prima tunsoare a oilor. 
7. Și le dam preoților, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic, iar o zeciuială din vin și grâu, din măsline, din rodie și din celelalte roade ale pământului o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua zeciuială o vindeam și în fiecare an mă duceam și o cheltuiam la Ierusalim; 
8. Iar o a treia o dădeam orfanilor, văduvelor și străinilor care locuiesc cu Israeliții; le-o aduceam ca dar din trei în trei ani. Noi o mâncam, credincioși în același timp sfaturilor Deborei, mama tatălui meu, Ananiel, căci eu, după moartea tatălui meu, am rămas orfan. 
9. Ajungând în vârstă bărbătească, mi-am luat de femeie pe Ana, din neamul nostru și ea mi-a născut pe Tobie. 
10. Și când am fost dus în robie la Ninive, toți frații mei și toți cei de un neam cu mine au mâncat din mâncărurile acelora. 
11. Iar eu mi-am păzit sufletul și n-am mâncat, 
12. Căci mi-am adus aminte de Dumnezeu cu toată inima mea. 
13. Și mi-a dăruit Cel Preaînalt milă și bunăvoință înaintea lui Salmanasar și am fost omul lui de încredere. 
14. M-am dus în Media și am dat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Ragheșul Mediei, zece talanți de argint să-i păstreze. 
15. Iar dacă a murit Salmanasar, s-a făcut rege în locul lui fiul său, Sanherib; căile Mediei s-au închis, și eu nu m-am mai putut duce în Media. 
16. În zilele lui Salmanasar am făcut multe binefaceri fraților mei de neam: 
17. Celor flămânzi le dădeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, și de vedeam pe careva din neamul meu mort și aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropam. 
18. Ba am îngropat pe ascuns și pe aceia pe care i-a ucis regele Sanherib, când se întorceau fugari din Iudeea. Sanherib a ucis mulți Israeliți în mânia sa. Și a căutat regele trupurile și nu le-a găsit. 
19. Și s-a dus unul dintre niniviteni și m-a pârât la rege, că eu i-am îngropat, și atunci eu m-am ascuns. Aflând însă că mă caută să mă ucidă, de frică am fugit din cetate. 
20. Și mi s-a jefuit atunci toată averea mea și nu mi-a rămas nimic, decât numai Ana, femeia mea, și fiul meu, Tobie. 
21. Dar n-au trecut patruzeci de zile, și regele a fost ucis de cei doi fii ai săi care au fugit în munții Araratului. În locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul său, care a pus pe Ahiacar, fiul fratelui meu, Anael, peste toate veniturile regatului său și peste toată Cârmuirea casei lui. 
22. Și a mijlocit Ahiacar pentru mine și m-am întors la Ninive. Ahiacar însă era și paharnic și păstrătorul sigiliului, cârmuitor al casei și vistiernic. Și Asarhadon l-a pus al doilea după el, și el era fiul fratelui meu. 

CAPITOLUL 2 
Orbirea lui Tobit și răbdarea lui. 

l. Iar când m-am întors eu la casa mea și mi-au fost dați înapoi Ana, femeia mea, și fiul meu, Tobie, în ziua Cincizecimii, sărbătoarea Săptămânilor, s-a pregătit la mine un prânz bun și m-am așezat la masă. 
2. Și văzând eu multele mâncăruri, am zis către fiul meu: "Mergi și adu să mănânce cu noi un sărac cu inimă credincioasă, dintre frații noștri, robi în Ninive, iar eu te aștept". 
3. Și a venit el și a zis: "Tată, unul din neamul nostru este sugrumat și aruncat în piață". 
4. Atunci eu, în loc să stau să mănânc, am ieșit repede și l-am dus într-o casă până după asfințitul soarelui. 
5. Și apoi, întorcându-mă, m-am spălat și mi-am mâncat pâinea cu întristare. 
6. Atunci mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, care zice: "Prăznuirile voastre se vor preface în jale și toate cântările voastre în tânguire". Și am plâns. 
7. Iar dacă a asfințit soarele, m-am dus și, săpând o groapă, l-am îngropat. 
8. Vecinii însă râdeau de mine și ziceau: "Tot nu se teme că va fi ucis pentru fapta asta; a mai fost fugar și iată iar se apucă de îngropat morții". 
9. Și chiar în noaptea aceea, după ce m-am întors de la înmormântare, fiind necurat, m-am culcat să dorm afară lingă zidul curții, cu fața descoperită. 
10. Și n-am băgat de seamă că pe zid erau vrăbii. Și pe când stam cu ochii deschiși, vrăbiile au lăsat de sus necurăție în ochii mei și am făcut albeață. Și m-am dus eu la doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am rămas orb. Frații au rămas adânc întristați de aceasta. Ahiacar a purtat grijă de întreținerea mea timp de doi ani, înainte de a pleca la Elimaida. 
11. Și atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, să toarcă lână și să țeasă pânză. 
12. Ea aducea lucrul făcut și i se plătea; și o dată, peste plată, a primit ca dar un ied pentru mâncare. 
13. Și venind acasă, iedul a început să zbiere; și eu am întrebat pe femeie: "De unde este iedul acesta? Nu cumva este de furat? Dă-l stăpânului lui, căci nu se cuvine să mâncăm de furat". 
14. Atunci ea mi-a răspuns: "Mi-a fost dăruit peste plată". Și eu n-am crezut-o și i-am zis să-l dea stăpânului și m-am înroșit înaintea ei. Ea însă mi-a răspuns: "Unde-ți sunt milosteniile și faptele tale cele bune? Toată lumea știe ce ți-au adus". 

