DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ ŞI SFÂNTA TRADIŢIE

 

 

De curând am fost întrebat de o persoană apropiata şi de bună credinţă, dacă cumva Biserica Ortodoxă nu îngăduie studiul Sfintei Scripturi aşa cum o fac în mod frecvent toate cultele protestante.

 

Întrebarea suna cam aşa: Cel mai mult m-a  mirat ideea ca un crestin ortodox n-are nevoie sa studieze personal biblia, sau in orice caz acest lucru nu este mentionat de loc. De unde sa inveti cum sa te porti crestineste ? Doar participind la liturghii nu este suficient in mod clar. Poate era suficient in vremea bunicilor mei, cind credinta era mult mai solid ancorata in viata de toate zilele (si atunci cred ca numai la sate). Dar acum este o rupere totala a vietii de toate zilele de religie peste tot. Care este de fapt pozitia ortodoxiei cu privire la studiul biblic ?

 

Este o întrebare legitimă care merită un răspuns pe măsură. Încep prin afirmatia simplă şi clară că nu este adevarat. Ca să putem explica aceasta voi încerca să sa schitez sumar care este pozitia ortodoxa fata de Sf. Scriptura. În viziunea protestanta adevarul este numai in Scriptura (sola scriptae). O astfel de parere lasă însă deoparte chiar originele Sfintei Scripturi; „prin punerea mâinilor” scrie Tito Colliander[1] „apostolii au dat mai departe acea stare deosebită pe care au primit-o de la Duhul la Cinzecime; dar totodată au primit sarcina de a propovădui Evanghelia. [...]. La început, au purces la aceasta prin viu grai. Dar mai apoi, tradiţia grăită a luat chipul cărţii: evanghelii, epistole şi descoperiri s-au înscris în cărţi. Multă vreme cele povestite şi cele scrise au mers mână-n mână. Apoi s-a îndepărtat tot ce nu se potrivea cu conştiinţa Bisericii. Şi în fine, după 300 de ani, Biserica păzită de chiar Duhul, a alcătuit Sfânta Scriptură: după canon. Fără de canon nu avem Biblie, fără de Biserică nu avem canon.”

În acelasi spirit Parintele Cleopa[2] ne învata ca de la facerea lumii si până la Moise "oamenii s-au povatuit pe calea mântuirii" prin Sfânta Traditie fara sa fi existat Vechiul Testament. De abia de la Moise poporul evreu a avut o lege scrisa. Mai tarziu urmasii lor vor incepe sa adune istoria si traditiile orale ale poporului finalizandu-se in timp prin adaugare si filtrare canonul Vechiului Testament.

„Hristos”[3], continuă Tito Colliander, „nu a lăsat nici fotocopii, nici stenograme, ci mai mult decât atât, o Biserică vie, trăitoare. Biserica I-a păstrat cuvântul, dar – în afară de câteva expresii – nu în graiul pe care El însuşi l-a vorbit, ci în tălmăcire, adică luând alt chip. Şi tabloul vieţii Lui şi faptele Sale nu sunt predate nouă în proces-verbal amănunţit, ci la mâna-doua şi a treia, ,,aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început” (Luca I, 2). [4]

„Biblia nu este[5], cu alte cuvinte, singura sursă de adevăruri a Bisericii. Cuvântul viu este mai vechi decât cel scris şi trăieşte în continuare odată cu cele scrise. Înainte ca tot ceea ce a făcut şi a spus Iisus să apuce să fie consemnat, cuvintele şi faptele Sale nu s-au pierdut. Apostolii au dat îndrumările lor nu numai în scris, dar şi prin viu grai (2 Tesaloniceni II, 15) iar Biserica a fost îndemnată să ţină seama de aceste învăţături. Şi aşa a şi făcut. Aceasta este Sfânta Tradiţie, care trăieşte în continuare în Biserică, din neam în neam.

Scriptura şi Sfânta Tradiţie ţin una de alta şi se sprijină reciproc. Tradiţia dă viaţă celor scrise, este plămânul său. Fără acesta, Scriptura ar fi moartă: un obiect de disecţie anatomică. Cele două nu se pot rupe una de alta. Până la urmă, Scriptura este o tradiţie scrisă iar Sfânta Tradiţie este o scriere trăită. Iar Scriptura, Tradiţia şi Fapta nu sunt decât un întreg: Hristos Cel în veci viu.”

