Întrebări şi răspunsuri despre Sfânta Liturghie (3)

 

Despre Liturghia catehumenilor

 

 

1.      Ce sunt catehumenii sau cei chemaţi?

În primele veacuri creştine se acorda o importanţă foarte mare pregătirii celor care vroiau să devină creştini. Aceştia urmau o perioadă de instruire care putea dura şi doi ani. Nimeni nu era botezat până nu cunoştea temeinic credinţa în care dorea să intre prin Taina Sfântului Botez. În acest scop toate bisericile aveau organizate şcoli speciale în care catehumenii erau instruiţi  în general de preoţi sau diaconi. Toţi Sfinţii  Părinţi au tratat cu multă seriozitate această instruire, dovadă stând valoroasele scrieri cu caracter catehetic care ne-au rămas de la aceştia.

 

2.      De ce în primele veacuri catehumenii nu puteau participa la toată Sf. Liturghie?

 

Sf. Chiril al Ierusalimului explică situaţia catehumenului: „cuvintele dumnezeieşti răsunau în afară de el; [...] Era un ascultător al învăţăturilor creştine; acestea însă nu pătrundeau în sufletul său; nu-i erau înţelese, răsunau împrejurul lui.”[1] De aceea era necesară lunga perioadă de instruire ca atunci când primea Botezul să fie bine pregătit pentru a primi harul sfinţitor care se împarte prin Sfintele Taine. În plus Jertfa Liturgică se aduce din partea Bisericii, iar cei nebotezaţi încă nu fac parte încă din Biserică.

 

 

3.      Care este scopul Liturghiei catehumenilor

 

Liturghia catehumenilor are un scop prin excelenţă didactic. Partea ei principală o alcătuiesc lecturile din Sfânta Scriptură: Apostolul şi Evanghelia, precum şi predica sau omilia, care în trecut se rostea de obicei imediat după Sfânta Evanghelie.

 

4.      Care sunt părţile Liturghiei catehumenilor?

 

                                                   i.      Partea Introductivă alcătuită din

1.       Închinarea înaintea Sfintei Mese şi Invocarea Sfântului Duh,

2.       Binecuvântarea de început,

3.       Ectenia Mare,

4.       Antifoanele şi Ecteniile Mici

                                                 ii.      Vohodul mic sau ieşirea cu Sfânta Evanghelie,

                                                iii.      Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule...),

                                               iv.      Lecturile Biblice (Apostolul, Evanghelia şi predica),

                                                 v.      Rugăciunile după Evanghelie (Ectenia întreită, Rugăciunea cererii stăruitoare, desfacerea Sf. Antimis şi Ectenia catehumenilor)

 

5.      De ce începe Sf. Liturghie cu Bincuvântarea?

 

Ca orice slujbă sfânta, Liturghie începe cu slavirea lui Dumnezeu: „Binecuvântată este împărăţia Tatalui şi a Fiului şi a Sfântului Duh...”. După Sf. Nicoloae Cabasila, orice rugăciune trebuie să cuprindă 4 părţi: mai întâi aducem slava lui Dumnezeu, apoi mulţumire pentru darurile  cu care suntem mereu copleşiţi, apoi mărturisirea nevredniciei şi păcătoşeniei noastre şi abia în al patrulea rând cererea.[2]

 

 

6.      Ce sunt ecteniile?

 

Ecteniile sunt o serie de rugăciuni prin intermediul cărora Biserica mijloceşte pentru credincioşii ei. Ectenie rostită fie de diacon din mijlocul Bisericii, fie de preot din Sfântul Altar, dacă nu are diacon. După fiecare cerere credincioşii întăresc spunând „Doamne miluieşte” sau „Amin”. Astfel întreaga Biserică se roagă lui Dumnezeu, mijlocitorul rugăciunii către Dumnezeu fiind preotul. Diaconul stă în mijlocul Bisericii pentru că el reprezintă vocea unită a credincioşilor în rugăciune, de aceea el rosteşte cererile din mijlocul acestora.

Doamne miluieşte are o dublă semnificaţie. După Sf. Nicolae Cabasilla aceasta „E ruga unor oameni care recunosc cât de mare este bunatatea Judecatorului si cât de grea este vinovatia lor. Aceasta înseamna atât marturisire cât si recunoastere”.

 

7.      Ce sunt Antifoanele?

 

Antifoanele sunt mai multe grupări de fragmente din psalmii mesianici (care au profeţit venirea lui Iisus). Ele reprezintă perioada când Iisus Hristos era în lume dar nu era încă cunoascut. Antifoanele reprezintă deci vreme de până la Sf. Ioan Botezătorul, când lumea mai avea încă nevoie de prooroci ca să vestească vestirea Domnului. Al treilea Antifon este reprezentat în general de citirea Fericirilor.

