Despre punctualitatea la Sfintele Slujbe



Sa începem mai întâi cu definitia punctualitatii. Definitia din dictionarul american Webster este urmatoarea: punctualittea este calitatea sau obiceiul unei persoane de a ajunge la timpul stabilit pentru a desfasura o anumita activitate. La multi însa din cei care ne înconjoara nu este nici calitate, nici obicei, ci este o pura întâmplare. Cineva glumea spunând ca problema punctualitatii este ca nu este niciodata nimeni acolo sa o aprecieze. Pot spune cu mâna pe inima ca e adevarat.

Deci, daca am înteles ce se întâmpla daca suntem punctuali, haideti sa vedem ce s-ar întâmpla daca chiar nimeni nu ar respecta orele stabilite.

Sa luam un exemplu din viata de zi cu zi, sa zicem ca seful Dvs. a promis ca va da o prima luna aceasta si trebuie sa se duca sa semneze o hârtie la contabilitatea ca sa-i informeze. Are o întâlnire la ora 8, luni dimineata, si nu se duce pentru ca s-a întâlnit cu niste prieteni aseara si a stat mai târziu si nu s-a trezit. Pe el nu îl afecteaza cu nimic, îsi cere scuze cu nonsalanta, dar Dvs. vi s-a amânat prima cu o luna.

Sau alt exemplu, aveti invitati o multime de prieteni prânz si pâna pe la ora 3 nu vine nimeni, iar când apar, pe la 3 jumate, pe rând, se poarta ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ei se comporta normal dar dumneavoastra vi s-a lipit stomacul de spate de foame.

Acelasi lucru se poate aplica si în Biserica. Sa luam câteva exemple din Sfânta Scriptura si sa vedem ce s-ar întâmpla daca nu s-ar respecta timpul stabilit pentru a face ceva.

Sa începem cu Vechiul Testament. În cartea Facerii Dumnezeu îl cheama pe Avraam ca sa-l sa I-l jertfeasca pe propriul sau fiu, o încercare în urma careia , trecând cu bine îl va binecuvânta asa „te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea si voi înmulti foarte neamul tau, ca sa fie ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii si va stapâni neamul tau cetatile dusmanilor sai; Si se vor binecuvânta prin neamul tau toate popoarele pamântului, pentru ca ai ascultat glasul Meu". Sa ne gândim ce s-ar finîntâmplat daca la strigarea lui Dumnezeu „Avraame, Avraame” acesta în loc sa zica prompt „ Iata-ma” ar fi zis, „ Doamne, mai lasa-ma vre-o juma de ora o ora ca am niste treaba si te sun eu”. Credeti ca binecuvântarea Domnului ar fi fost la fel dupa un astfel de raspuns?

Sau ce s-ar fi întâmplat daca atunci când Moise si-a ridicat toiagul sa despice marea Rosie pentru a scapa de armata egiptenilor, Dumnezeu ar fi zis: Moise, hai sa o lasam pe alta data, e prea de dimineata?

S-au ce s-ar fi întâmplat daca la predica de pe munte a Mântuitorului la ora stabilita nu era nimeni acolo? Mai auzeam noi astazi cuvintele nepieritoare ale Mântuitorului?

Sau daca Dummnezeu Tatal ar mai fi întârziat vre-o 3-4 mii de ani, care pentru Eternitatea Sa ar fi fost o clipa, si nu L-ar fi trimis înca pe Fiul Sau, Iisus Hristos sa ne mântuiasca, unde am fi acum? Pai simplu, în iad!

O sa zica unii ca si Dumnezeu întârzie, ca nici el nu e punctual când îi cerem ceva si uneori ne lasa sa asteptam ani în sir pentru ceva care-i cerem si poate nici atunci nu primim. Asta cum e? Pai este asa iubiti frati. Când Dumnezeu i-a facut pe protoparintii nostri Adam si Eva, i-a zis omului asa : Din toti pomii din rai poti sa manânci, Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit! (Fc. 2,17-18). Ce a facut omul? A fost corect si cinstit si a respectat? Nu, a mâncat. Si Dumnezeu l-a alungat din Rai.