CAPITOLUL 3 
Rugăciunea bătrânului Tobit și a Sarei. 

1. și cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns și m-am rugat cu durere, zicând: 
2. "Drept ești Tu, Doamne, și toate lucrurile Tale sunt drepte și căile Tale sunt milă și adevăr, și Tu ești judecătorul lumii! 
3. Adu-ți aminte de mine și caută spre mine și nu mă pedepsi pentru păcatele mele și pentru greșelile mele și ale părinților mei. Căci noi am păcătuit înaintea Ta! 
4. Și am călcat poruncile Tale, și Tu ne-ai dat spre jaf la robie și la moarte, ca să fim pildă de batjocură și de ocară la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit! 
5. Și acum toate hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după păcatele mele și după păcatele părinților mei, pentru că n-am împlinit poruncile Tale și n-am umblat întru adevăr înaintea Ta. 
6. Fă deci cu mine ceea ce binevoiești! Poruncește să mi se ia duhul, ca să mă desfac și să mă întorc în pământ, fiindcă mi-e mai bine să mor decât să trăiesc, căci mi s-au făcut învinuiri nedrepte și sunt cumplit de amărât! Poruncește să fiu scăpat de această povară în locașul de veci, și nu-ți întoarce fața Ta de la mine!" 
7. Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca și Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său, 
8. Pentru că ea fusese măritată după șapte bărbați. Și Asmodeu, duhul cel rău, îi ucisese înainte de a trăi ea cu ei! Și-i zicea slujnica: "Da, tu ești cea care ți-ai ucis bărbații? Căci, iată, ai fost dată în căsătorie la șapte, și n-ai avut noroc de nici unul! 
9. Dacă bărbații tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiți pe noi. Du-te și tu după ei, ca să nu vedem de la tine fiu sau fiică niciodată!" 
10. Auzind acestea, în acea zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote și s-a suit în camera tatălui său cu gândul să se spânzure, dar chibzuind ea, gândi: "Sunt singură la tatăl meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el și voi coborî bătrânețea lui cu amărăciune în locașul morților. Aș face mai bine să nu mă spânzur, ci să rog pe Domnul să-mi dea moarte, ca să nu mai aud ocări în viata mea!" 
11. Și în clipa aceea, întinzând brațele spre fereastră se ruga astfel: "Binecuvântat ești Tu, Doamne Dumnezeul meu și binecuvântat să fie numele Tău cel sfânt și slăvit în veci! Să Te binecuvânteze pe Tine toate făpturile Tale în veci! 
12. Și acum către Tine, Doamne, îmi întorc ochii și fața mea și mă rog. 
13. Ia-mă de pe pământul acesta și nu-mi da să mai aud ocări! 
14. Tu știi, Doamne, că sunt curată, că nici un bărbat nu s-a atins de mine. 
15. Și nu mi-am necinstit numele, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele. Sunt singură la tatăl meu, el n-are alt copil ca să-l moștenească, nici frate pe lângă el, nici rudă, pentru care să fiu păstrată spre a-i fi soție. Până acum am pierdut șapte bărbați. De ce aș mai trăi? Iar dacă Tu nu binevoiești să faci să mor, atunci binevoiește a căuta spre mine și a mă milui, ca să nu mai aud ocări!" 
16. Și a fost auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu. 
17. Și Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeața lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu și să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soție lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o moștenească. Și în același timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foișorul său. 

CAPITOLUL 4 
Tobit povățuiește pe fiul său a păzi poruncile lui Dumnezeu și-i destăinuiește cei zece talanți dați lui Gabael. 