            Învăţătura Ortodoxă ne arată că mai intai trebuie sa intelegem spiritul Sfintei Scripturi prin Sfanta Traditie si numai in lumina acesteia putem purcede la studiul Bibliei, avand un teren solid pe care putem construi fara probleme.

Orice creştin citeşte Sfânta Scriptură când consideră necesar. Un lucru însă îl deosebeşte pe creştinul ortodox de ceilalţi: anume smerenia. Smerenia este cea care stă la baza întregii învăţături a Bisericii noastre, prin smerenie ne opunem şi ne ridicăm din păcatul mândriei care ne-a pierdut dintru începuturi. Tot datorită acestei smerenii fireşti creştinul ortodox îşi recunoaşte starea sa de păcătoşenie şi nu se consideră la fel de vrednic ca Sfinţii Părinţi ai Bisericii spre a interpreta după mintea lui cuvintele Sfintei Scripturi.   Pentru aceasta este nevoie de „o privire mult mai cuprinzătoare, de experienţe acumulate, şi, mai mult de toate - de sfinţenie: de curăţia inimii, care te face să-L vezi pe Dumnezeu[6] (vezi Fapte VIII, 30-31)”

„Dacă, în calitate de individ, omul nu deţine acest lucru, îl are totuşi în calitate de membru al Bisericii, - un mădular din trupul Domnului Hristos. În această postură omul are parte de experienţa de viaţă adunată a Bisericii [...]: de Sfânta Tradiţie.”  În măsura în care omul o urmează, în gând şi faptă, şi el poate să devină  părtaş al ei.

Dincolo de aceasta, de-a lungul veacurilor, Biserica Ortodoxa a mai alcătuit, sub îndrumarea Sfântului Duh, şi alte adevăruri de credinţă, în cadrul aşa numitelor Sinoade Ecumenice, care au avut ca rod stabilirea „dogmelor”, adică a învăţăturilor Bisericii. Esenţa acestor învăţături a fost exprimată în ceea ce numim astăzi Crezul sau simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan.

«La Sinodul din Efes din anul 431», continuă Fritjof Tito Colliander, «acest crez s-a decretat de neschimbat, şi astfel a rămas: neschimbat [...] Începând din secolul al VI-lea a răsunat neschimbat, zilnic, la fiece liturghie. [...]

Această mărturisire de credinţă şi hotărârile celor şapte sinoade ecumenice, în afară de Scriptura însăşi, reprezintă stânca pe care stă credinţa Bisericii. Hristos este Adevărul, ,,acelaşi şi ieri, şi azi şi în veci” (Evrei XIII, 8). […] Orice încercare - de a-l îndrepta după comoditate, după cerinţele timpului, sau de a-l întina, îndepărta, sau de a descoperi noi ,,adevăruri” şi de a le acorda sfinţenie dogmatică, fără consultarea întregii creştinătăţi - nu poate fi considerată, din punct de vedere ortodox, decât drept mândrie nebună, profanare şi hulire a Duhului Sfânt.»

In ceea ce priveşte “suficienţa” liturghiei pentru modelarea vieţiii creştine, putem răspunde că, în Biserica noastră Dreptmăritoare se pune un accent mai mare pe spiritualitate, pe mistica creştină, pe Sfintele Taine, dându-se o importanţă secundară studiului scolastic sec. Însă la toate slujbele bisericeşti auzim citiri din Sfânta Scriptură. Când intrăm în Biserică ne facem Sfânta Cruce, ne închinăm şi sărutăm Sfânta Evanghelie, iar când ni se citeşte din ea îngenunchem. Prin Sfânta Evanghelie şi prin întreaga Sfântă Scriptură ne vorbeşte în Biserică şi este prezent Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, care este cu noi  până la sfârşitul veacurilor. La Sfânta Liturghie se citeşte şi “Apostolul”, adică se citesc părţi din scrisorile sfinţilor apostoli, şi “Evanghelia, adică istorisirea despre viaţa, învăţăturile şi minunile Domnului nostru Iisus Hristos. Bunii credincioşi citesc cu evlavie Psalmii, ca pe nişte rugăciuni şi imne de preamărire ale lui Dumnezeu”[7]. Prin urmare, în toate slujbele bisericii noastre Sfânta Scriptură este prezentă, ea făcând parte integrantă din acestea. Participând la aceste slujbe creştinul ortodox  nu numai că se împărtăşeşte de Harul Sfinţitor absolut necesar pentru mântuire dar poate şi învăţa şi necesarul cod de conduită creştină.