 

8.      Care este semnificaţie cântării Fericirilor?

 

Fericirile fac parte din prima cuvântare ţinută de Mântuitorul, cunoscută sub numele de Predica de pe Munte. Acestea reprezintă începutul lucrării publice a Mântuitorului[3]

 

9.      Ce reprezintă Vohodul Mic sau Ieşirea cu Sf. Evanghelie?

 

Ieşirea cu Sf. Evanghelie sau Vohodul Mic reprezintă epifania Domnului sau arătarea în lume. Evanghelia, care cuprinde cuvintele Domnului şi învăţăturile Lui îl reprezintă pe Hristos însuşi. De aceea strana cântă „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos”. Luminile care sunt purtatea în Faţa Sf. Evanghelii sreprezintă lumina duhovnicească pe care a adus-o Hristos prin propovăduirea Sa. Purtătorii ei sun proorocii Legii vechi care au prevestit venirea Domnului. Cuvintele „Înţelepciune drepţi” sunt menite să atragă atenţia credincioşilor din biserică asupra momentelor în care are loc, în formă simbolică, prezenţa lui Hristos în mijlocul nostru. Ea se repetă şi înainte de citirea din Sfânta Evanghelie.

 

10.  Ce reprezintă Trisaghionul, sau imnul „Sfinte Dumnezeule..”?

 

Cântarea aceasta e împrumutata parte din cântarea îngerilor, parte din cartea sfintilor psalmi ai Proorocului si este alcatuita de Biserica lui Hristos, fiind închinata Sfintei Treimi. Într-adevar, cuvântul „sfinte”, cântat de trei ori, este din imnul serafimilor[4]; iar cuvintele „Dumnezeule, tare, fara de moarte” sunt din acel psalm al lui David, în care el spune: „Însetat-a sufletul meu de Dumnezeu Cel tare, Cel viu”[5]. Alegerea si împreunarea acestor cuvinte precum si adausul cererii „miluieste-ne pe noi!” este fapta Bisericii, care cunoaste si propovaduieste pe Unul Dumnezeu în Treimea Sa. Prin aceasta, ea vrea sa arate, pe de o parte, legatura dintre Vechiul si Noul Testament iar, pe de alta, ca îngerii si oamenii s-au unit într-o singura Biserica si o singura ceata, prin venirea lui Hristos[6], Cel ce e mai presus de ceruri si totodata e si pe pamânt.[7]

 

11.  Ce reprezintă citirea Apostolului?

 

Apostolul reprezintă trimiterea la propovăduire a apostolilor. Cădirea din Timpul Apostolului se face în cinstea Sf. Evanghelii care va fi citită şi reprezintă buna mireasmă a învăţăturii lui Hristos care s-a răspândit în toată Biserica prin Sfinţii Apostoli.

 

12.  Ce reprezintă citirea Sf. Evanghelii?

 

Lectura Sf. Evanghelii reprezintă arătarea deplină a lui Hristos în lume, adică pe Hristos însuşi propovăduind mulţimilor. De aceea şi înainte şi dup credincioşii rostesc „ Mărire Ţie Doamne, Mărire Ţie”

 

 

13.  Ce semmnifică cele ce se petrec în ultima partea Liturghiei catehumenilor?

 

Desfacerea Sf. Antimis reprezintă săparea mormântului Mântuitorului, strângerea miridelor de pe Sf. Antimis îm timpul rugăciunii „Să-i unească pe dânşii cu Sf. Sa soborniceacă şi apostolească Biserică” simbolizează unirea catehumenilor cu Biserica. Cuvintele „cei chemaţi ieşiţi” reprezintă atât concedierea catehumenilor care în acest moment părăseau biserica, cât şi judecata sfârşitului lumii când, după vestirea Evangheliei  la toată zidirea, se vor despărţi cei drepţi de cei păcătoşi.

 

14.  Despre duble semnificaţie a gesturilor celor ce se săvârşesc în timpul Sfintelor Slujbe

 

Toate cântările, lecturile biblice, mişcările şi în general toate cele care slujesc la îndeplinirea Sfintelor Slujbe au un dublu scop. Sf. Nicolae Cabasila tâlcuieşte că rolul acestora este „pe de o parte sa sfinteasca pe credinciosi, iar pe de alta sa simbolizeze iconomia lui Hristos.”

 



[1] Sf. Chiril al Ierusalinului, Cateheze, Ed. IBMBOR 2004, p. 8

[2] Sf. Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1989

[3] Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica Specială, Ed Nemira, 2002, p. 239

[4] Vezi Isaia VI, 1-3. Cf. si Aproc. IV, 8.

[5] Psalmul XLI, 2.

[6] „Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru El,”  Cf. Efeseni I, 10.

[7] Sf. Nicolae Cabasilla, op.cit.