l. În ziua aceea și-a adus aminte Tobit de argintul pe care-l încredințase spre păstrare lui Gabael în Ragheșul Mediei. 
2. Și el și-a zis în sine: "Eu mi-am cerut moarte. Aș face bine să chem pe fiul meu Tobie, ca să-i spun de acești talanți până nu mor!" 
3. Și chemându-l, i-a zis: "Fiule, când voi muri, să mă îngropi și să nu părăsești pe mama ta; cinstește-o în toate zilele vieții tale, fă ce-i place ei și să nu-i pricinuiești amărăciuni! 
4. Adu-ți aminte, fiule, că ea a înfruntat multe primejdii pentru tine, când te-a purtat în pântece. Și când ea va muri, s-o îngropi lângă mine în același mormânt. 
5. Adu-ți aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru și să nu dorești a greși și a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate zilele vieții tale, și să nu umbli pe căile nedreptății. 
6. Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toți cei ce umblă după adevăr! 
7. Dă milostenie din averea ta și să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ți întorci fața ta, și atunci nici de la tine nu se va întoarce fața lui Dumnezeu. 
8. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puțin dă mai puțin, dar nu pregeta să faci milostenie. 
9. Și-ți vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele, 
10. Că milostenia izbăvește de la moarte și nu te lasă să te cobori în întuneric. 
11. În fața Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toți cei ce o fac. 
12. Păzește-te, fiule, de orice desfrânare! Să-ți iei femeie din seminția tatălui tău, și să nu-ți iei femeie străină, căci noi suntem fii de prooroci. Părinții noștri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac și Iacov. Adu-ți aminte, fiule, că ei cu toții și-au luat femei din mijlocul fraților lor și au fost binecuvântați în fiii lor, și urmașii lor vor moșteni pământul. 
13. Așadar, fiule, să iubești pe frații tăi, și să nu te mândrești în inima ta față de frații tăi și față de fiii și fiicele poporului tău, încât să nu-ți iei femeie de la ei, pentru că din mândrie izvorăște pieire și mare neorânduire, iar din lene, sărăcie și lipsă mare, căci lenea este mama foamei. 
14. Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci și ție ți se va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale și fii bine crescut în toată purtarea ta! 
15. Ceea ce urăști tu însuți, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei și beția să nu călătorească cu tine pe cale! 
16. Dă celui flămând din pâinea ta și celui gol din hainele tale. Din toate câte ai din belșug, fă milostenie, și să nu-i pară rău ochiului tău când vei face milostenie! 
17. Fii darnic cu pâinea și cu vinul tău la mormântul celor drepți, dar păcătoșilor să nu dai! 
18. De la tot înțeleptul să ceri sfat și sfatul folositor să nu-l disprețuiești. 
19. Binecuvintează pe Domnul Dumnezeu în tot timpul și cere de la El să călăuzească căile tale și ca toate gândurile tale să izbândească, căci înțelepciunea nu este dată la tot neamul, și Domnul dă tot binele și, pe cine voiește, îl ridică sau îl coboară până în adâncul locașului morților. Ține minte deci, fiule, poruncile mele și să nu se șteargă ele din inima ta. 
20. Și acum îți descopăr că am dat zece talanți de argint în păstrarea lui Gabael, fiul lui Gabri, din Ragheșul Mediei. Nu te teme, fiule, că am sărăcit! Tu ai o mare bogăție, dacă te vei teme de Domnul și, îndepărtându-te de orice păcat, vei face cele plăcute înaintea Lui". 

CAPITOLUL 5 
Trimiterea lui Tobie și însoțirea lui de către înger în Ragheșul Mediei. 

l. Și răspunzând, Tobie a zis: "Tată, voi face tot ce mi-ai poruncit! 
2. Dar cum voi putea să primesc argintul? El nu mă cunoaște pe mine, și nici eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoaștere îi voi da, ca să mă creadă și să-mi dea argintul? Și nu cunosc nici drumurile pentru această călătorie în Media". 
3. Atunci tatăl i-a dat înscrisul și i-a zis: "Găsește-ți un om care să te întovărășească și îi voi plăti eu și du-te după argint până sunt încă în viață!" 
4. Și s-a dus Tobie să caute omul și s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu știa. 
5. Și i-a zis: "Poți să mergi cu mine la Ragheșul Mediei? Cunoști tu locurile acelea?" 
6. Și îngerul i-a răspuns: "Pot să merg cu tine și știu drumul; ba chiar am găzduit la Gabael, fratele nostru!" 
7. Atunci Tobie i-a zis: "Așteaptă-mă, am să spun tatălui meu". 
8. Și acela a zis: "Du-te, numai nu zăbovi!" 
9. Și a venit el și a zis către tatăl său: "Iată, mi-am găsit tovarăș!" Iar tatăl a zis: "Cheamă-l la mine, ca să aflu din ce seminție este el și dacă este om de încredere ca să meargă cu tine". 
10. Și l-a chemat, și a venit acela și s-au îmbrățișat. 
11. A întrebat Tobit: "Spune-mi, frate, din ce seminție și din ce neam ești?" 
12. Și îngerul a răspuns: "Seminție și neam cauți tu sau simbriaș, care să întovărășească pe fiul tău?" Iar Tobit a zis către el: "Frate, vreau să-ți știu neamul și numele tău!" 
13. Zis-a acela: "Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fraților tăi". 
14. Atunci Tobit i-a zis: "Frate, du-te cu bine și nu te supăra pe mine că te-am întrebat de seminția și neamul tău! Tu-mi ești frate dintr-un neam bun și cinstit. Eu am cunoscut pe Anania și pe Ionatan, feciorii lui Șimei cel Mare; am fost împreună la Ierusalim, ca să ne închinăm, cu pârgă și cu zeciuieli din roade, căci noi nu ne-am lăsat ademeniți de rătăcirea fraților noștri. Tu, frate, ești de neam bun și cinstit. 
15. Dar spune-mi: Ce plată trebuie să-ți dau eu? Îți dau o drahmă pe zi și toate cele de trebuință pentru tine ca și pentru fiul meu, 
16. Și-ți voi mai adăuga încă la plată, dacă vă veți întoarce cu bine". 
17. Și așa s-au înțeles. Atunci tatăl a zis către Tobie: "Fii gata de drum și plecați cu bine". Și fiul său a pregătit cele pentru drum, iar tatăl i-a mai zis: "Du-te cu omul acesta și Dumnezeu, Cel care locuiește în ceruri, va îndrepta calea voastră și îngerul Lui va merge împreună cu voi!" Și amândoi au ieșit să plece și s-a dus cu ei și câinele tânărului. 
18. Iar Ana, mama lui, a plâns și a zis către Tobit: "De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el, oare, toiagul bătrâneților noastre, când intra și ieșea înaintea noastră? 
19. Nu da întâietate argintului. Să fie acesta ca gunoiul înaintea fiului nostru. 
20. Căci cât ne e rânduit de la Domnul să trăim avem destul pentru aceasta". 
21. Iar Tobit a zis către ea: "Nu te întrista, soră! Căci el se va întoarce sănătos și-l vor vedea ochii tăi, 
22. Căci un înger bun va merge împreună cu el, și va avea izbândă la drum și se va întoarce sănătos!" 
23. Și a încetat ea de a mai plânge. 

