Taina Sfântului Maslu

Pr. Prof. I. Constantinescu, "Indrumator pastoral - Din tezaurul credintei noastre", pag. 120-123.

Text preluat de pe site-ul http://www.crestinism-ortodox.ro/

In strinsa legatura cu Taina Marturisirii este Taina Maslului. Scopul ambelor taine este acelasi, adica vindecarea credinciosilor de bolile de care sufar. Dar, in timp ce Taina Marturisirii vindeca bolnavul de bolile sufletesti - de pacatele sale - prin Taina Maslului el se tamaduieste, indeosbie, de bolile trupesti, adaugindu-se si cele sufletesti, adica iertarea pacatelor.

Domnul Hristos in activitatea Sa mesianica a vindecat nenumarati bolnavi de bolile si neputintele lor. Pentru aceste tamaduiri El nu le cerea decit dorinta de a se vindeca si credinta in puterea Sa. Insa, de multe ori, odata cu tamaduirea bolilor trupesti, El le ierta si pacatele (Matei IX, 2), cerindu-le sa nu mai greseasca (Ioan V, 14). Ceea ce inseamna ca exista o strinsa legatura intre boala si pacat (Luca IV, 39), pentru ca exista o strinsa legatura, o influenta reciproca intre suflet si corp.

Apostolii Domnului Hristos continuind opera mintuitoare a Invatatorului lor, au fost imputerniciti de El - sa vindece pe membrii Bisericii de boalele si nepturintele lor. In acest scop, a infiintat Taina Maslului, imputernicind cu savirsirea ei pe Apostolii si urmasi lor.

Din aceste motive, credinciosii au pentru tamaduirea neputintei lor trupesti pe linga remediile medicale si un mijloc duhovnicesc de vindecare, anume: Taina Maslului.

Ea este acea taina care prin ungerea cu untdelemnul sfintit de preoti, impreuna cu anumite rugaciuni, se coboara harul Duhului Sfint peste bolnavul respectiv, I se iarta pacatele si se impartaseste totodata tamaduire trupeasca sau usurarea durerilor si intarire sufleteasca.

Ungerea cu untdelemn era practicata in religiile vechi, fie pentru cult, fie pentru vindecarea bolnavilor. La evrei, in Vechiul Testament, se aducea ca jertfa (Iesire XXIX, 40; Levitic, II, 4); pentru sfintirea lucrurilor trebuincioase la slujba (Iesire XL, 9). Se intrebuinta si pentru sfintirea unor oameni in anumite emisuni, pentru ungerea regilor si imparatilor Saul (I Regi XV, 1), Solomon (III Regi I, 34); pentru ungerea preotilor Aaron (Iesire XXIX, 7); pentru ungerea profetilor, Elisei (III Regi XIX, 16).

In Noul Testament se folosea ca medicament pentru ungerea bolnavilor, dupa cum ne arata pilda samarineanului milostiv, unde acesta unge cu untdelemn pe un ranit cazut intre tilhari (Luca X, 34). Domnul Hristos cind a trimis pe Apostoli la propovaduire, intr-o misiune de proba, le-a dat puterea de a vindeca pe bolnavi, ungindu-I cu undelemn: <<Si socoteau multi demoni si ungeau cu untelemn pe multi bolnavi si-I vindecau>> (Marcu VI, 13).

Aceasta practica a ungerii cu untdelemn a fost consfintita de Mintuitorul Hristos si ridicata la rangul de taina, dupa invierea Sa. Acest fapt il aminteste Sfinta Scriptura, cind spune ca Domnul Hristos, dupa invierea Sa, s-a infatisat pe Sine viu Apostolilor Sai si li s-a aratat timp de patruzeci de zile <<si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu>> (Fapte I, 3). Deci, in acest rastimp, de patruzeci de zile a instituit Taina Maslului.

Aceasta o confirma faptul ca Sf. Iacov - ruda Domnului si episcopul Ierusalimului, indemna pe crestini ca atunci cind sint bolnavi sa savirseasca Taina Maslului. <<Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungindu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mintui pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui>> (Iacov V, 14-15).