Apoi în desert, Dumnezeu le dadea evreilor, pe care îi scosese din robie, mana în fiecare zi, si chiar carne si îi ferea de serpi si alte lighioane si ei ce au facut? S-au adunat punctuali sa-I asculte poruncile? Nu! Si-ai facut vitel de aur si s-au închinat la idol. Iar Dumnezeu i-a facut sa umble 40 de ani în desert.

Dumnezeu apoi l-a trimis pe Fiul Sau în lume, la poporul Sau ales ca sa vina si sa-i asculte cuvintele nepretuite si sa se pocaiasca si ai ce au facut, au venit? Nu, dar au facut totul ca sa-L rastigneasca. Si stim cu totii ce s-a întâmplat cu poporul evreu dupa aceea. Dupa fapta si rasplata!

Daca întelegem toate acestea iubiti frati cum putem sa cerem noi ceva care noi însine nu putem da semenilor nostri? Cerem posmagi si când îi primim pe degeaba asteptam sa ni-i si moaie cineva. Noi vrem ca Dumnezeu sa ne dea totul chiar în clipa în care cerem, sa se faca o minune imediat daca se poate, dar când e vorba sa venim si noi, punctuali, sa-i cunoastem învataturile, sa-i aducem slava si multumire ca ne-a creat, ca ne-a dat suflet, trup si minte, ca ne pazeste de nenorociri si ne-a daruit mântuirea noi ce zicem? Doamne stii, Tu ai timp, Tu ai rabdare, Tu ai zis ca stai la usa mea si bati, lasa ca-ti deschid eu când am putin timp.

Iubiti frati, sa nu-L lasam pe Hristos la usa pentru ca s-ar putea ca dreptatea Sa sa-i biruiasca la un moment dat bunatatea si ne trezim în genunchi, lânga icoana, cu pareri de rau si ne vom mira ca nimeni nu ne raspunde.

Mântuirea se câstiga cu osteneala si cu jertfa. Sfintii Mucenici si-au câstigat-o cu sângele lor prin care s-au botezat în Hristos, iar noi nu putem sa ne jertfim jumatate de ceas pentru Dumnezeu si sa ajungem la timp în Biserica? Nu spune nimeni iubiti credinciosi sa renuntati la televizoare, telefoane, petreceri si distractii, dar toate trebuie facute cu masura. Dumnezeu spunea ca trebuie sa dam Cezarului ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu ce sunt ale lui Dumnezeu. Daca noi le dam pe toate Cezarului, ce-I mai ramâne lui Dumnezeu?

Nu stiu cum se face iubiti credinciosi, dar parese ca noi românii suntem un popor care stim sa luam tot ceea ce este mai rau de la altii. Traim în America, o tara înfloritoare, cu o economie puternica, si am venit aici ca si noi sa traim mai bine. Dar odata ajunsi aici ce facem? În loc sa admiram criticam. Ne ferim ca necuratul de cele sfinte sa ne molipsim de precizia, punctualitatea, onestitatea, simtul civic al americanilor, dar în schimb ne legam de tot felul de marunsisuri, uitând ca ei se duc la biserica în fiecare duminica, ca ei dau zece la suta din salariu pentru Dumnezeu, asa neortodocsi cum sunt ei. Iubiti credinciosi, înainte de a vedea paiul din ochiul celui din fata nostra, sa scoatem bârna din ochiul nostru ca sa vedem mai limpede cum stau lucrurile

Trebuie iubiti credinciosi sa ne facem timp pentru Dumnezeu, pentru ca altfel nici El nu-si va face pentru noi. Un batrân spunea „roaga-te când îsi aduci aminte de Dumnezeu, ca atunci când uiti de Dumnezeu, Acesta sa-si aduca aminte de tine”.

Trebuie sa venim la Biserica atunci când trebuie. Sa ne dam noi dupa rânduiala Bisericii si nu Biserica dupa noi. Cete întregi de mucenici s-au jertfit timp de 2000 de ani pentru a nu se schimba o iota din credinta nostra si noi sa avem îndrazneala de a dori sa schimbam ceva? Asta va spun curat nu se poate!

Asadar sa ne straduim cu totii sa fim punctuali la chemarea lui Hristos, sa lasam deoparte cursele lumii acesteia care ne trag înapoi de la mântuire si sa strigam din tot sufletul „Prezent” la chemarea Sa nepretuita Amin .


Diacon Vasile Tudora