CAPITOLUL 6 
Călătoria lui Tobie; prinderea peștelui, luarea măruntaielor lui pentru vindecări și sfatul îngerului pentru căsătorie. 

1. Iar călătorii au ajuns seara la fluviul Tigru și s-au oprit peste noapte acolo. 
2. Și tânărul s-a dus să se spele, dar din fluviu a sărit un pește și a vrut să înghită pe tânăr. 
3. Atunci îngerul a zis către el: :Prinde acest pește!" Și tânărul a apucat peștele și l-a târât pe uscat. 
4. Și i-a zis îngerul: "Spintecă peștele și i-ai inima, ficatul și fierea, și păstrează-le!" 
5. Și a făcut tânărul cum i-a zis îngerul, iar peștele l-au fript și l-au mâncat. 
6. Și au plecat amândoi mai departe și au ajuns la Ecbatana. 
7. Și a zis tânărul către înger: "Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima și fierea acestui pește?" 
8. Și acela i-a răspuns: "De-l chinuie pe cineva un demon sau un duh rău, se afumă bărbatul sau femeia aceea cu inima și ficatul și nu-l va mai munci. 
9. Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeață, și se vindecă". 
10. Iar dacă s-au apropiat de Ecbatana, 
11. A zis îngerul către tânăr: "Frate, acum avem să poposim la Raguel, ruda ta, care are o fată cu numele Sara. 
12. Am să vorbesc de ea ca să ți-o dea de femeie, că ție ți-e dat s-o moștenești, fiindcă ești din neamul ei, iar fata este frumoasă și deșteaptă. 
13. Deci, să mă asculți pe mine, că eu am să grăiesc cu tatăl ei, și când ne vom întoarce din Ragheș vom face nunta. Eu cunosc pe Raguel. El n-are să vrea s-o dea după bărbat străin, împotriva legii lui Moise, fiindcă s-ar face vinovat de moarte, căci moștenirea se cuvine s-o primești tu, iar nu altul". 
14. Atunci tânărul a zis către înger: "Frate Azaria, eu am auzit că această fată a fost măritată cu șapte bărbați și că toți au pierit în camera de nuntă. Eu însă sunt singur la tata și mă tem ca nu cumva intrând la ea să mor ca și ceilalți. Pe ea o iubește un demon care nu face rău nimănui, decât numai celor ce se apropie de ea. 
15. Și de aceea mă tem ca nu cumva să mor și să cobor viața tatălui și a mamei mele în mormânt prin întristarea după mine, căci ei n-au alt fiu care să-i îngroape". 
16. Și i-a zis îngerul: "Oare ai uitat cuvintele pe care ți le-a spus tatăl tău, ca să-ti iei femeie din neamul tău? Ascultă-mă deci pe mine, frate. Ea trebuie să fie femeia ta, iar de demon nu te neliniști! Chiar în noaptea aceasta au să ți-o dea de femeie. 
17. Deci, când vei intra în camera de nuntă, să iei cățuia, să pui în ea inima și ficatul peștelui și să afumi; și demonul va simți mirosul și se va depărta și nu se va mai întoarce niciodată, 
18. Și când va trebui să te apropii de ea, ridicați-vă amândoi și să strigați către milostivul Dumnezeu, și El vă va mântui și vă va milui. Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine și tu o vei mântui, și ea va merge cu tine, și știu că vei avea de la ea copii". 
19. Și ascultând Tobie acestea, a iubit-o și sufletul lui s-a lipit de ea foarte. 

CAPITOLUL 7 
Raguel, din îndemnul îngerului, dă pe Sara, fata sa, soție lui Tobie. 