Din spusele Sf. Iacov se vede ca este vorba de o taina si nu despre o ungere obisnuita cu untdelemn, pe care o putea face orice credincios sau orice om si nu numai preotii. Nu este vorba nici de o ungere harismatica, adica o ungere cu vindecari minunate pe care o faceau unii credinciosi, inzestrati cu aceasta putere prin harul Duhului Sfint - harismaticii: <<Si unuia I se da prin Duhul Sfint cuvint de intelepciune... iar altuia darurile vindecarilor, intru acelasi Duh>> (I Corinteni XII, 8-9; Marcu XVI, 18).

Mai mult, aceasta ungere cu untedelemn despre care vorbeste Sf. Iacov, aduce dupa sine prin rugaciunea credintei -a preotilor - nu numai vindecarea trupului si <<iertarea pacatelor>> prin harul Duhului Sfint. Deci, untdelemnul si rugaciunea - partea externa - preotii ca savirsitori - administratorul - usurarea suferintelor sau chiar vindecarea lor, impreuna cu iertarea pacatelor - partea supranaturala.

Avem toate elementele constitutive ale taine. Ele ne dovedesc ca Domnul Hristos a instituit Taina Maslului, imputernicind pe Apostoli si urmasii lor s-o indeplineasca in cazul crestinilor bolnavi, pentru vindecarea lor.

Taina Maslului se adminstreaza credinciosului bolnav sau la mai multi bolnavi, - enoriasilor unei parohii, in anumite zile, - pentru vindecare de anumite boli sau iertarea pacatelor lor.

Ea se oficiaza de sapte preoti - preotii Bisericii (Iacov V, 14) in conformitate cu cele sapte daruri ale Sfintului Duh (Isaia XI, 2-3). La nevoie pot oficia si doi sau chiar un preot.

<<Rugaciunea credintei>> o constituie partea formala a tainei si consta din repetarea rugaciunii: <<Parinte sfinte doctorul sufletelor...>> de sapte ori, impreuna cu sapte pericope evanghelice, sapte pericope din Apostol si alte rugaciuni. In rastimpul rugaciunii, se unge bolnavul cu untdelemnul sfintit, in prealabil, de preoti, prin repetarea rugaciunii de sfintire de sapte ori.

Taina Maslului este precedata - cind se administreaza unui bolnav - de Taina Pocaintei, cind acesta este in masura de a face marturisirea. Prin Maslul se iarta bolnavului pacatele care eventual au fost uitate la marturisire. Dupa Taina Maslului bolnavul primeste Taina Sfintei Euharistii.

Taina Maslului se administreaza bolnavului care isi exprima dorinta de a o primi si este constient spre a face marturisire la Taina Pocaintei. Ea se administreaza si bolnavului care-I mai grav suferind, la dorinta familiei acestuia si care garanteaza de dreapta credinta a bolnavului si de probabilitatea de a o fi primit daca ar fi fost in posibilitatea de a se exprima.

In asemanare cu Taina Botezului, Maslul se oficiaza si pentru copiii bolnavi, la cererea parintilor. Si la bolnavii gravi si la copii, administrarea maslului se bazeaza pe faptul ca Domnul Hristos a vindecat anumiti bolnavi in urma rugaciunii casnicilor lor. Vindecarea unui demonizat orb si mut (Matei XII, 22), vindecarea fiicei cananeiencei (Matei XV, 22-28).

Dar efectul tainei, adica vindecarea trupeasca a bolnavului nu este totdeauna evidenta; bolnavul nu se vindeca in mod automat, caci atunci taina ar deveni un act magic. Taina Maslului este o rugaciune adrestat lui Dumnezeu si ca orice rugaciune, indeplinirea ei depinde de atotstiinta si bunatatea divina. El singur stie si hotaraste ce-I folositor omului. Ea mai depinde si de credinta bolnavului. Insa, prin maslu, bolnavului I se iarta pacatele si daca nu se vindeca trupeste, simte o usurare a suferintelor si o intarire sufleteasca.

La romano-catolici maslul se numeste ungerea din urma, El se administreaza ca o hrana de intarire pentru plecarea bolnavului din aceasta viata. Insa, pentru credinciosul bolnav taina are psihologic vorbind tocmai un efect contrar. Bolnavul se demoralizeaza, cind I se oficiaza Taina Maslului, stiind ca in curind va muri.

Protestantii neaga maslului caracterul de taina, sustinind ca in afirmatiile Sf. Iacov (V, 14-15) este vorba de o ungere harismatica sau medicinala. De la ei s-au inspirat unii crestini din vremea noastra. Acestia afirma ca maslul nu este o taina si deci nu se poate administra celor bolnavi, pentru ca nicaieri in Sfinta Scriputra nu se arata ca a fost instituita de Domnul Hristos.