Un lucru este însă foarte important: în ortodoxie teologia nu se face numai de dragul sistematizării credintei, in ortodoxie teologia are intotdeauna un scop concret: teologia se traieste, scopul ei este sa ne modifice viata dupa preceptele ei. De aceea adevaratii teologi sunt sfintii, care nu numai au înţeles, dar au şi lucrat Învăţătura Dumnezeiască.

Să ne apropiem dară „cu sfială  şi cu conştiinţa nevrdniciei de scrierile inspirate de Dumnezeu în care răsună cuvântul lui Hristos Însuşi şi cuvântul Apostolilor Săi în calitate de martori ai Cuvântului întrupat.”[8] Să ne păstrăm însă totdeauna sub directa îndrumare a Bisericii, întotdeauna în lumina Sfintei Traditii, fără ca aceasta să ne încorseteze gândirea teologică, ci dimpotrivă, aceasta ne va conferi un esafodaj solid de inălţare. Între Sfanta Scriptură şi Sfânta Tradiţie există o legatura de nedesfăcut care face ca ambele sa coexiste într-un tot armonios, fara amestecare, spre desavarsirea intelegerii Cuvantului care trăieşte. Amin!

 

 

Intrebări şi răspunsuri despre Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie

1. Ce este Sfanta Scriptura ?

- Sfanta Scriptura este " cartea cartilor ", care cuprinde Descoperirea Dumnezeiasca, fiind insuflata de Duhul Sfant, potrivit textului :

" Toata Scriptura e insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare " ( II Timotei 3, 16 ).

2. Sfanta Scriptura este o carte usor de inteles ?

- Nu, Sfanta Scriptura este o carte greu de inteles, dupa cum ne marturiseste si Sfantul Apostol Petru despre epistolele Sfantului Apostol Pavel zicand :

" In epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare " ( II Petru 3, 16 ).

3. Poate oricine sa explice Sfanta Scriptura ?

- Nu oricine poate explica Sfanta Scriptura, ci numai cei anume pregatiti si randuiti de Sfanta Biserica. Pentru aceea Sfantul Apostol Iacob ne atentioneaza :

" Nu va faceti multi invatatori, fratii mei, stiind ca ( noi, invatatorii ) mai mare osanda vom lua " ( Iacob 3, 1 ).

" Oare toti sunt invatatori ? " ( I Corinteni 12, 29 ).

4. Pentru ce numai Biserica are dreptul si poate explica Sfanta Scriptura ?

- Numai Biserica are dreptul si puterea sa explice Sfanta scriptura, pentru ca ea a pastrat-o si a aparat-o de invataturile gresite in decursul veacurilor. Ea are

" dreptarul cuvintelor sanatoase " (II Timotei 1, 11 ).

Si in alt loc :

" Cati vor umbla dupa dreptarul acesta - pace si mila asupra lor " ( Galateni 6, 16 ).

5. E destul a fi om invatat, ca sa intelegi Sfanta Scriptura ?

- Nu e de ajuns a sti multa carte, pentru a intelege textele sfinte, deoarece si omul invatat de la curtea reginei Candachiei nu intelege textul pe care-l citea, precum ne dovedeste dialogul dintre el si Sfantul Filip, care-l intreaba :

" Intelegi oare ce citesti ? Iar el a zis : Cum as putea sa inteleg daca nu ma va calauzi cineva ? " ( Faptele Apostolilor 8, 30-31 ).

6. Ce trebuie sa mai indeplineasca un bun indrumator pentru intelegerea autentica a Sfintei Scripturi ?

- Un bun indrumator, pentru intelegerea autentica a Sfintei Scripturi, trebuie ca, pe langa stiinta de carte, sa mai aiba si sfintenia vietii, precum au avut-o Sfintii Parinti ai Bisericii, care s-au straduit a implini cuvantul :

" Fiti sfinti, pentru ca Sfant sunt Eu " ( Petru 1, 16 ).

7. Ce se intampla daca fiecare explica Sfanta Scriptura dupa capul sau ?

- Daca fiecare explica Sfanta Scriptura dupa capul sau, vom ajunge la diferite si diferite pareri, instrainate de invatatura cea sanatoasa, contrar la ceea ce ne indeamna Sfantul Apostol Pavel :

" Tine dreptarul cuvintelor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Hristos Iisus "( II Timotei 1, 13 ).