l. Și sosind ei la Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara i-a întâmpinat și i-a salutat și au salutat-o și ei, și ea i-a dus în casă. 
2. Și a zis Raguel către Edna, femeia sa: "Cât de bine seamănă acest tânăr, cu Tobit, fratele meu!" 
3. Și i-a întrebat Raguel: "De unde sunteți voi, fraților?" Iar ei au răspuns: "Noi suntem fiii lui Neftali, care sunt robi la Ninive". 
4. Și i-a mai întrebat Raguel: "Cunoașteți voi pe fratele nostru, Tobit?" Și ei au răspuns: "Cunoaștem". Apoi el i-a întrebat: "E sănătos?" 
5. Și ei au răspuns: "Este în viață, este sănătos". Și Tobie a adăugat: "El este tatăl meu". 
6. Atunci Raguel s-a aruncat la gâtul lui și l-a sărutat și a plâns. 
7. Apoi a vorbit și a zis: "Binecuvântat să fii copilul meu! Tu ești fiul unui om foarte bun și cinstit". Auzind însă că Tobit a pierdut vederea, s-a întristat și a plâns. 
8. Și a plâns și Edna, femeia lui, și fata lui, Sara. 
9. Și așa i-a primit foarte bine, și au junghiat un berbec și le-au dat mâncare din belșug. 
10. Iar Tobie a zis către Rafael: "Frate Azaria, grăiește de cele ce mi-ai spus pe cale și să se tocmească și lucrul acesta". 
11. Și el a spus vorba aceasta lui Raguel, și Raguel a zis către Tobie: "Mănâncă, bea și te veselește, că ție ți se cuvine să iei pe fata mea! Dar am să-ti spun adevărul. Eu am măritat pe fata mea cu șapte bărbați și când intrau la ea, mureau chiar în noaptea aceea. Dar tu fii vesel acum". Și a zis Tobie: "Nu voi mânca nimic aici, până când nu vă tocmiți și nu vă învoiți cu mine!" Iar Raguel a zis: "Ia-o chiar acum căci ți se cade. Tu ești fratele ei și ea este sora ta! Milostivul Dumnezeu să vă facă parte de toate cele bune!" 
12. Și a chemat pe Sara, fiica sa și, luând-o de mână, a dat-o lui Tobie de femeie și a zis: 
13. "Iată, după legea lui Moise, ia-o și du-o la tatăl tău!" Și i-a binecuvântat. 
14. Și chemând pe Edna, femeia sa, și luând o hârtie, a scris învoiala și a pecetluit-o; apoi au început a mânca. 
15. Și a chemat Raguel pe Edna, femeia sa, și a zis: "Pregătește, soro, cealaltă cameră de culcare și du-o acolo". 
16. Și făcând cum a zis el, a dus-o acolo, și aceasta a plâns, și împărtășind și ea lacrimile fiicei sațle, i-a zis: 
17. "Îndrăznește, fiică! Domnul cerului și al pământului îii va da bucurie în locul întristării. Îndrăznește, fiică!" 

CAPITOLUL 8 
Căsătoria lui Tobie cu Sara; rugăciunea lor, ospățul nunții și înzestrarea. 

l. Și după ce au sfârșit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră. 
2. Iar acesta, mergând, și-a adus aminte de cuvintele lui Rafael și a luat cățuia și a pus inima și ficatul peștelui și a afumat. 
3. Și simțind demonul mirosul acesta, a fugit în părțile de sus ale Egiptului, și îngerul l-a legat. 
4. Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat și a zis: "Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!" 
5. Și a început Tobie a zice: "Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile și toate făpturile Tale! 
6. Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui". 
7. Și acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce împreună până la bătrânețe!" 
8. și a zis și ea cu el: "Amin!" 
9. Apoi au dormit amândoi liniștiți în noaptea aceea. 
10. Iar Raguel, sculându-se, s-a dus și a săpat o groapă, zicând: "Nu cumva va muri și acesta?" 
11. Și, venind în casă, Raguel a zis către Edna, femeia sa: 
12. "Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să știe nimeni". 
13. Și, deschizând slujnica ușa, a intrat și a văzut că dorm amândoi. 
14. Și ieșind, le-a spus că este viu. 
15. Și a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu și a zis: "Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare curată și sfântă! Să Te binecuvânteze pe Tine drepții Tăi și toate făpturile Tale și toți îngerii Tăi, și toți aleșii Tăi să Te binecuvânteze în veci! 
16. Binecuvântat ești Tu că m-ai bucurat și nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu noi după mila Ta cea mare! 
17. Binecuvântat ești Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinții lor! Miluiește-i pe ei, Stăpâne, și dă-le să-și termine viața cu sănătate, cu veselie și cu milă!" 
18. Apoi a poruncit robilor săi să astupe groapa. 
19. Și le-a făcut ospăț de nuntă, paisprezece zile. 
20. Și a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a se isprăvi zilele ospățului de nuntă: "Nu pleca până nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nunții. 
21. Și atunci, luând jumătate din avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă jumătate o vei primi când voi muri eu și femeia mea". 

CAPITOLUL 9 
Tobie trimite pe Azaria la Gabael și aduce banii și pe Gabael la nuntă. 

1. Și a chemat Tobie pe Rafael și a zis către el: 
2. "Frate Azaria, ia cu tine un rob și două cămile și te coboară la Gabael în Ragheșul Mediei, și adu-mi argintul și adu-l și pe el aici la nuntă, 
3. Căci Raguel m-a legat cu jurământ ca să nu plec. 
4. Iar tatăl meu numără zilele; și de voi întârzia mult, va fi foarte mâhnit". 
5. Și s-a dus Rafael și a fost găzduit la Gabael, și i-a dat înscrisul; el a adus pungile pecetluite și le-a dat. 
6. Și a doua zi, dis-de-dimineață, s-au sculat și au venit împreună la nuntă. Și Gabael a binecuvântat pe Tobie și pe femeia sa. 