S-a amintit, ca nu exista un loc expres in Noul Testament unde sa se arate ca Domnul Hristos a instituit Taina Maslului. Dar puterea data de Mintuitorul Apostolilor cind au fost trimisi la propovaduire, in misiunea de proba, spre a unge pe bolnavi cu untdelemn si a-I vindeca (Marcu VI, 13), este un inceput al maslului, cum a fost botezul Domnului Hristos pentru botezul crestin. Maslul a fost instituit de Domnul Hristos, dupa invierei, in rastimpul celor patruzeci de zile, pina la inaltarea Sa la cer (Fapte I, 3).

Afirmatiile Sf. Iacov (V, 14-15) care arata clar elementele unei taine si faptul ca ea se savirsea in timpul Apostolilor sint proba neindoielnica a maslului care provine de la Mintuitorul Hristos; iar noi sintem datori a-I crede pe ei. Necrezind in Apostoli nu credem nici in Domnul Hristos. <<Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta>> (Luca X, 16). Deci, Taina Maslului provine de la Domnul Hristos.

Se mai afirma ca Taina Maslului n-a existat nici cind ca taina, ci ea a fost pe timpul Mintuitorului si Apostolilor ca o ungere harismatica pe care ucenicii Domnului Hristos o indeplineau prin puterea data lor sau Mintuitorul sau de Duhul Sfint si prin care ei vindecau pe cei bolnavi fie ungindu-I cu untdelemn, fie punindu-si miinile peste ei. Astfel, misiunea de proba, Apostolii ungeau pe bolnavi cu untdelemn si-I vindecau (Marcu VI, 12-13). Dupa Inviere, Domnul Hristos le da imputernicirea Apostolilor de a vindeca pe bolnavi si prin punerea miinilor: <<pe bolnavi miinile isi vor pune si se vor face sanatosi>> (Marcu XVI, 18). Asemenea vindecare harismatica a savirsit si Sf. Pavel in insula Malta, vindecind <<de friguri si urdinare cu singe>> pe tatal conducatorului insulei, prin punerea miinilor peste el unita cu rugaciune (Fapte XXVIII, 8). Deci nu este necesara ungerea cu untdelemn, ci numai rugaciunea.

Evident, Apostolii prin harismele lor speciale faceau vindecari in mod extraordinar, minunat, cu undelemn si fara untdelemn ci numai prin rugaciuni si punerea miinilor. Aceasta nu inseamna ca nu exista Taina Maslului sau ca la aceasta taina lipsea untdelemnul. Sf. Iacov (V, 14-15) arata in mod expres ca de la aceasta taina nu putea lipsi undelemnul, care era materia tainei, cum este apa la botez si piinea si vinul la Sfinta Euharistie.

Untdelemnul, precum s-a aratat, trebuie sfintit de preoti, cu care se unge bolnavul. Acesta intareste faptul ca Maslul este o taina si nu o ungere medicinala pe care o poate face orice credincios, ungind bolnavul cu untdelemn obisnuit.

In sfirsit, se mai sustine de aceiasi crestini, inutilitatea maslului pe motiv ca nu toti bolnavii carora li se oficiaza maslul se vindeca, iar unii chiar mor.

Efectul Maslului este iertare pacatelor si intarirea sufleteasca a bolnavilor, precum si vindecarea trupeasca. Insa, vindecarea trupeasca nu se indeplineste la toti bolnavii pentru ca aceasta este in functie de credinta bolnavului si de atotstiinta lui Dumnezeu, care hotaraste asa precum socoteste ca este bine pentru bolnav. Taina nu este un act magic spre a vindeca pe toti. Ea nu este un leac universal contra morii. Cei care primesc Taina Maslului se intaresc sufletele si chiar daca pleaca dintre noi, sint mai linistiti, mai impacati sufleteste, decit cei carora nu le se administreaza aceasta taina.

Taina Maslului a fost practicata - precum s-a amintit - dintru inceput in Biserica cu mult folos pentru crestini si o amintesc Origen, Sfintul Ioan Gura de Aur, si Papa Inocentiu I. Si astazi este necesara pentru credinciosii bolnavi, caci pe linga medicamentele care vindeca corpul este nevoie si de intarirea sufletului, de ridicarea moralului aceluia care sufera.