DESPRE SFANTA TRADITIE

1. Ce este Sfanta Traditie ?

- Sfanta Traditie este descoperirea dumnezeiasca pastrata prin viu grai si transmisa prin Biserica din generatie in generatie, precum reiese din textul :

" Si inca multe alte minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta " ( Ioan 20, 30 ).

Iar in alt loc Sfantul Ioan scrie :

" Sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris " ( Ioan 21, 25 ).

2. Putem sa tinem numai invataturile scrise in Sfanta Scriptura ?

- Nu putem sa ne reducem numai la tinerea invataturilor scrise, deoarece Mantuitorul ii indeamna pe Sfintii Apostoli si, prin ei, pe toate neamurile :

" Sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua " ( Matei 28, 20 ).

Sfantul Apostol Pavel isi indeamna si el credinciosii astfel :

" Fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra " ( II Tesaloniceni 2, 15 )

Si in continuare, zice lui Timotei :

" Ceea ce ati auzit de la mine, cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi " ( II Timotei 2, 2 ).

Aceeasi constatare o gasim si la Sfantul Ioan Evanghelistul, cand zice :

" Multe lucruri aveam sa-ti scriu; totusi nu voiesc sa ti le scriu cu cerneala si cu condei, ci nadajduiesc sa te vad curand si atunci vom grai gura catre gura " ( III Ioan 13-14 ).

Insisi Sfintii Apostoli citeaza din Sfanta Traditie. Astfel, Sfantul Evanghelist Luca, in Faptele Apostolilor, inregistreaza de la Sfantul Apostol Pavel urmatoarele cuvinte atribuite Mantuitorului, care nu se gasesc in Sfintele Evanghelii :

" Sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis : " Mai fericit este a da decat a lua " ( Faptele Apostolilor 20, 25 ).

3. Ce a fost mai intai, Sfanta Traditie sau Sfanta Scriptura ?

- Mai intai a fost Sfanta Traditie, deoarece propovaduirea crestina in perioada de la moartea Mantuitorului si invierea Lui in anul 33 dupa Hristos, pana in anul 44 dupa Hristos, cand s-a scris prima Evanghelie - cea a Sfantului Matei - , adica timp de 11 ani, s-a facut numai prin viu grai. Asadar, Sfanta Traditie a fost inainte de Sfanta Scriptura, ceea ce ne indreptateste sa o consideram ca un izvor al Descoperirii Dumnezeiesti, asa cum am aratat mai inainte, intrucat nu toate cele transmise prin viu grai au fost cuprinse in Sfanta Scriptura. Prin urmare, am putea numi Sfanta Scriptura ca fiind o traditie scrisa, iar Sfanta Traditie ca o Scriptura traita.

 

 

Rugăciune înainte de citirea din sfintele cărţi

alcătuită de sfântul Ioan Gură de Aur[9]

 

Doamne, lisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii,

ca să ascult cuvântul Tău şi să-1 înţeleg pe el

şi să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ.

Să nu ascunzi de mine poruncile Tale,

ci să-mi descoperi ochii ca să văd minunile din Legea Ta.

Arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale.

Spre Tine nădăjduiesc, Doamne, Dumnezeul meu,

ca să-mi luminezi mintea şi gândul cu lumina înţelegerii Tale,

ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le şi împlinesc.

Ca nu spre osândă să citesc vieţile şi cuvintele Sfinţilor,

ci spre înnoire şi luminare, spre sfinţire, spre mântuirea sufletului

şi spre moştenirea vieţii veşnice.

Că Tu eşti luminarea celor ce zac întru întuneric

şi de la Tine este toată darea cea bună

şi tot darul cel desăvârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Amin.

 

 



[1] Fritjof Tito Colliander, Credinţa si trăirea Ortodoxiei

[2] Arhimandrit Cleopa Ilie,  Călăuză în credinţa Ortodoxă

[3] Tito Colliander, op. cit.

[4] Ibidem

[5] Ibidem.

[6] Tito Colliander, Op. Cit.

[7] Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institului Biblic şi de Misiune al B.O.R. , Bucureşti 1978

[8] Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Introducere în studiul Noului Testament

[9] din Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Marcu de Sfântul Teofilact al Bulgariei, Ed. Sophia 2002