CAPITOLUL 10 
Întoarcerea lui Tobie la părinții săi, care erau îngrijorați, împreună cu Sara, soția sa, și cu zestrea ei. 

l. Iar Tobit, tatăl său, a numărat fiecare zi; și când s-au împlinit zilele socotite pentru călătorie, și Tobie nu venise, 
2. El a zis: "Nu cumva au fost opriți acolo? Sau poate a murit Gabael și n-are cine să le dea argintul?" 
3. și s-a întristat foarte tare. 
4. Și i-a zis lui femeia: "A pierit fiul nostru, de aceea întârzie!" Și a început să-l plângă și a zis: 
5. "Cât de rău îmi pare că te-am lăsat să pleci, fiul meu, lumina ochilor mei!" 
6. Iar Tobit i-a zis: "Taci, nu te mai tulbura, căci el este sănătos". 
7. Ea însă i-a răspuns: "Ba taci tu, și nu mă mai amăgi! Copilașul meu a pierit!" Și ieșea ea în fiecare zi afară din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu mânca pâine, și noaptea nu înceta a plânge pe fiul său, Tobie, până când s-au împlinit cele paisprezece zile ale nunții, pe care Raguel îl jurase să le petreacă acolo. 
8. Atunci Tobie a zis către Raguel: "Dă-mi drumul, că tatăl și mama mea nu nădăjduiesc să mă mai vadă". 
9. Iar socrul i-a zis: "Rămâi la mine, și eu voi trimite la tatăl tău și i se va duce știrea despre tine". 
10. Și Tobie a zis: "Ba nu, lasă-mă să mă duc la tatăl meu!" 
11. Atunci s-a sculat Raguel și i-a dat pe Sara, femeia lui, și jumătate din avere, robi și vite și argint, 
12. Și, lăsându-i să plece mulțumiți, i-a binecuvântat, zicând lui Tobie: "Sănătate bună, copilul meu, și călătorie bună! Domnul cerului să vă fie în ajutor, ție și femeii tale, Sara! Nădăjduiesc să văd pe copiii voștri înainte de a muri". Apoi a zis către Sara, fiica sa: "Să cinstești pe socrul și pe soacra ta! De acum, ei îți sunt părinți! Doresc să aud veste bună de tine!" Și a sărutat-o. 
13. Și Edna a zis către Tobie: "Iubite frate, să te înalțe Domnul cerului și să-mi dăruiască să-ți văd copii de la Sara, fiica mea, ca să mă bucur înaintea Domnului. Iată, îți dau pe fiica mea în grijă; să n-o amărăști". 
14. După aceea Tobie a plecat, binecuvântând pe Dumnezeu, pentru că i-a îndreptat calea, și a binecuvântat și pe Raguel și pe Edna, femeia lui. 

CAPITOLUL 11 
Bucuria părinților la sosirea fiului lor Tobie. Tămăduirea minunată a ochilor bătrânului Tobit. 

l. Și au mers ei până s-au apropiat de Caserin în fața Ninivei. 
2. Și a zis Rafael către Tobie: "Tu, frate, nu știi cum ai lăsat pe tatăl tău? 
3. Să mergem acasă înaintea femeii tale și să pregătim locuința. 
4. Ia cu tine fierea peștelui". Și au mers ei și după ei venea câinele. 
5. În vremea aceea Ana ședea și se uita pe drum ca să vadă pe fiul său. 
6. Și zărindu-l că vine, a zis către tatăl lui: "Iată, vine fiul tău cu tovarășul său de drum". 
7. Și Rafael a zis: "Tobie, știu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă. 
8. Să ungi ochii lui cu fiere și el va simți usturime, îi va freca și va cădea albeața și te va vedea". 
9. Și, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului său și i-a zis: "Bine că te-am văzut, copilul meu! De acum pot să mor!" Și au plâns amândoi. 
10. Atunci Tobit a ieșit în ușă și s-a împiedicat. Fiul său a alergat înaintea lui, 
11. A sprijinit pe tatăl său și i-a uns ochii cu fiere, zicând: "Ai încredere, tată!" și l-a lăsat câtva timp. 
12. Și au început să-l usture ochii și el i-a șters și s-a desprins albeața de pe marginea ochilor lui. 
13. Și văzând pe fiul său a căzut pe grumazul lui 
14. Și a plâns și a strigat: "Te văd fiul meu, lumina ochilor mei!" Și a zis: Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, și binecuvântat este numele Tău în veci, și binecuvântați sunt toți sfinții Tăi îngeri, 
15. Pentru că m-ai pedepsit și m-ai miluit. Iată, acum eu văd pe Tobie, fiul meu!" Și a intrat fiul său cu bucurie și a povestit tatălui său despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu el în Media. 
16. Și a ieșit Tobit întru întâmpinarea nurorii sale, către poarta Ninivei, bucurându-se și binecuvântând pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umblând se mirau cum de vede. Și Tobit mărturisea înaintea lor că Dumnezeu l-a miluit. 
17. Și dacă s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvântat-o și a zis: "Bine ai venit, fiică! Binecuvântat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi! Binecuvântați să fie tatăl tău și mama ta! Binecuvântat să fie fiul meu Tobie și binecuvântată să fii tu, fiica mea! Binevenită să fii în casa ta, în bucurie și binecuvântare! Intră, fiica mea!" 
18. Și s-au bucurat în ziua aceea toți frații lui din Ninive. 
19. Și a venit Ahiacar și Nadab, rudele lui, și au prăznuit cu veselie nunta lui Tobie șapte zile. 

CAPITOLUL 12 
Îngerul Rafael nu vrea să primească răsplată și, povățuindu-i spre bine, se face nevăzut. 

l. Și chemând Tobit pe fiul său, Tobie, i-a zis: "Fiule, pregătește plata omului care a fost cu tine! Trebuie să-i mai adăugăm ceva". 
2. Și el a răspuns: "Tată, socot că n-am să fiu în pagubă de îi voi da jumătate din cele ce am adus; 
3. Pentru că el m-a adus la tine sănătos și pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul și te-a vindecat și pe tine!" 
4. Și a zis bătrânul: "I se cuvine!" 
5. Și a chemat pe înger și i-a zis: "Ia jumătate din toate cele ce ați adus, și mergi în pace!" 
6. Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte și le-a zis: "Binecuvântați pe Dumnezeu, slăviți-L și cunoașteți slava Lui și mărturisiți înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălța numele Lui și a vesti, slăvind faptele lui Dumnezeu! Și voi să nu vă leneviți a-L preaslăvi. 
7. Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vestești. Faceți bine și răul nu vă va ajunge! 
8. Mai mult prețuiește rugăciunea cu post și cu milostenie și cu dreptate, decât bogăție cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur, 
9. Căci milostenia izbăvește de la moarte și curăță orice păcat. Cei ce fac milostenie și dreptate vor trăi mult. 
10. Iar păcătoșii sunt dușmanii vieții lor. 
11. Nimic n-am să ascund de voi și v-am și spus: "Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vestești". 
12. Când te rugai tu și nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt și când îngropai tu pe cei morți, încă eram cu tine. 
13. și când tu nu te-ai lenevit să te scoli și să-ți lași prânzul tău ca să te duci să ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine. 
14. Și acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine și pe nora ta, Sara. 
15. Eu sunt Rafael, unul din cei șapte sfinți îngeri, care ridică rugăciunile sfinților și le înalță înaintea slavei Celui Sfânt". 
16. Atunci s-au înspăimântat amândoi și au căzut cu fața la pământ, căci erau cuprinși de frică. 
17. Dar el le-a zis: "Nu vă temeți! Pace veți avea! Binecuvântați pe Dumnezeu în veac! 
18. Căci eu n-am venit de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L și binecuvântați în veac. 
19. În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor voștri s-a părut aceasta. 
20. Așadar, preaslăviți acum pe Dumnezeu, căci eu mă înalț la Cel Care m-a trimis, și scrieți într-o carte toate cele ce s-au săvârșit". 
21. Și sculându-se ei nu l-au mai văzut. 
22. Și au început să istorisească lucrurile cele mari și minunate ale lui Dumnezeu și cum li s-a arătat îngerul Domnului. 

CAPITOLUL 13 
Cântarea de laudă a bătrânului Tobit și prevestirea fericirii Ierusalimului. 

l. Atunci Tobit a scris cu bucurie rugăciunea aceasta și a zis: "Binecuvântat este Dumnezeu cel veșnic viu și binecuvântată este Împărăția Lui. 
2. Căci El pedepsește și miluiește, coboară până la locuința morților și iarăși înalță, și nu este nimeni care ar scăpa din mâna Lui! 
3. Fiii lui Israel, preaslăviți-L în fața neamurilor căci El ne-a risipit printre ele. 
4. Vestiți acolo slava Lui, preaânălțați-L înaintea tuturor celor vii, căci El este Domnul și Dumnezeul și Tatăl nostru în toți vecii. 
5. El vă va pedepsi pentru nedreptățile voastre și vă va milui și vă va aduna din toate neamurile, printre care ați fost risipiți. 
6. De vă veți întoarce la El cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru, ca să umblați înaintea Lui cu dreptate, atunci și El se va întoarce spre voi și nu-Și va ascunde fața Sa de la voi. Veți vedea ce va face El cu voi. Preaslăviți-L cu glas înalt și binecuvântați pe Domnul dreptății și preaînălțați pe Împăratul veacurilor. Îl voi preaslăvi în țara robiei și voi vesti puterea și slava Lui poporului păcătoșilor! Întoarceți-vă păcătoși, și faceți dreptate înaintea Lui! Poate vă va fi binevoitor și vă va arăta milă. 
7. Voi înălța pe Dumnezeul meu, și sufletul meu va înălța pe Împăratul cerului și se va bucura de slava Lui. 
8. Să Îl vestească toți și să-L preaslăvească în Ierusalim! 
9. Ierusalime, cetate sfântă, El te va pedepsi pentru păcatele fiilor tăi și iarăși va milui pe fiii celor drepți. 
10. Slăvește pe Domnul cu sârguință și binecuvintează pe Împăratul veacurilor, ca să se zidească iarăși locașul Lui cu bucurie în mijlocul tău, și ca El să veselească în mijlocul tău pe cei duși în robie și să-i iubească pe cei nenorociți ai tăi în toate neamurile veacului. 
11. Popoare multe vor veni de departe în numele Domnului Dumnezeu cu daruri în mâini, cu daruri ce aduc Împăratului cerului. 
12. Neamurile neamurilor Te vor lăuda în strigăte de bucurie. Blestemați fie toți cei ce Te urăsc pe Tine, iar cei ce Te iubesc să fie binecuvântați în veac! 
13. Bucură-Te și Te veselește de fiii drepților, căci aceia se vor aduna și vor binecuvânta pe Domnul drepților. 
14. O, fericiți cei ce Te iubesc pe Tine, că aceia se vor bucura de pacea Ta! Fericiți cei ce s-au întristat de toate pedepsele Tale, că aceia se vor bucura de Tine, când vor vedea toată slava Ta, și veșnic se vor veseli. 
15. Să binecuvânteze sufletul meu pe Dumnezeu, Împăratul cel mare, căci Ierusalimul se va zidi din nou, cu safir, cu smarald și cu pietre scumpe! 
16. Iar zidurile tale, turnurile și întăriturile se vor face de aur curat! 
17. Piețele Ierusalimului vor fi pardosite cu beril, rubin și piatră de Ofir. 
18. Pe toate ulițele lui va răsuna "Aliluia", și se va cânta: Bine este cuvântat Dumnezeul lui Israel! Întru Tine se va binecuvânta numele Tău cel sfânt în vecii vecilor!" 

CAPITOLUL 14 
Sfârșitul vieții lui Tobit și a fiului său. 

l. Și a sfârșit Tobit cântarea lui de laudă. 
2. Când și-a pierdut el vederea era de cincizeci și opt de ani, și a văzut după opt ani. Și a făcut milostenii, și binecuvânta totdeauna pe Dumnezeu și lăuda slava Lui. 
3. Când era aproape să moară el a chemat pe fiul său Tobie, și pe cei șapte fii ai lui și i-a zis: "Fiule, ia pe fiii tăi; iată, eu am îmbătrânit și sunt la capătul vieții mele. 
4. Du-te în Media, fiule, căci sunt încredințat că Ninive va fi dărâmată, după cum a spus proorocul Iona, iar în Media va fi mai liniște o vreme. Frații noștri, care se află în țară, vor fi împrăștiați din acel scump pământ, Ierusalimul va fi pustiit, și templul lui Dumnezeu din el va fi ars și va rămâne o vreme pustiu. 
5. Dar Dumnezeu iarăși îi va milui și-i va întoarce în rară; și templul lui Dumnezeu se va ridica, dar nu așa ca acel de mai înainte, până nu se vor împlini timpurile veacului. și după aceea se vor întoarce din robie și vor zidi minunat Ierusalimul, și templul lui Dumnezeu se va face din nou în el pentru toate neamurile veacului - zidire măreață, cum au grăit despre el proorocii. 
6. Și se vor întoarce toate popoarele și se vor închina cu adevărat înaintea Domnului Dumnezeu și vor sfărâma idolii lor. 
7. Și toate popoarele vor binecuvânta pe Domnul, și va binecuvânta și poporul Lui pe Dumnezeu și Domnul va înălța pe poporul Său. Și toți cei ce iubesc adevărat și drept pe Domnul Dumnezeu se vor bucura și vor face milă cu frații noștri. 
8. Deci, fiule, pleacă din Ninive, că negreșit se va împlini ceea ce a zis Iona. 
9. Să păzești legea și poruncile; să fii blând, milostiv și drept, ca să-ți fie bine. 
10. Pe mine să mă îngropi după cuviință, și pe mama ta alături de mine, și după aceea să nu mai rămâneți în Ninive. 
11. Fiule, vezi ce-a făcut Nadab cu Ahiacar, care l-a crescut. Cum l-a dus el din lumină la întuneric, și cum i s-a răsplătit. Dar Dumnezeu a mântuit pe Ahiacar, iar acela a primit vrednică răsplată, coborându-se în întuneric. Ahiacar a făcut milostenie și s-a mântuit din cursa morții, care i se întinsese, iar Nadab a căzut în lațuri și a pierit. 
12. Deci, copiilor, iată ce face milostenia și cum izbăvește dreptatea". 
13. Și după ce a spus el acestea, i-a ieșit sufletul. Și era el atunci de o sută cincizeci și opt de ani și fiul său l-a îngropat cu cinste. 
14. Și după ce a murit și Ana, a îngropat-o și pe ea cu tatăl său. Iar după aceea Tobie cu femeia și copiii săi a plecat la Ecbatana, la sacrul său Raguel, și a ajuns la bătrânețe cinstită și a îngropat cu cinste pe socrul și pe soacra sa și a căpătat moștenire averea lor și a lui Tobit, tatăl său, și a murit de o sută douăzeci și șapte de ani, în Ecbatana Mediei. 
15. Dar înainte de a muri a auzit el de pieirea Ninivei, pe care a cucerit-o Nabucodonosor și Ahașveroș, și s-a bucurat înainte de moartea sa pentru Ninive. 

 

Pagina anterioara | Cuprins | Coperta | Pagina urmatoare